• Adina Marincea , Raluca Toma , Mihail Chiru

Așa cum au arătat cercetări recente, la alegerile europarlamentare cetățenii sunt influențați și de poziția partidelor referitoare la UE. Acest lucru se întâmplă, însă, într-o mică măsură și doar atunci când cetățenii au la dispoziție mai multă informație relevantă. Doar conflictele despre nevoia şi gradul de integrare în UE măresc, în acelaşi timp, cantitatea de informaţie despre teme europene şi interesul publicului pentru ele (Schuck et al 2011, De Vries et al 2011 El studies special issue). Altfel, preferințele ideologice pentru stânga sau dreapta ori atitudinea față de subiectele-cheie locale au o influență definitorie [i] .

În România, însă, aceste subiecte locale sunt mai degrabă simbolice (de ex.: raportarea la comunism, la Europa și modernitate, la corupție) decât bazate pe diferite opțiuni ideologice de politici publice. Situația apare tocmai fiindcă pozițiile partidelor față de politici concrete fluctuează foarte mult (Pop-Eleches, 2008), iar promisiunile asumate în campaniile electorale sunt rapid abandonate sau chiar înlocuite de contrariul lor odată ce partidele respective ajung la guvernare (de ex.: promisiunile PDL referitoare la asistența socială din 2008 sau cele ale USL referitoare la Roșia Montană în 2012).

Teme arzătoare pentru Europa: experţi şi politicieni

Experţii români consultaţi în cadrul sondajului realizat de OpenPolitics au identificat următoarele probleme ca fiind cele mai arzătoare pentru Uniunea Europeană: situația din Ucraina, șomajul, creșterea economică (și politicile de austeritate), uniunea fiscală, imigrația, tratatul de liber schimb dintre UE și SUA aflat în negociere, securitatea energetică, creșterea intoleranței și xenofobiei. Majoritatea dintre ele se regăsesc şi în campania electorală atât pentru alegerile parlamentarilor europeni, cât şi pentru viitorul preşedinte al Comisiei Europene. Legat de provocările cu care se confruntă UE (decalajele din ce în ce mai mari dintre statele membre, depășirea crizei) asupra cărora sunt de acord, partidele europene şi candidaţii din România pentru Parlamentul European (PE) propun soluţii de redresare diferite, fie în funcţie de ideologia asumată, fie în funcţie de convingerile personale asupra priorităţilor de politici publice. La nivel european, divergenţa de opinii este proiectată adesea în imagini dihotomice asupra drumului pe care ar trebui să îl urmeze UE: O Uniune disciplinată fiscal sau una socială? Mai multă integrare sau mai puţină?

Politicile economice prefigurate de candidaţi sunt principalul punct în care apar divergenţele de viziune, acestea urmând, în esenţă, departajările ideologice tradiţionale între partidele de stânga şi cele de dreapta, liberali sau verzi [ii] . Cu toate că majoritatea partidelor şi candidaţilor identifică aceleaşi provocări ca urmare a crizei economice, răspunsurile văzute de aceştia pentru diminuarea efectelor asupra populației diferă. Partidul Popular European (PPE) şi candidatul său la Preşedinţia Comisiei, Jean-Claude Juncker, au, în continuare, ca prioritate disciplina fiscală în UE, PPE fiind printre principalii promotori ai Tratatului Fiscal semnat în 2012. Deşi susțin măsuri sociale precum salariul minim garantat, aceştia insistă asupra importanţei găsirii echilibrului între politicile sociale şi cheltuielile publice [iii] . Popularii văd acest echilibru în responsabilizarea bugetară, mai precis în controlul gradului de îndatorare şi al deficitelor fiscale necesar pentru a putea proteja statul de instabilitate și a permite dezvoltarea pe termen lung. În dezbaterile dintre candidaţii la preşedinţia Comisiei, Juncker a atacat destul de dur socialiştii pentru viziunea or asupra creşterii economice, considerată de PPE ca iresponsabilă deoarece ar presupune creşterea cheltuielilor publice peste posibilităţile bugetare şi îndatorarea generaţiilor viitoare [iv] .

Și candidatul Alianței Democraților și Liberalilor pentru Europa (ALDE), Guy Verhofstadt, crede în principiul disciplinei fiscale, promovând mai ales consolidarea integrării economice și fiscale ca soluție la criza Euro [v] . La fel ca în cazul celorlalte partide mari, poziţia ALDE este dictată ideologic, liberalii prioritizând asigurarea libertăţii pieţei şi măsurile împotriva intervenţionismului statal [vi] .

La polul opus, Partidul Socialiștilor Europeni (PES) şi Martin Schulz, candidatul la Preşedinţia CE, pune pe primul plan securitatea socială în detrimentul libertății pieţei, după cum arată analiza manifestului lor politic realizată de un cercetător al London School of Economics [vii] . Măsurile promise de PES sunt axate direct pe problemele cu care se confruntă europenii ca urmare a crizei economice: combaterea șomajului (îndeosebi în rândul tinerilor) și a inegalității, introducerea salariului minim, salarizarea egală pentru bărbaţi şi femei, investiţii în educaţie şi în pregătirea tinerilor pentru piaţa muncii [viii] . În timp ce PPE le reproşează socialiştilor că viziunea lor ar fi iresponsabilă bugetar, cei din urmă critică partidele de centru-dreapta (popularii, liberalii) pentru efectele negative pe care politicile de austeritate din ultimii ani le-au avut asupra cetățenilor obișnuiți [ix] .

Pe de altă parte, verzii (EGP) şi candidata lor, Ska Keller, văd soluţia pentru crearea de locuri de muncă în dezvoltarea energiilor alternative [x]  cu scopul asigurării securității energetice și a unei creșteri economice sustenabile, în timp ce Stânga Europeană (EL) și candidatul lor la președinția Comisiei, Alexis Tsipras, critică întreg modelul economic occidental și susține, printre altele, ștergerea unora din datoriile acumulate de statele membre precum Grecia.

Aceste poziţionări diferite la nivel european au fost preluate şi de candidaţii români în alegerile europarlamentare. Discursul lui Siegfrid Mureşan [xi]  (Partidul Mișcarea Populară – PMP / Partidul Popular European – PPE) a mers pe ideea disciplinei fiscale şi pe dorinţa de continuare a monitorizării fiscale stricte, în acord cu viziunea PPE. Pe de altă parte, Corina Creţu (PSD), a criticat destul de dur politicile de austeritate votate de PPE şi ALDE care ar fi agravat criza, accentuând şomajul, sărăcia şi decalajele de dezvoltare dintre statele membre [xii] . Chiar şi Adina Vălean, candidatul PNL/ALDE, a adus în discuţie politicile dure de austeritate, însă cu un ton mai moderat, pledând pentru necesitatea renegocierii de către România a condiţiilor stricte stabilite în Tratatul Fiscal [xiii] .

Integrare europeană accelerată sau o Europă cu mai multe viteze?

În privinţa integrării europene există mai puține diferențe între poziţiile partidelor decât în cazul politicilor economice. Majoritatea partidelor europene au o viziune similară (PPE, ALDE, EDP [xiv] , EGP/EFA [xv] ) [xvi] , redată şi de Guy Verhofstadt – candidatul ALDE la preşedinţia CE: “mai multă Europă acolo unde Europa aduce o valoare adăugată”.  De exemplu, uniunea bancară ar fi unul dintre subiectele unde integrarea este dezirabilă, în timp ce alte chestiuni trebuie să fie tranșate de autoritățile naționale sau chiar regionale ori locale [xvii] . Există însă viziuni destul de diferite privind finalitatea concretă a direcției de „mai multă integrare” pe care și-o asumă declarativ aproape toate partidele. Yves Bertoncini [xviii] , directorul think tank-ului Notre Europe, observă că nici pentru partidele „federaliste”, ALDE și Verzii, federalismul nu înseamnă același lucru: Verzii vor mai multă reglementare pe anumite domenii, precum mediul, dar ei sunt totodată în favoarea unui rol important pentru regiuni; ALDE dorește anumite elemente supra-statale dar se declară împotriva supra-reglementării. La polul opus sunt partidele eurosceptice – Partidul Conservator din Marea Britanie, Mișcarea pentru o Europă a Libertăților și Democrației, Alianța Europeană pentru Libertate– care resping ideea unei Europe federale şi militează pentru mai multă putere de decizie la nivel naţional [xix] . Aşa cum arată analiza realizată de cei de la LSE, socialiştii europeni (Partidul Socialiştilor Europeni şi Partidul Stângii Europene) nu au o poziţie clară cu privire la integrarea europeană, însă, dacă ne uităm la declaraţiile europarlamentarilor PSD sau ale reprezentanţilor acestui partid, reiese o oarecare reticenţă: Mircea Geoană [xx]  se arată destul de critic la adresa situaţiei actuale a UE, iar Corina Creţu [xxi]  pare să aibă o viziune mai degrabă inter-guvernamentalistă, axată pe colaborarea între statele membre.

Discuţiile despre integrarea europeană şi direcţia economică pe care ar trebui să o urmeze Uniunea nu sunt foarte proeminente în România. O analiză a presei din perioada 2005-2012 arată că interesul politicienilor şi al jurnaliştilor pentru subiectul integrării a scăzut dramatic după aderarea României la UE în 2007 [xxii] . Totodată, 91% dintre experți care au răspuns la sondajul OpenPolitics consideră că politicienii români nu vorbesc suficient despre subiecte europene. Aproape 90% consideră că nici mass media din România nu acordă suficientă importanță temelor europene, iar aproximativ două treimi au fost de părere că și atunci când sunt discutate, aceste subiecte sunt abordate mai degrabă din perspectivă națională, ca subiecte de politică internă.

Acest lucru s-a văzut şi la Eurosfat, eveniment care a adus împreună oficiali europeni (Guy Verhofstadt – Preşedinte ALDE şi Candidat desemnat pentru Preşedinţia Comisiei Europene), candidaţi români din PDL, PMP, PNL şi PSD la alegerile europarlamentare şi cetăţeni sau reprezentanţi ai ONG-urilor. Integrarea europeană şi politicile economice au fost abordate de către politicienii români preponderent din perspectiva poziţiei României în UE. Aceştia s-au arătat preocupaţi de influența politică scăzută a țării noastre în UE, percepţia generală fiind aceea că România se află la periferia Europei din punct de vedere economic, politic, şi chiar al reputaţiei. Cel mai vehement în acest sens s-a arătat Mircea Geoană [xxiii]  – Preşedintele Comisiei pentru Politică Externă din cadrul Senatului României – care consideră că ţara noastră se află la cel mai periferic dintre centrele de influenţă ale Uniunii, fiind necesară asumarea ieşirii din această periferie. Graficul Financial Times [xxiv]  din 2011 definește cercurile concentrice de influenţă evocate de Geoană, plasarea României în afara zonei euro şi a spaţiului Schengen putând fi interpretată ca un semn al marginalităţii României din punct de vedere economic şi politic.

grafic_ce_subiecte_conteaza

Fig. 1. O uniune fragmentată, Financial Times

Aderarea ratată a României la spaţiul Schengen, justiţia şi statul de drept: politizare şi polarizare

Experţii consultaţi de OpenPolitics au anticipat că cele mai discutate subiecte în campania pentru alegerea reprezentanţilor români în PE vor fi absorbția fondurilor europene, justiția/ anti-corupția și aderarea la Schengen. În opinia acestora, pe lângă temele enumerate mai sus pentru rezultatul alegerilor vor conta şi probleme legate de piaţa muncii, care însă au fost abordate mai mult la nivel european decât în România, unde au fost marginalizate.

Adesea, oficialii români politizează o temă europeană şi o folosesc drept simplu pretext retoric în răfuielile interne cu miză electorală. Aşa cum arată o analiză a presei din 2012, liderii politici români au aplicat această strategie în cazul dezbaterii despre semnarea Tratatului Fiscal, angrenând şi canalele media în această dispută [xxv] . Unii dintre candidați [xxvi]  au atras atenţia asupra faptului că oficialii români au dus aceste dispute de politică internă în Parlamentul European, folosind tribuna pentru a se critica şi „pârî” reciproc. Această tendinţă de politizare poate influența și modul în care eurodeputații votează în PE, cum a fost cazul rezoluţiei privind bugetul UE.

Politizarea este vizibilă și în ceea ce priveşte subiectele identificate de experţi ca fiind cele mai importante în contextul alegerilor. Deşi unii candidaţi rivali ca Renate Weber (PNL) şi Marian Jean Marinescu (PDL) au părut de acord că România ar fi fost nedreptăţită cu amânarea intrării în Schengen [xxvii] , consensul dintre aceştia nu poate fi generalizat. Alte subiecte conexe ca Mencanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) şi rolul UE în apărarea statului de drept au adus la suprafaţă diviziunile puternice dintre candidaţii români şi partidele pe care le reprezintă. Pe de o parte, europarlamentarii candidaţi ai PDL şi PMP – Monica Macovei şi Cristian Preda – s-au arătat complet în favoarea MCV, calificându-l drept „necesar și util” [xxviii] . Argumentul lor a fost că MCV reprezintă o garanție pentru reformele în domeniul justiției, care sunt încă fragile. Pe de altă parte, europarlamentarii candidaţi ai PSD şi PNL au o poziţie mai critică faţă de MCV: Cătălin Ivan (PSD) a susţinut că MCV este „discriminatoriu”, iar Norica Nicolai (PNL) a argumentat că ar trebui examinată utilitatea mecanismului, care reprezintă în plus o „vulnerabilitate în plan politic” pentru țara noastră, inclusiv din perspectiva intrării în Schengen [xxix] .

Diferențele de opinie au fost şi mai vizibile în privința rolului pe care ar trebui să-l joace UE în sancţionarea derapajelor anti-democratice. În vreme ce atât Cristian Preda cât și Monica Macovei consideră că CE și șefii de stat europeni ar trebui să răspundă la „loviturile date statului de drept”, Ivan crede că CE se dovedește mai îngăduitoare cu guvernele de dreapta decât cu cele de stânga [xxx] . Nici Norica Nicolai nu vede Comisia ca fiind imparțială. În plus, Nicolai consideră că CE nu ar trebui să emită judecăți legate de constituțiile statelor membre, iar presupusele derapaje ar trebui judecate după legislația din țara respectivă [xxxi] .

Acest articol a trecut în revistă temele de politici publice care au contat în campania pentru alegerile europene, luând în considerare atât mesajele din competiția principalelor grupuri parlamentare europene pentru câștigarea președinției Comisiei Europene cât și campania locală. Scopul analizei e de a contribui la sporirea înțelegerii priorităților politicii europene din următorii 5 ani cât și a opțiunilor viitorilor membrii ai delegației românești din Parlamentul European.

Citeste mai multe informaţii despre Alegerile Europarlamentare şi mizele lor, în celelalte analize OpenPolitics:

Introducere: Ce avem nevoie să ştim ca să votăm informat?

Ce votăm? Partide europene, naţionale, candidaţi

Ce primează în Parlamentul European? Interacţiunea dintre partidul european, partidul românesc şi individualitatea europarlamentarilor

Ce putem să aflăm online? Instrumente de informare existente

Sondajul Experților la Alegerile Europarlamentare 2014


Referinţe:

[1] De Vries, C. E., Van der Brug, W., Van Egmond, M. H., & Van der Eijk, C. (2011). Individual and contextual variation in EU issue voting: The role of political information. Electoral Studies, 30(1), 16-28.

[ii] http://www.euinside.eu/en/analyses/ideological-battle-in-the-european-parliament-elections

[iii] http://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/05/08/the-positions-of-european-political-parties-offer-a-clear-choice-to-voters-over-what-type-of-europe-they-would-like-to-see/

[iv] http://www.euinside.eu/en/analyses/ideological-battle-in-the-european-parliament-elections

[v] http://www.euractiv.com/sections/eu-elections-2014/eu-commission-candidates-show-their-faces-301814

[vi] http://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/05/08/the-positions-of-european-political-parties-offer-a-clear-choice-to-voters-over-what-type-of-europe-they-would-like-to-see/

[vii] http://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/05/08/the-positions-of-european-political-parties-offer-a-clear-choice-to-voters-over-what-type-of-europe-they-would-like-to-see/

[viii] http://www.euinside.eu/en/analyses/ideological-battle-in-the-european-parliament-elections

[ix] http://www.euractiv.com/sections/eu-elections-2014/tv-debate-show-juncker-schulz-duel-300807

[x] http://www.euractiv.com/sections/eu-elections-2014/eu-commission-candidates-show-their-faces-301814

[xi] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=m3pLGJyAm_4

[xii] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=CtQ4VGJIfa0

[xiii] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=m3pLGJyAm_4

[xiv] Partidul Democrat European

[xv] Partidul European al Verzilor/ Alianța Liberă Europeană

[xvi] http://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/05/08/the-positions-of-european-political-parties-offer-a-clear-choice-to-voters-over-what-type-of-europe-they-would-like-to-see/

[xvii] În cadrulEurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=CtQ4VGJIfa0

[xviii] În cadrulEurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=CtQ4VGJIfa0

[xix] http://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/05/08/the-positions-of-european-political-parties-offer-a-clear-choice-to-voters-over-what-type-of-europe-they-would-like-to-see

[xx] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici:https://www.youtube.com/watch?v=ZqxX6cW3CWM

[xxi] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=CtQ4VGJIfa0

[xxii] Adina Marincea, 2013, “The European Public Sphere: „Unidentified Political Object”? The Europeanization of Romanian Media”, manuscris nepublicat.

[xxiii] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014.

[xxiv] Financial Times, Call for triple A ‘power core’ in eurozone, November 17, 2011 http://www.ft.com/intl/cms/s/0/7459f7f2-1072-11e1-8298-00144feabdc0.html#axzz2ysnjcvRj

[xxv] Adina Marincea, “The European Public Sphere: „Unidentified Political Object”? The Europeanization of Romanian Media”, manuscris nepublicat.

[xxvi] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici: https://www.youtube.com/watch?v=m3pLGJyAm_4

[xxvii] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014.

[xxviii] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici:https://www.youtube.com/watch?v=11zqfRSEgxY

[xxix] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici:https://www.youtube.com/watch?v=11zqfRSEgxY

[xxx] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici:https://www.youtube.com/watch?v=11zqfRSEgxY

[xxxi] În cadrul Eurosfat, 7 aprilie 2014. Disponibil aici:https://www.youtube.com/watch?v=11zqfRSEgxY