În decizia de vot a fiecăruia dintre noi intră un mix de consideraţii: ne socotim a fi mai degrabă de dreapta sau mai degrabă de stânga, vedem că un partid este de dreapta sau de stânga (şi deci mai apropiat sau mai îndepărtat de propriile opţiuni), evaluăm activitatea guvernului pe multiple planuri, avem anumite valori şi principii, ne interesează anumite subiecte (teme de politici publice) şi ne uităm ce au făcut şi promit să facă în aceste domenii cei care vor să îi votăm. Şi nu în ultimul rând ne plac sau ne displac (visceral sau nu) diverşi politicieni şi încercăm să evaluăm activitatea individuală a candidaţilor. Toate aceste aspecte sunt relevante şi ele contează în decizia de vot în mod diferit în funcţie de ce considerăm mai important (Thomassen 2005).
În alegerile europarlamentare şi obiectul votului e mai complicat având în vedere rolul relativ ambiguu al Parlamentului European şi faptul că deşi majoritatea partidelor din România reprezintă un grup european (PPE, S&D, ALDE, etc), noi votăm liste ale partidelor naţionale, adică nu există o lista pan-europeană. Această listă naţională poate avea candidaţi foarte vizibili, dar în fapt, noi nu îi votăm individual. Din nou mix-ul de aspecte de luat în calcul depinde de fiecare din noi şi de ce ştim despre fiecare candidat sau partid.
Însă ca să putem să ne activăm aceste consideraţii, cognitive sau emoţionale, în legătură cu partidele naţionale sau europene, e nevoie de informaţie exactă, clară şi cât mai completă, însă uşor de înţeles. Cu cât este mai informat, cu atât consideraţiile cetăţeanului vor fi mai ‘corecte’ adică mai apropiate atât de interesele sale cât şi de valorile şi principiile în care crede. (Toka 2008; Bartels 1996). Votul informat contează pentru calitatea ulterioară a politicilor elaborate (Toka 2008), ceea ce în fapt contează cel mai mult pentru cetăţeni (Rothstein 2012).
Dar cum să fim informaţi într-o lume care e în acelaşi timp foarte bogată în informaţie şi foarte săracă în sinteze şi explicaţii? E o întrebare valabilă peste tot în lume şi nu doar legat de alegeri. În România se adaugă o mass media divizată şi partizană, subfinanţată şi deprofesionalizată care are dificultăţi în a îşi îndeplini rolul democratic de a informa.[1] În plus, nici partidele politice, cealalată sursă esenţială de informare în alegeri, nu sunt de mare ajutor în a ne face să înţelegem ce opţiuni avem pentru că partidele româneşti, mult mai mult decât în alte ţări europene, îşi schimbă frecvent poziţiile de politici publice[2] şi se concentrează prioritar pe imagine şi propuneri simbolice ca să ne atragă atenţia.[3] În plus, poziţiile lor pe teme de interes sunt de multe ori diferite de cele pe care eticheta dreapta sau stânga le-ar presupune în alte democraţii sau de cele pe care le au de fapt partidele europene la care sunt afiliate.
De aceea, în România nevoia de surse de informare alternative este foarte mare în primul rând pentru a înţelege la ce e util să ne uităm când ne gândim pe cine să votăm. OpenPolitics.ro va pune la dispoziţie prin TestVot posibilitatea să aflaţi afinităţile faţă de partidele politice din România pe o serie de teme legate de alegerile europene (fie parte a prerogativelor PE, fie parte a discuţiilor inter-instituţionale ale UE legate de viitorul Uniunii), aşa cum le-au exprimat în această campanie. Pentru celelalte consideraţii există o serie de instrumente de informare, unele interactive sau sintetice. Utilitatea democratică a TestVot ca şi a tuturor surselor de informare depinde atât de exactitatea informaţiei, cât şi de modul în care utilizatorii înţeleg tipul de informaţie care li se oferă şi relevanţa sa.
Cu două zile înainte de alegeri, OpenPolitics.ro propune o serie de analize despre întrebări esenţiale şi consideraţii posibile înaintea unei decizii de vot, specific înaintea unei decizii de vot pentru Parlamentul European. Toate textele se referă la cele trei niveluri relevante pentru alegerile europarlamentare, partid european, partid naţional şi candidat/europarlamentar, plus interacţiunile dintre ele. Indiferent dacă ne interesează mai mult nivelul european sau cel naţional, partidul sau candidatul, poziţiile pe o serie de teme europene importante merită să nu fie ignorate şi necesită câteva explicaţii.
În final nu doar votul ne aparţine, ci şi mix-ul de consideraţii. Astfel, nu poate există un instrument interactiv care să ne spună totul, care să calculeze pentru noi cine ne poate reprezenta mai bine. Şi nu poate tocmai pentru că algoritmul de calcul ne aparţine fiecăruia dintre noi.
Citeste mai multe informaţii despre Alegerile Europarlamentare şi mizele lor, în celelalte analize OpenPolitics:
Ce votăm? Partide europene, naţionale, candidaţi
Ce subiecte contează? Teme nationale, europene şi individuale
Ce putem să aflăm online? Instrumente de informare existente
Sondajul Experților la Alegerile Europarlamentare 2014
Referinţe:
Bartels, Larry M.. 1996. „Uninformed Votes: Information Effects in Presidential Elections”. American Journal of Political Science 40(1), 194–230
Borbath, Endre, Oana Lup si Marina Popescu. 2014. „Is any small extra potentially a major change in opportunity? Political knowledge in a low information quality environment”. Lucrare prezentata la ECPR Joint Sessions of Workshops, Salamanca, 10-15 Aprilie 2014
Sergiu Gherghina, Mihail Chiru (2011) Planuri si promisiuni – programele electorale ale partidelor la alegerile legislative nationale (2008) si europene, Cluj: CA Publishing
Gherghina, Sergiu și Mihail Chiru. 2014. Declaraţii de intenţie sau proiecţii de politici publice? Programele electorale ale partidelor românești la alegerile legislative din 2012. Cluj: Presa Universitara Clujeana.
Karlheinz, Reif si Herman Schmitt. 1980. „Nine Second-order National Elections – A Conceptual Framework for the Analysis of European Elections Results”. European Journal of Political Research(8), 3-44
Pop-Eleches, Grigore. 2008. „A party for All Seasons: Electoral Adapatation of Romanian Communist Successor Parties”. Communist and Post-Communist Studies 41(4), 465-479
Popescu, Marina si Gabor Toka. 2012. „Cross-National Patterns in Political Bias in European News Media”. Lucrare prezentata la 2012 Joint Sessions of Workshops of the European Consortium for Political Research, Antwerp, Belgia, 10-15 Aprilie 2012.
Popescu, Marina, impreuna cu Gabor Toka, Tania Gosselin si Jose Santana Pereira. 2012. „European Media Systems Survey 2010: Results and Documentation”. Raport de cercetare, Colchester UK, URL: www.mediasistemsineurope.org
Rothstein, Bo si Sören Holmberg. 2012. Good Government. Edward Elgar Publishing.
Thomassen, Jacques. 2005. The European Voter: A Comparative Study of Modern Democracies. Oxford: Oxford University Press.
Toka, Gabor. 2008. „Citizen information, election outcomes and good governance”. Electoral Studies 27, 31-44.
[1] „European Media Systems Survey 2010”, Popescu et al 2012 . Analize recente arata ca in Romania nici expunerea la canale de informare considerate de calitate buna nu este corelata pozitiv cu un nivel mai ridicat de cunostinte politice factuale de baza (Borbath et al 2014).
[2] In Romania pozițiile partidelor față de politici concrete fluctuează foarte mult (Ghergina si Chiru 2014; Eleches 2008) promisiunile de campanie sunt de cele mai multe ori fie uitate odata ce candidatii se vad alesi sau chiar si schimbate cu opusul lor (ex. promisiunile PDL referitoare la asistenta sociala, sau cele ale USL referitoare la Rosia Montana).
[3] In Romania subiectele pe care partidele le folosesc in campanie au in mod prevalent o tenta simbolica (ex.: raportarea la comunism, la Europa și modernitate, la corupție) si vizeaza rar teme ideologice distincte cu implicatii pentru politici publice.
Leave a Comment