• Adina Marincea , Mihail Chiru

În Parlamentul European congruența dintre votul europarlamentarilor români și pozitia grupului parlamentar din care fac parte (PPE, ALDE, S&D) este de peste 98%[i]. Dincolo de acest procent de congruența foarte ridicat există însă situații și subiecte-cheie, pentru care loialitatea față de partidul național sau propriile convingeri primează în fața afilierii la grupul parlamentar european.

Printre temele importante pe agenda europeană, asupra cărora votul cetăţenilor ar putea avea o influenţă importantă, se numără unele legate de economie şi finanţe – Euro-obligaţiunile şi Taxa pe Tranzacţiile Financiare (TTF), mediu şi energie – gazele de şist şi energia nucleară, sau agricultură – organismele modificate genetic (OMG). Am ales aceste subiecte tocmai pentru că ele ilustrează convergența de opinii sau dezacordul dintre reprezentanţii români din acelaşi partid, dintre partidele naţionale sau dintre acestea şi grupurile parlamentare europene din care fac parte. Aceste niveluri diferite ale analizei ne pot ajuta să înţelegem mai bine modul stratificat în care funcţionează procesul decizional în Parlamentul European şi faptul că, deşi nu există mereu un consens între partide sau chiar în interiorul partidelor sau grupurilor politice, fiecare dintre cele 3 niveluri (individual, partid naţional, familie europeană) contează, iar deciziile/voturile sunt rezultatul negocierii între perspective şi interese plurale.

a)  Consens total: Un astfel de consens al opiniilor a fost exprimat în cazul votului privind Euro-obligaţiunile, unde toate cele 6 partide româneşti, la fel ca partidele europene din care fac parte, s-au arătat în favoarea Euro-obligaţiunilor. Mai mult, şi la nivel individual a existat un consens absolut, toţi reprezentanţii români votând pe linie de partid.

b)  Consens între partidele naţionale şi familiile lor europene, dar viziuni diferite la nivelul celor din urmă: acest lucru s-a întâmplat în cazul votului privind taxa pe tranzacţii financiare (TTF), unde toate cele 6 partide naţionale au votat în conformitate cu partidul european, însă diferenţele au apărut între popularii europeni şi social-democraţii, pe de o parte, care susţineau introducerea unei astfel de taxe, şi liberalii europeni, care au votat împotrivă.

c)  Diviziuni interne la nivelul delegațiilor  naţionale: problema organismelor modificate genetic (OMG) şi a gazelor de şist, două teme foarte controversate, au născut tensiuni în cadrul unora dintre delegațiile partidelor naţionale, deşi la nivel european a existat un relativ consens între partidele naţionale şi grupurile europene de care aparţin. În ambele cazuri s-au format două mari tabere: pe de o parte PPE, care a votat împotriva restricţionării cultivării OMG şi a interdicţiei exploatării gazelor de şist în statele membre; pe de altă parte, social-democraţii au susţinut ambele măsuri, în timp ce liberalii au votat pentru restricţionarea cultivării OMG, dar împotriva interzicerii proiectelor de gaze de şist. Divizunile interne au apărut la UDMR cu privire la OMG, şi la PNL cu privire la gazele de şist. Europarlamentarii PNL au fost profund divizaţi în această privinţă: Cristian Busoi şi Renate Weber au votat pentru interzicerea exploatării gazelor de şist, Norica Nicolai s-a abţinut, iar Adina Vălean şi Ramona Mănescu au fost contra – la fel ca majoritatea grupului ALDE. Şi europarlamentarii PSD au fost divizaţi tot într-o problemă de mediu şi energie, care viza eliminarea treptată a centralelor nucleare pe teritoriul UE[ii]. 5 dintre cei 11 reprezentanţi PSD în PE au votat contrar celui european, 3 au preferat să se abţină, iar Cătalin Ivan, Rovana Plumb şi Claudiu Tănăsescu au votat în linie cu partidul european, fiind în favoarea eliminării energiei nucleare. Aceeaşi poziţie a adoptat-o Renate Weber de la PNL, care a votat contrar PNL şi contrar ALDE, ceea ce ne arată că, în cazul unor subiecte importante şi destul de controversate, parlamentarii preferă să se delimiteze de linia de partid atunci când ea nu se potriveşte cu convingerile personale. De, asemenea funcția deținută de euro-deputații români în cadrul grupurilor parlamentare europene poate juca un rol în creșterea gradului de loialitate al acestora, dat fiind că liderii sunt în general obligați să afișeze un grad exemplar de disciplină dar și pentru că aceștia au posibilitatea de a influența stabilirea liniilor pe care întregul grup le va urma.

d)  Consens în partidul naţional, dar abatere faţă de partidul european: Având în vedere că la 98% din voturi partidele din delegația românească sunt loiale faţă de grupul european din care fac parte, acest caz nu este des întâlnit. Un exemplu de acest fel este votul din martie 2013 pentru adoptarea rezoluţiei PE privind bugetul multianual al UE[iii]. Bugetul agreat în Consiliul de Miniştri a nemulţumit parlamentarii europeni, deoarece acesta aducea reduceri semnficative. Din acest motiv, PE a adoptat o rezoluţie prin care parlamentarii criticau tăierile bugetare şi condiţionau adoptarea bugetului în PE de anumite cerinţe formulate de parlamentari, printre care flexibilizarea liniilor bugetare. Rezoluţia a fost adoptată cu 73% din voturi, marile partide europene (PPE, ALDE, S&D) formând o coaliţie majoritară, sprijinită de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană şi de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică. Deşi între familiile europene a existat un grad foarte mare de consens, în PPE şi S&D au existat numeroase abateri, în primul caz în special din România şi Polonia, iar în al doilea – din ţările nordice[iv]. Majoritatea europarlamentarilor români au votat conform cu grupul european din care fac parte, adică în favoarea rezoluţiei. Singura excepţie au fost cei de la PDL, care au votat împotriva rezoluţiei, contrar votului PPE. De ce au ales aceştia să se abată tocmai în acest caz, aparent fără o miză prea puternică, de la linia popularilor? Explicaţia stă în dezbaterea naţională tensionată care a urmat propunerii de buget adoptate de Consiliul UE în 7-8 februarie 2013. Pe de o parte, Traian Băsescu şi europarlamentarii PDL declarau atunci că România a obţinut, în urma negocierilor, o creştere bugetară pentru 2014-2020, îndemnând parlamentarii români să voteze în PE noul buget[v]. Pe de altă parte, Victor Ponta şi europarlamentarii PSD s-au declarat nemulţumiţi de noile alocări pentru România negociate în Consiliu de Traian Băsescu,[vi] declarând că nu vor susţine noul buget[vii]. Cele două tabere şi-au păstrat punctele de vedere în martie, la votul rezoluţiei PE. Abaterea PDL de la linia PPE a avut de fapt o miză de politică internă, respingerea rezoluţiei însemnând un vot de încredere şi de reconfirmare a rezultatelor obţinute de preşedinte la negocierea din Consiliu. Votul europarlamentarilor USL, pe de altă parte, a reprezentat nu doar o sancţionare a tăierilor bugetare la nivel UE, ci mai ales una directă îndreptată împotriva preşedintelui. Prin urmare, europarlamentarii PDL au votat pe linia partidului național, şi nu a PPE, ca urmare a dezbaterii naţionale cu privire la bugetul UE, explicaţie valabilă şi pentru celelalte abateri din Polonia sau statele nordice[viii].

e)  Consens al întregii delegații naţionale, abatere de la linia partidelor europene: Şi aceasta este o situaţie mai rar întâlnită în cazul României. Europarlamentarii români s-au coalizat în cazul votului privind cercetarea nucleară în UE[ix], PDL, PMP, UDMR, PNL şi PSD votând toate pentru continuarea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare nucleară. În timp ce votul primelor 5 a coincis cu cel al grupurilor europene din care fac parte – PPE şi ALDE, PSD s-a abătut de la viziunea mai ecologistă a S&D. Explicaţia este similară cazului anterior: votul europarlamentarilor a fost şi în acest caz unul naţional, energia nucleară fiind considerată în România o prioritate naţională[x]. Europarlamentarii români au considerat că intenţiile europene de eliminare treptată a centralelor nucleare sunt în dezavantajul României.

Ce reiese din această analiză este că procesul decizional în PE este unul complex, iar perspectivele diferă adesea la nivel individual, în cadrul partidelor naţionale sau europene şi între acestea. Cazurile în care există un consens aproape total între partidele din PE, cum a fost votul pe Euro-obligaţiuni, sunt rare şi ascund de obicei un lung proces de negociere. De cele mai multe ori, partidele naţionale votează în linie cu partidul european de care aparţin, diferenţele de perspective fiind date de diferenţele ideologice dintre partidele europene[xi] (ex.: votul privind extinderea concediului de maternitate[xii], care a împărţit europarlamentarii în taberele clasice stânga-dreapta[xiii]). Există însă, după cum am văzut, şi excepţii, cazuri în care partidele naţionale aleg să se abată de la norma europeană. Cele sub 2% din cazuri când se întâmplă acest lucru ţin de obicei de subiecte controversate (ca energia nucleară) sau puternic politizate în dezbaterea autohtonă (bugetul UE şi alocările pentru România). În astfel de cazuri linia partidului național primează, fie pentru că se creează un consens relativ între partidele autohtone că interesul naţional este diferit de cel european şi atunci europarlamentarii români fac front comun pentru a apăra acest interes, fie pentru că problema europeană în cauză este transformată într-un subiect de politică internă şi un instrument de critică reciprocă între guvern şi opoziţie, dusă mai departe în PE. De asemenea, există cazuri în care unii dintre reprezentanţi aleg să încalcelinia partidului şi să îşi exprime propriile convingeri, ceea ce poate duce la diviziuni interne în cadrul partidului. Acest lucru se întâmplă mai ales când se votează subiecte sensibile sau controversate ca gazele de şist, centralele nucleare sau organismele modificate genetic. Însă cu ce ne ajută în perspectiva votului de duminică să ştim că în PE se votează diferenţiat şi că opiniile nu coincid mereu, nici măcar în rândul membrilor aceluiaşi partid? Faptul că există mai multe perspective şi 3 mari niveluri de analiză (individual, partidul naţional, partidul european) înseamnă de fapt că temele europene care ne interesează ar trebui, în mod ideal, verificate la toate cele 3 niveluri, ceea ce implică să ne punem următoarele întrebări:

–          Cu ce partid european sunt cel mai compatibil ideologic când vine vorba de problema x? Care dintre partidele din România fac parte din acesta?

–          Cum s-au poziţionat în trecut partidele din România faţă de problema respectivă, în ce măsură au votat în linie cu grupul european din care fac parte şi în ce măsură programul lor politic se potriveşte cu opţiunile mele?

–          Care sunt principalii candidaţi pe listele partidelor din România şi în ce măsură poziţia lor de până acum reflectă preferinţele mele?

Există mai multe metode şi instrumente care încearcă să îi ajute pe cetăţeni să răspundă la aceste întrebări şi permit o înţelegere a interacţiunilor dintre candidat/europarlamentar, partidul din România şi partidul european.

Citeşte mai multe informaţii şi în celelalte analize OpenPolitics:

Introducere: Ce avem nevoie să ştim ca să votăm informat?

Ce votăm? Partide europene, naţionale, candidaţi 

Ce subiecte contează? Teme nationale, europene şi individuale 

Ce putem să aflăm online? Instrumente de informare existente

Sondajul Experților la Alegerile Europarlamentare 2014

 


Referinţe:

[i]http://www.votewatch.eu/en/national-parties-loyalties.html

[ii]http://www.votewatch.eu/en/framework-programme-of-the-european-atomic-energy-community-for-nuclear-research-and-training-activi-10.html

[iii]http://www.votewatch.eu/en/multiannual-financial-framework-motion-for-a-resolution-vote-resolution-as-a-whole-2.html

[iv]Simon Hix, “Why the 2014 European Elections Matter: Ten Key Votes in the 2009–2013 European Parliament”. European Policy Analysis, SEPTEMBER . ISSUE 2013:15epa, www.sieps.se

[v]http://www.mediafax.ro/economic/blaga-vom-vota-in-pe-bugetul-ue-2014-2020-sa-i-vedem-pe-cei-de-la-usl-ca-voteaza-impotriva-10555294şihttp://www.9am.ro/stiri/Business/239366/bugetul-ue-cati-bani-obtine-romania.html

[vi]Victor Ponta: “legenda cu preşedintele Băsescu mare negociator a murit

[vii]http://www.9am.ro/stiri/Politica/239460/corina-cretu-sunt-toate-sansele-ca-bugetul-ue-sa-nu-fie-adoptat-in-plenul-pe.html

[viii]Peter Becker, “Far-reaching demands meet European realpolitik: The European Parliament and the Multiannual Financial Framework”. In Daniela Kietz / Nicolai von Ondarza (eds.), Strengthened, sidelined, and caught in compromise. The 7th European Parliament from a German perspective, http://www.swp-berlin.org/fileadmin/contents/products/arbeitspapiere/SWP_Report_NEJDI_VoteWatch_Europe_EP_elections.pdf

[ix]http://www.votewatch.eu/en/framework-programme-of-the-european-atomic-energy-community-for-nuclear-research-and-training-activi-10.html

[x]http://www.capital.ro/ministrului-delegat-pentru-energie-spune-ca-energia-nucleara-este-si-va-ramane-o-prioritate.html

[xi]aceeaşiconcluzieapareşiîncercetarealui Abdul G. Noury, “Ideology, Nationality and Euro-Parliamentarians”, September 1999, http://www.econometricsociety.org/meetings/wc00/pdf/1285.pdf

[xii]http://www.votewatch.eu/en/improvements-in-the-safety-and-health-at-work-of-pregnant-workers-and-workers-who-have-recently-give-12.html

[xiii]Anna-Lena Kirch, “Safety first: The European Parliament and the reform of maternity leave”, In Daniela Kietz / Nicolai von Ondarza (eds.), Strengthened, sidelined, and caught in compromise. The 7th European Parliament from a German perspective