• Raluca Toma , Marina Popescu

Anul acesta, românii au mers la vot pentru europarlamentare în număr mai mare ca niciodată. Rata participării a fost de 32,16%, comparat cu 29,47% în 2007 sau 27,67% în 2009. Chiar și ținând cont de ajustarea listelor permanente, au venit mai mulți oameni la vot decât data trecută(1).

Totuși, românii participă mai puțin la alegerile pentru Parlamentul European (PE) decât la alegerile locale(2) sau parlamentare(3). Acest lucru se întâmplă cu toate că cetățenii țării noastre au mai mare încredere în autoritățile europene decât cele din România: doar 16% spun că au încredere în Parlamentul României(4), în vreme ce 57% afirmă că au încredere în PE(5). În guvern au încredere 23%(6), pe când 58% cred în Comisia Europeană(7). Cum explicăm acest fenomen?

Alte alegeri sunt mai importante

Una din cele mai vechi și cele mai robuste(8) teorii despre felul cum văd europenii alegerile PE este cea a alegerilor „de rangul doi”(9). Conform acestei teorii, alegerile europene sunt considerate mai puțin importante de către public, iar contextul național are un impact foarte mare asupra rezultatelor. Mai exact, europenii nu participă pentru că văd miza ca fiind mică, iar dacă merg totuși la vot, aceștia sunt influențați mai mult de părerea pe care o au despre guvern și partidele naționale decât de probleme și considerente europene. Partidele marginale se descurcă mai bine la europarlamentare tocmai pentru că alegătorii sunt mai dispuși să îi susțină sau să depună un vot „de protest” într-un concurs mai puțin important.

Explicația aceasta, susținută în continuare de multe cercetări, sună și de bun simț, mai ales având în vedere că nu numai în România participarea la alegerile naționale sau locale e mai mare decât la cele europene(10). Spre exemplu, aproximativ 61% din cetățeni s-au prezentat la alegerile locale din Franța care au avut loc în martie(11). Două luni mai târziu, pentru PE doar 43,5% din cei cu drept de vot au participat. În plus, până nu demult, Parlamentul European a avut un rol legislativ mai puțin imortant decât Consiliul Uniunii Europene și influență zero asupra componenței executivului de la Bruxelles, Comisia Europeană. Totuși, sondajele arată că europenii acordă mai multă importanță Parlamentului European acum decât o făceau în trecut(12), în vreme ce prezența la vot în ansamblul UE este în scădere. Unii cercetători consideră că teoria alegerilor „de rangul doi” nu explică în totalitate fenomenul absenteismului, ceea ce ne aduce la următorul set de explicații.

Instituțiile europene par distante

Frustrările și apatia generate de „deficitul democratic” al Uniunii Europene au și ele un aport la prezența scăzută la vot(13). Deficitul democratic al UE e un concept deja înrădăcinat în discursul despre Uniunea Europeană: are o pagină pe Wikipedia și o definițe în glosarul de pe portalul europa.eu, iar o căutare pe Google cu termenii „EU democratic deficit” generează peste 20 de milioane de rezultate. Istoric vorbind, deficitul se referă la faptul că UE a fost inițial un proiect inte-guvernamental, cu o implicare minimă a cetățenilor. Primele alegeri universale pentru PE au fost de-abia în 1979, iar rolul parlamentului, singura instituție UE aleasă direct — dacă nu punem la socoteală șefii de stat care se reunesc de 2 ori pe an în Consiliul European — a avut timp de multă vreme influență marginală. Acum deși a crescut rolul PE, au crescut și așteptările privind implicarea cetățenilor, iar metodele de participare directă la procesul politic sunt încă puține(14). În plus, așa cum arată studii recente, euro-deputații sunt în continuare relativ slab deschiși către cetățeni și conectați de aceștia(15).

De unde știm dacă mult-discutatul deficit democratic chiar influențează prezența la alegeri? Putem începe cu cifrele despre încrederea în instituțiile UE, deși este o măsură imperfectă în acest sens. În ultimii 11 ani de Eurobarometre, recordul pozitiv a fost atins în 2007, când 57% dintre europeni au declarat că au încredere în uniune, recordul negativ fiind înregistrat în 2013, când doar 31% au declarat același lucru. Totuși, în 2014, în 20 de țări din 28 de state-membre, inclusiv în România, cetățenii au declarat că au mai multă încredere în UE decât în guvern(16). Dar încrederea în Europa nu înseamnă neapărat convingerea că votul tău contează. Într-un Eurobarometru din 2009, în care doar 34% din respondenți spuneau că probabil vor vota, întrebați care sunt motivele pentru care s-ar abține de la vot, 62% din europeni au spus că nu cred că votul lor va schimba ceva(17).

În aprilie 2014, doar 37% din europeni erau de părere că vocea lor contează, mai mulți totuși decât în aprilie 2013 (29%). Nu trebuie, însă, să confundăm acest scepticism al cetățenilor privind impactul propriu asupra politicii europene cu scepticismul față de proiectul european în sine. Doar 17% din europeni cred că faptul că țara e membru UE este un lucru rău, deși o proporție deloc neglijabilă consideră că nu e nici bun, nici rău (31%)(18).

Datele despre opinia publică pe care le-am prezentat până acum se rezumă la ultimii ani, dar alte studii referitoare la comportamentul de vot indică faptul că alegerile europene sunt ele însele descurajante.

În primul rând, tind să se prezinte la alegeri pentru PE mai degrabă cei care au deja obiceiul de a vota. În al doilea rând, tinerii ai căror primă experiență de vot este la PE și nu la o alegere națională tind, pe termen lung, să participe la orice alegeri mai puțin(19).

Cu alte cuvinte, chiar dacă majoritatea europenilor nu sunt „euro-sceptici”, ei sunt descurajați de felul în care funcționează sistemul.

grafic_prezenta

Sursă imagine: Comisia Europeană, Eurobarometru special 415, mai 2014

Politica națională strică politica europeană

Până acum am discutat mai ales despre tendințe la nivel european, dar trebuie să fim foarte atenți la generalizările europene privind prezența la vot și nu numai. Din 1979, anul primului scrutin european universal, și până acum prezența la alegerile pentru PE — calculată pentru toate statele membre la un loc — a scăzut în continuu. A ajuns prima oară sub 50% în 1999 și de atunci a rămas sub acest prag, atingând doar 43% în 2009(20), cifră la care a rămas acum. Totuși, variația între Statele Membre este mare.

Majoritatea țărilor care au aderat la Uniunea Europeană după 2004 au avut și în 2009 și în 2014 o prezență la vot mai mică de 40%. În Polonia au votat 25% din cei de pe liste în 2009 și 22,7% în 2014. În Slovacia, prezența a fost de 28,33% la alegerile precedente și de doar 20,96% anul acesta. Declinul participării la vot în statele membre vechi este o realitate, dar mai ales din 1999 încoace, prezența la europarlamentare nu s-a schimbat aproape deloc în aceste țări, luate la un loc. Extinderea către est a avut un impact considerabil asupra ratei participării. Fenomenul e ilustrat în graficul următor, în care am separat prezența la vot în 3 grupuri: cele mai vechi 10 state membre; acele 10 state membre, plus încă 5 care au aderat înainte de 2004; și totalul statelor membre.

grafic-prezenta-ok

Pentru răspunsuri trebuie, așadar, să ne uităm și la problemele din fiecare țară. În ceea ce privește funcționarea democrației, cetățenii români sunt printre cei mai nemulțumiți dintre europeni: 8 din 10 se declară nesatisfăcuți(21). Partidele politice sunt și mai nepopulare decât guvernul sau parlamentul: 87% dintre români nu au încredere în ele(22). Prezența la vot inclusiv la alegeri naționale este mai scăzută în comparație cu alte țări. Spre exemplu, la alegerile parlamentare din 2009 prezența la vot a fost de 41,76%, comparată cu o prezență de 64,38% la alegerile parlamentare din Ungaria din 2010, 59,48 în Republica Cehă în 2013 sau prezența de 74,56% în Olanda în 2012(23).

Problemele UE nu îi previn pe români de la a fi printre cei mai optimiști cetățeni când vine vorba de uniune. Încrederea în UE este la 58% în România, ceva mai bine decât în restul Europei. Cu toate că doar 35% dintre români cred că vocea lor e auzită în Europa(24), numărul e ceva mai mare decât a celor care se simt auziți în România — 32%(25). Doar 18% dintre români cred că țara merge în direcția corectă, în vreme ce 48% cred că UE merge într-o direcție bună(26).

Participarea la alegeri nu necesită însă doar o atitudine euro-pozitivă: e nevoie, după cum am văzut, de convingerea că alegerile au o miză reală și încrederea că votul și vocea noastră în general poate avea un impact real în Europa. La această listă am putea adăuga în cazul României și apropierea și încrederea într-un partid politic. Având în vedere opinia românilor despre partide, este cu atât mai puțin surprinzător faptul că, în condițiile în care votul se face nu pentru o listă pan-europeană ci una națională, iar ordinea candidaților pe listă nu poate fi influențată prin vot, apetitul pentru participare este mai scăzut(27).

Chiar dacă nu putem vorbi de un declin al prezenței la alegerile europarlamentare în toate țările europene, se observă cel puțin o stagnare a participării în statele membre vechi și o prezență foarte scăzută în multe state membre noi. Cu Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană a făcut niște pași importanți către legitimarea instituțiilor prin creșterea importanței PE. Dacă „de data asta e diferit” și chiar decidem „cine conduce Europa” rămâne de văzut după negocierile între șefii de stat reuniți în Consiliul European. Chiar și în cazul în care unul din candidații partidelor europene va fi desemnat Președintele Comisiei Europene, această schimbare față de vechile practici nu va fi suficientă. Uniunea Europeană are o structură complexă, care evoluează într-o direcție încă nedefinită clar, dar liderii naționali și europeni trebuie să-și asume responsabilitatea de a informa și implica cetățenii, pentru a combate percepția că procesul politic european fie nu contează, fie avansează fără ei.


Referințe:

[1] La aceste alegeri au fost ceva mai puțini oameni pe listele permanente decât în 2009. Surse: http://www.hotnews.ro/stiri-international-17346479-europarlamentare-2014-peste-18-2-milioane-alegatori-inscrisi-liste-urnele-deschid-duminica-ora-7-00.htm și http://www.mediafax.ro/politic/si-in-cazul-validarii-aplicarea-rezultatelor-referendumului-presupune-o-noua-consultare-5120761.  După calculele noastre, aproximativ 900 000 alegători în plus s-au prezentat în 2014 comparat cu 2009.

[2] Eliana Rădulescu, „Alegerile locale. Rezultate finale”, Mediafax, 15 iunie 2012, http://www.mediafax.ro/politic/alegeri-locale-2012-rezultate-finale-usl-castiga-41-57-din-mandatele-de-primar-pdl-15-66-9750557.

[3] B1TV, „Alegeri parlamentare 2012. Rezultatele finale și lista noilor parlamentari din fiecare județ”, 10 decembrie 2012, http://www.b1.ro/stiri/politica/alegeri-parlamentare-2012-rezultatele-finale-si-lista-noilor-parlamentari-din-fiecare-judet-44656.html.

[4] Eurobarometrul special 415  – Wave EB81.2, Aprilie 2014, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_415_data_en.pdf, 29.

[5] Eurobarometrul special 415, 36.

[6] Ibid., p 28.

[7] Ibid, p 37.

[8] Simon Hix și Michael Marsh, „Second-order effects plus pan-European political swings: An analysis of European Parliament elections across time”, Electoral Studies (30) 2011: 4-15.

[9] Karlheinz Reif și Herman Schmitt, „Nine Second-order National Elections – A Conceptual Framework for the Analysis of European Elections Results”, European Journal of Political Research (8) 1981: 3-44.

[10] Asociația Națională a Birourilor de Consultare a Cetățenilor, „Active in Europe. Premises for a more participatory civil society”, aprilie 2014, http://anbcc.ro/media/diverse/Study_complete_25%20apr%202014_FINAL.pdf, 17.

[11] Radio France International, „Low turnout in French municipal elections”, 30 martie 2014, http://www.english.rfi.fr/france/20140330-low-turnout-french-municipal-elections.

[12] În 1983, 51% din europeni declarau că PE este important sau chiar foarte important în viața comunității europene. În 2007, 75% din europenii chestionați au declarat același lucru. ANBCC, „Active in Europe”, 10.

[13] Jean Blondel, Richard Sinnott și P Kevin Svensson, 1998, People and Parliament in the European Union: Participation, Democracy, and Legitimacy. Oxford University Press: Oxford.

[14] Pentru o analiză despre patru metode de participare și cât sunt folosite în ansamblul UE, vedeți ANBCC, „Active in Europe”.

[15] Catherine E. De Vries, „Are European parliamentarians responsive to their voters?”, Washington Post, 26 mai 2014, http://www.washingtonpost.com/blogs/monkey-cage/wp/2014/05/26/are-european-parliamentarians-responsive-to-their-voters/.

[16] Ibid., 29-30.

[17] Eurobarometrul 71, Martie 2009, http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/EB71/eb71_first_results_elections_en.pdf, 8.

[18] European Parliament Eurobarometer – EB79.5, August 2013, http://www.europarl.europa.eu/pdf/eurobarometre/2013/election/synth_finale_en.pdf, 38.

[19] Mark N. Franklin și Sara B. Hobolt, „The legacy of lethargy: How elections to the European Parliament depress turnout”, Electoral Studies (30) 2011: 67-76.

[20] Parlamentul European, http://www.results-elections2014.eu/en/turnout.html.

[21] Eurobarometrul Standard 79, Mai 2013, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb79/eb79_publ_en.pdf,  72.

[22] Eurobarometrul Standard 80, Noiembrie 2013, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb80/eb80_anx_en.pdf, 31.

[23] Eurostat, date accesibile aici: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/dataset?p_product_code=TSDGO310.

[24] Eurobarometrul special 415, 78.

[25] Ibid., 79.

[26] Ibid., 80-81.

[27] Washington Post a publicat un articol interesant despre campania din Slovenia, din care puteți afla cum au fost relativ marginalizate subiectele europene și efectele scepticismului față de partidele mainstream:  http://www.washingtonpost.com/blogs/monkey-cage/wp/2014/05/23/european-parliamentary-elections-slovenia/.