
Brexit înseamnă Brexit.
sloganul repetat neîncetat de Theresa May încă din 2016 de când a devenit premier
Update 11 aprilie 2019:
În urma summit-ului european de pe 10 aprilie 2019, Marea Britanie a primit o nouă extindere a termenului de Brexit până pe 31 octombrie 2019 sau mai devreme dacă ajung la o decizie internă finală. Practic amânarea nu face decât să dea timp britanicilor să ajungă la un consens în privința Brexit, toate variantele de mai jos fiind încă posibile și datele problemei aceleași.
Update 10 aprilie 2019:
O zi importantă pentru deznodământul Brexit. Astăzi are loc un summit de urgență la Bruxelles (ora locală 18:00, 19:00 ora României) unde Premierul May va pleda în fața liderilor europeni pentru extinderea termenului de ieșire din UE până pe 30 iunie. Asta după ce o propunere trecută prin Parlament și devenită lege în 3 zile o forțează să evite ieșirea fără niciun acord din UE pe 12 aprilie și să ceară o nouă prelungire.
Mizele pentru premierul britanic sunt multiple:
- Pe de o parte, să poată continua negocierile cu Partidul Laburist. Negocieri care pun presiune din interiorul propriului partid pe Premier, având în vedere că membrii conservatori pro-Brexit sunt împotriva unei uniuni vamale în curs de negociere cu laburiștii.
- Pe de altă parte, să îi convingă pe liderii țărilor membre UE că în mai puțin de două luni până la finalul lui iunie, poate obține susținere suficientă în Parlament pentru a trece un acord de ieșire. Unele voci susțin și că poziția lui May devine nesigură în Guvern dacă prelungirea pe care UE este dispusă să o ofere este mai mare de 30 iunie. Având în vedere declarația anterioară a premierului care a spus că „nu va accepta o prelungire mai lungă de 30 iunie”.
În același timp, Donald Tusk, președintele Consiliului European, i-a îndemnat pe liderii UE, într-o scrisoare, să accepte o prelungire cu un an, cu posibilitatea ieșirii înainte de termen, dacă se ajunge la un consens în Parlamentul britanic. Dar propunerea ar avea mai multe condiții pentru Marea Britanie legate de rolul său (diminuat) în cadrul alegerilor și afacerilor europene.
Dezbaterile și voturile din Parlamentul britanic ce par nesfârșite în ultima perioadă, subliniază de fapt complexitatea procesului Brexit.
Pe de o parte, parlamentarii britanici simt obligația morală de a pune în practică rezultatul referendumului, altfel ar contribui la erodarea gravă a democrației. Pe de altă parte, punerea în practică este cu atât mai dificilă când există divergențe de opinie în și între partide și lipsește o majoritate parlamentară clară. Iar consensul nu poate fi atins decât prin pașii normali ai procedurii democratice, oricât de anevoios poate părea.
În plus, referendumul din 2016 nu a dat și indicații precise despre ce fel de relație își doresc cetățenii între Marea Britanie și Uniunea Europeană când sunt atâtea posibilități (pe care s-au întâmplat deja câteva runde de voturi orietative – „indicative votes” -, despre care vorbim mai jos). De aici și confuzia de ce înseamna Brexit mai exact. Astfel, situația actuală reflectă pericolul unor consultări ale cetățenilor pe subiecte prea puțin clare. Iar rezultatele nu au cum să aducă mai multă certitudine și să fie transpuse în legislație sau politici publice.
Haosul existent este pus de mulți pe seama parlamentarilor care au respins acordul negociat de Theresa May de trei ori. Această abordare este convenabilă și pentru premierul May mai ales că ea le-a ignorat preferințele până acum. Însă agregarea preferințelor printr-o procedură parlamentară, care are nevoie să fie și inovativă și are nevoie și de răgaz pentru a fi aplicată, pare cu atât mai dificilă în criza de timp creată. Și chiar dacă se va ajunge la consens pe o opțiune, nu este posibil de știut cu siguranță dacă aceasta este ce au vrut cetățenii la referendum sau ce vor acum.
Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!
Directorul adjunct al Institute for Government, un important think tank londonez, a explicat că este nevoie de dezbateri și negocieri pentru a avea consens în Parlament, în cazul unui Guvern minoritar. Ea a adaugat că strategia ca parlamentarii să se simță constrânși să accepte acordul lui May datorită apropierii termenului stabilit prin lege la care țara va ieși din UE, s-a dovedit o eroare. În plus, voturile orientative recente arată cum s-ar fi putut finaliza procesul Brexit dacă Guvernul nu s-ar fi bazat pe presiunea timpului și ar fi consultat Parlamentul pe parcursul negocierilor din ultimii doi ani. Argument susținut și de unii dintre participanții la recenta conferință anuală a Camerei de Comerț Britanice.
Unfashionable view: what we are seeing is not our parliamentarians failing it is the destructive effect of conducting Parliamentary democracy against a time limit. The Article 50 2 year limit made Government think it could use time pressure, rather than debate and negotiation…
— Hannah White (@DrHannahWhite) March 29, 2019
Ce spun ultimele știri despre Brexit și voturile din Parlament?
După expresia unui membru al Parlamentului britanic acesta se află încă în „purgatoriu” pe tema soluției de Brexit.
Noul termen la care Marea Britanie trebuie să prezinte decizia finală către UE este 12 aprilie. Astfel, în ultima săptămână s-au intensificat dezbaterile din Camera Comunelor și Theresa May a anunțat că va demisiona dacă acordul său nu este trecut în Parlament. Chiar pe 29 martie, în ziua în care Marea Britanie ar fi trebuit să părăsească Uniunea Europeană, May a supus la vot pentru a treia oară acordul de ieșire din UE, însă fără declarația politică atașată[1]. Nici de această dată acordul nu a trecut.
Însă, în paralel, au avut loc două runde de voturi orientative (indicative votes). Practic parlamentarii au putut să voteze inițial pe opt alternative legate de Brexit, în încercarea de a înțelege preferințele lor și de a o găsi pe cea cu cel mai mare sprijin, nicio variantă finală nefiind învingătoare. Nici a doua rundă nu a avut o opțiune câștigătoare.
Totuși cele care au strâns cele mai multe voturi au fost varianta unei noi uniuni vamale cu UE care să asigure comerțul fără taxe și după Brexit, și cea a unui referendum de confirmare a acordului de ieșire din UE.
În lipsa unui consens singura opțiune implicită rămâne ieșirea fără niciun acord. Lucru pe care unii doresc să îl evite cu orice preț. Există un grup de parlamentari din mai multe partide care vrea să treacă o lege care să asigure că Brexit fără niciun acord nu se întâmplă și că May este forțată să ceară o prelungire a deadline-ului de ieșire din UE. La votul de pe 3 aprilie din Parlament, această propunere a trecut cu doar un vot în plus în Camera Comunelor și a fost trimisă către cealaltă cameră a Parlamentului. Acum, în Camera Lorzilor, s-a votat procedural pentru dezbaterea în regim de urgență a propunerii, cu doi la unu membri în favoarea acestei proceduri. Aceste cifre ar putea reflecta și ce se va întâmpla la votul final din Camera Lorzilor.
Ce soluții pentru progres există?
Pe de o parte, Theresa May a anunțat pe 2 aprilie că va cere o prelungire a termenului de ieșire din UE pentru a reuși să scoată Parlamentul din impas și să deschidă discuții cu Jeremy Corbyn, președintele partidului laburist. Deși liderul laburist a acceptat întrevederea, mai mulți văd această încercare a premierului May ca fiind tardivă și că ascunde de fapt nevoia de a împărtăși vinovăția în cum a decurs întregul proces Brexit, decât succesul unui acord cu susținere politică largă. Mai ales, că ea a insistat că acordul negociat deja și respins de trei ori în Parlament va rămâne parte a unui viitor consens. În plus, membrii propriului partid se revoltă împotriva Premierului susținând că acestă îi oferă lui Corbyn „cheile” Brexit într-un gest de trădare.
Un lucru este cert. Balanța opiniilor și voturilor din partide și din Parlament nu era o necunoscută pentru May, ci dimpotrivă, destul de predictibilă și putea probabil fi evitată dacă procesul de negociere între partide ar fi început mai devreme. Ceea ce ne readuce la argumentul inițial că nu este o noutate că guvernele minoritare au dificultăți inerente în a găsi sprijin majoritar pentru diversele propuneri ale lor, inclusiv pe unele mai puțin complexe decât Brexit.
Pe de altă parte, Parlamentul este posibil să mai aibă o a treia rundă de voturi orientative fără a fi stabilită o dată precisă deocamdată. Această prespectivă readuce în discuție modalitatea în care voturile s-ar putea defășura pentru a mări șansele de depășire a impasului, modalitate care să ia în calcul complexitatea agregării preferințelor perlamentarilor.
Profesorul Alan Renwick analizează pentru institutul de cercetare, The Constitution Unit al University College London, ce sistem de votare ar avea cele mai multe șanse la obținerea unui consens in Parlament. Opțiunile prezentate au în comun încercarea de a ajunge la soluții de compromis: ce ar putea accepta fiecare parlamentar dacă opțiunea sa inițială și preferată nu ar fi și câștigătoare? Astfel, printr-o ordonare a variantelor, s-ar căuta cele care apar pe poziții relativ înalte și de mijloc în topul parlamentarilor, mai degrabă decât cele care sunt foarte sus pentru unii parlamentari, dar foarte jos pentru alții.
Totuși, oricare soluție de votare pe baza ordonării variantelor s-ar alege, crucial ar fi ca membrii Parlamentului să ordoneze toate opțiunile, nu doar parțial, și să o facă într-o manieră sinceră care să evite votul tactic. Oricare tip de votare ar fi implementat cu plusurile și minusurile lui, concluzionează profesorul, dorința reală de a ajunge la un consens este ceea ce va conta cel mai mult.
Ce urmează să se întâmple?
Cum vor evolua lucrurile cu siguranță este imposibil de prevăzut. O nouă diagramă a lui Jon Worth, expertul pe probleme UE pe care l-am mai citat anterior și care ilustrează de luni bune opțiunile schimbătoare pe Brexit arată în a 24 versiune cât de multe opțiuni încă există pentru finalitatea Brexit:
Ok, having debated the outcome of a Rescind vs. No Deal showdown (now .6 Rescind, .4 No Deal – was the reverse) with @robfordmancs @rowena_kay @PCollinsTimes among others, and having found a small error in the previous version, I now have V24.1 of the #Brexit diagram pic.twitter.com/OCebn6WPWS
— Jon Worth (@jonworth) April 2, 2019
El dă cele mai mari scoruri variantei în care se prelungește termenul de ieșire din UE în urma declanșării unori alegeri generale în Marea Britanie, și celei în care se revocă unilateral Articolul 50 de către britanici până pe 12 aprilie și țara rămâne in Uniune. Până și neobositul Jon Worth însă spune într-un interviu New York Times că renunță la a mai face diagrame după data de 12 aprilie.
În ceea ce privește liderii Uniunii Europene, ultimele știri despre Brexit spun că aceștia sunt în expectativă și se pregătesc de un summit de urgență pe 10 aprilie. Și Michel Barnier, negociatorul șef la UE pentru Brexit, și Guy Verhofstadt, purtătorul de cuvânt al Parlamentului European pe Brexit, cred că ieșirea fără acord pare foarte probabilă, dar că Uniunea încă mai speră că acest scenariu poate fi evitat. Iar Donald Tusk, președintele Consiliului European – care va trebui să ia o decizie unanimă pe soluția Brexit la următorul summit – a îndemnat la calm până la decizia finală.
Even if, after today, we don’t know what the end result will be, let us be patient. #Brexit
— Charles Michel (@eucopresident) April 2, 2019
[1] Diferența majoră este că acordul (detalii despre ce include acordul aici) o dată votat în parlamentele european și britanic devine obligatoriu din punct de vedere legal și asigură ieșirea din UE cu o înțelegere. În timp ce, declarația politică este un document comun al liderilor UE și al Thresei May care nu este obligatoriu legal și a cărui scop a fost să pună bazele discuțiilor despre comerț.
1 Comment