• Roxana Bodea , Marina Popescu

Update 22 martie 2019:

Uniunea Europeană a agreat amânarea datei pentru Brexit. Chiar dacă acest lucru nu rezolvă problemele legate de cum exact va ieși Marea Britanie din UE, el dă răgaz Theresei May să încerce a treia oară să obțină aprobarea Parlamentului pe acordul de ieșire. UE a dat de fapt două noi variante de date pentru Brexit:

  1. 12 aprilie: dacă parlamentarii britanici vor respinge din nou săptămâna viitoare acordul negociat anterior de premier (asta în ciuda anunțului Președintelui Camerei Comunelor, John Bercow, explicat mai jos, legat de imposibilitatea unui nou vot), atunci Guvernul va trebui să anunțe UE în ce mod va părăsi Uniunea sau poate cere o nouă prelungire. Dar o nouă prelungire include participarea Marii Britanii la alegerile europarlamentare din mai.
  2. 22 mai: dacă parlamentarii aprobă însă planul negociat de May, atunci aceasta devine data la care Regatul Unit părăsește Uniunea cu un acord, cu o zi înainte de a începe alegerile pentru Parlamentul European.

Între timp, o petiție online inițiată de un cetățean britanic, care cere revocarea Articolului 50 și rămânerea în Uniunea Europeană, ia amploare. Peste 2 milioane de semnături s-au înregistrat în ultimele două zile. Iar comitetul din Parlament care se ocupă de secțiunea de petiții a anunțat că aceasta a avut cea mai mare rată de semnături din toate câte au fost inițiate pe site, cu până la 2000 de semnături pe minut. Dar acest lucru nu înseamnă că petiția va avea vreun efect legal, căci Comitetul le poate respinge dacă consideră că Guvernul nu poate face nimic în speța respectivă. Însă ea readuce în spațiul public o problemă pe care tabăra Remain (cei care au votat să rămână în UE) o consideră importantă, inclusiv posibile discuții despre un nou referendum.


Update 20 martie 2019:

BBC anunță că Theresa May va cere o prelungire scurtă de trei luni a termenului de ieșire din UE, conform scrisorii trimise Președintelui Consiliului European, Donald Tusk. De cealaltă parte însă, Uniunea Europeană ar fi dispusă fie la o prelungire până pe 23 mai (până încep alegerile pentru Parlamentul European), fie la una mult mai lungă, conform unui document pe care l-ar fi văzut reporterii britanici. Iar The Telegraph anunță că mișcarea lui May ar sugera că aceasta ar putea demisiona dacă Parlamentul o va forța să ceară o prelungire pe termen lung. Între timp, parlamentarii britanici sunt într-o dezbatere de urgență după vestea scrisorii trimise de May către liderii UE.


Zece zile.

Atât a mai rămas până la data la care Marea Britanie trebuie, conform legii, să iasă din UE. Dar după cele petrecute săptămâna trecută în Parlamentul britanic, modalitatea în care țara va părăsi Uniunea nu este clară deloc.

 

Pe scurt, ce s-a întâmplat săptămâna trecută:

  1. Întâi, premierul May a supus la un nou vot in Parlament acordul de ieșire din UE, după ce a obținut, pe ultima sută de metri, niște asigurări suplimentare de la UE în privința „backstop-ului„. Gestionarea graniței dintre Republica Irlanda (care înseamnă de fapt granița cu UE a Marii Britanii) și Irlanda de Nord a fost unul dintre principalele motive pentru care parlamentarii britanici au respins prima dată acordul negociat de May în ianuarie. Aceștia au considerat că nu există suficiente garanții că Marea Britanie nu va fi prinsă în granița cu UE pe termen nedefinit. Și această a doua încercare de a trece acordul prin Parlament a fost respinsă.
  2. Apoi, la o zi distanță, majoritatea din Parlament a votat împotriva variantei ca Marea Britanie să iasă pe 29 martie din UE fără niciun acord. O alternativă pe care nici May nu a susținut-o vreodată, insistând că înțelegerea negociată de ea e cea mai bună posibilă pentru Brexit. Totuși acest vot nu devine o obligativitate legală, astfel că dacă nimic nu se modifică în scenariul Brexit în cele câteva zile rămase Regatul Unit tot va ieși din UE, dar fără acord.
  3. La o altă zi distanță, membrii Parlamentului au votat pentru o misiune nouă către Theresa May: să prelungească termenul de ieșire din UE dincolo de sfârșitul lunii martie.

Evenimentele de săptămâna trecută, și în general tot parcursul Brexit din ultimii doi ani și jumătate, arată cât de mari sunt diviziunile din politica britanică, dar și între membrii Parlamentului și cetățeni. Conform unei analize Financial Times referendumul pe Brexit a fost prima instanță în care cetățenii au votat pentru o opțiune diferită față da parlamentari. Doar 48% dintre cetățeni au vrut să rămână în UE vs. 75% dintre membrii Parlamentului care au avut aceeași părere. Anterior mai avuseseră loc doar două referendumuri, în 1975 (intrarea țării în Comunitatea Europeană) și în 2011 (schimbarea sistemuluid e alegeri pentru membrii Parlamentului). În ambele cetățenii și politicienii fuseseră de acord.


Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!


În plus, presiunea care se pune pe sistemul politic britanic în procesul Brexit sugereză și că e nevoie de un efort real de a obține susținere pe o anumită temă sau politică prin consultări, mai ales când nu deții majoritatea și aceasta trebuie construită constant și calculat pentru a putea asigura trecerea prin Parlament. Acesta este și unul dintre argumentele Uniunii Europene după haosul lăsat în urmă de voturile succesive din Parlamentul britanic de săptămâna trecută: că premierul May nu a consultat direct Parlamentul legat de ce fel de Brexit își dorește înainte ca negocierile cu UE să înceapă, în ciuda faptului că acesta este forul cu decizia finală.

 

Știri noi despre Brexit: ce se poate întâmpla mai departe?

Deși la începutul acestei săptămâni părea că Theresa May are mai multe opțiuni, de la prelungirea deadline-ului de exit, până la un nou vot în Parlament sau alegeri generale, cel puțin una a devenit și mai incertă. Președintele Camerei Comunelor, John Bercow, într-un mișcare neașteptată, a avertizat că un nou vot pe același acord al premierului May nu mai poate avea loc, citând o regulă parlamentară de la 1604. Regula spune că o moțiune care nu a trecut în Parlament nu poate fi resupusă la vot în aceeași sesiune parlamentară fără modificări substanțiale.

Astfel, o primă opțiune pentru May ar fi să solicite oficial UE prelungirea termenului de exit, așa cum a stabilit și ultimul vot din Parlament de săptămâna trecută. Veștile de ultimă oră dau ca posibilă varianta în care May va cere o prelungire până la 30 iunie 2019 pentru a putea trece legislația necesară ieșirii din UE și că va încerca un nou vot în Parlament, în ciuda anunțului lui Bercow. Însă, negociatorul șef din partea UE – Michel Barnier – a declarat că Theresa May poate alege doar una din cele două variantele de prelungire a termenului și oricum, niciuna nu e garantată.

Jon Worth, analistul britanic pe probleme legate de UE și care a devenit faimos cu diagramele care arată parcursul și probabilitatea opțiunilor legate de Brexit, dă cel mai mare scor variantei de prelungire a termenului cu doi ani, până în 2020.

În acest scenariu intră și poziția tuturor celor 27 de țări rămase în UE, care nu e clară și nici declarată oficial până acum. Pe agenda summitului Consiliului European din această săptămână de la Bruxelles însă există și o discuție pe ultimele evoluții legate de Brexit, unde liderii s-ar putea pune de acord. Aceștia trebuie să ia în considerare alegerile europene din mai 2019 și care sunt prevederile legale dacă Marea Britanie participă la ele sau nu în cazul unei prelungiri scurte (tehnice) a datei de exit.

Mai mult, așa cum observa o jurnalistă britanică, liderii UE vor trebui să găsească un discurs pentru două tipuri de audiență:

către parlamentarii britanici pe care să-i preseze să susțină acordul negociat de May dacă vor să iasă cu un acord semnat;

și

către cetățenii europeni cărora vor să le arate solidaritatea europeană și poziția lor fermă în fața indeciziei britanice și să contracareze astfel candidații eurosceptici și naționaliști la alegerile din mai.

Între timp, Donald Tusk, Președintele Consiliului European vizitează mai multe țări membre pentru a asigura un răspuns concertat din partea celor 27 rămase în UE. Oricare țară are drept de veto pe acest subiect, iar vocea comună pe tema Brexit poate veni cu prețul unor negocieri între statele membre pentru diverse alte concesii interne la nivelul UE.

O a doua opțiune ar fi ca May să ceară parlamentarilor să voteze pentru noi alegeri generale sperând ca noul grup de independenți, majoritatea foști laburiști, a slăbit suficient puterea Partidului Laburist în eventualele alegeri. Sau ca laburiștii înșiși să declanșeze o nouă moțiune de neîncredere în guvern, cum au făcut în ianuarie și au pierdut. Dacă aceștia nu reușesc să formeze o majoritate la guvernare, se pot organiza alegeri generale, dar cu extinderea Articolului 50 și implicit a datei de exit.

Într-un al treilea scenariu, Președintele Camerei Comunelor ar putea accepta un amendament venit de la doi parlamentari laburiști, amendamentul Kyle – Wilson. Amendamentul propunea un vot de confirmare din partea cetățenilor pe decizia finală de Brexit. Chiar dacă ar fi supus la vot, lucru neclar după anunțul lui Bercow, tot va fie nevoie de prelungirea datei de ieșire din UE. Iar liderii Uniunii așteaptă un plan concret din partea guvernului May, care să justifice amânarea și care poate include ce anume dorește Parlamentul ca finalitate și proces.

În loc de încheiere

View this post on Instagram

@inktankmemes is our new fav account 😀 – Nails it

A post shared by Very Brexit Problems (@verybrexitproblems) on