• Tania Chilin

Guvernul britanic condus de Theresa May se află astăzi într-un moment de cumpănă, existând posibilitatea ca la finalul zilei actualul executiv să fie înlocuit. Tensiunile au fost declanșate de publicarea acordului de ieșire a Regatului Unit din Uniunea Europeană negociat de Theresa May, când mai mulți membri ai partidului premierului au avansat scrisori în care își arătau neîncrederea în această propunere. Dacă numărul lor ajunge azi la 48, guvernul poate cădea.

Criticii la adresa acordului au asemănat viitorul relației dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană cu un raport de vasalitate, în timp ce voci din mass-media au subliniat că deși strategia nu reprezintă în mod ideal interesele Angliei, elaborarea unei alternative realiste la propunerea Primului Ministru Theresa May este împiedicată de lipsa unei viziuni comune asupra așteptărilor și obiectivelor separării și a unei perspective clare privind colaborarea cu Uniunea formată din cele 27 de state.

 

Care sunt prevederile din acordul de ieșire din UE al Theresei May?

Necesitatea asigurării că nu va exista o graniță între Irlanda de Nord (care face parte din Regatul Unit) și Republica Irlanda (în continuare în Uniunea Europeană) a dus la stabilirea unor concesii – inclusiv rămânerea Marii Britanii în uniunea vamală, compromisuri care au stârnit reacții negative din partea promotorilor unei independențe totale a Regatului Unit față de Uniunea Europeană.

Iată pe scurt punctele cheie ale acordului negociat de Theresa May:

 

  • Perioada de tranziție– Propunerea trasează durata perioadei de tranziție care ar urma să înceapă imediat după ieșirea oficială a Regatului Unit din U.E., pe 29 martie 2019, și să dureze până pe 31 decembrie 2020, cu posibilitatea prelungirii la solicitarea Regatului Unit.

 

  • Plasa de siguranță[1] – În eventualitatea în care până în decembrie 2020 nu se va găsi o soluție definitivă și acceptabilă pentru toate părțile implicate privind granița din Irlanda, acordul prevede ca Marea Britanie să rămână în uniunea vamală europeană.

 

  • Uniunea vamală – Odată ce Marea Britanie decide să rămână în uniunea vamală, va trebui să se supună unor condiții impuse de U.E. și menite să împiedice o concurență neloială a Marii Britanii. Regatul Unit, inclusiv Irlanda de Nord, și U.E. promit astfel să asigure condiții de concurență echitabile, care acoperă impozitarea, protecția mediului, standardele sociale și de muncă, politica în domeniul ajutorului de stat și al concurenței. Rămânerea în uniunea vamală înseamnă că nu vor fi aplicate tarife bunurilor care vor circula între Uniunea Europeană și Marea Britanie, și nu vor fi verificate dovezi de proveniență.

 

  • Problema peștelui – când vine vorba de pește însă, situația este mai delicată – țările rămase în Uniunea Europeană ezită să permită accesul liber, fără tarife, pe piețele U.E. a peștelui ce provine din Regatul Unit, în condițiile în care nu li se va permite și lor să pescuiască în apele britanice. Drepturile privind pescuitul urmează a fi negociate în timpul perioadei de tranziție.

brexit-2

  • Statutul special al Irlandei de Nord – O graniță între Irlanda de Nord și Republica Irlandei este inacceptabilă, însă există posibilitatea unor controale vamale între Nordul Irlandei și Marea Britanie, separate de Marea Irlandei. Irlanda de Nord ar continua așadar să facă parte din teritoriul vamal european. Respectarea normelor ar urma să fie supervizată de Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

 

Este dificil de anticipat dacă propunerea avansată de Theresa May va avea susținere politică în Parlament. Prezentarea propunerii a fost urmată de o serie de demisii în cadrul executivului conservator condus de May, inclusiv cea a Ministrului pentru Brexit, Dominic Raab, care și-a exprimat îngrijorarea asupra faptului că regimul regulator[2]propus pentru Irlanda de Nord amenință integritatea Regatului Unit.

Aceeași problemă a fost adusă în discuție și de membrii Partidului Democrat Unionist nord-irlandez, aliat-cheie al Theresei May și membru în coaliția de guvernare. Partidul Conservator aflat în prezent în fruntea guvernului pare să fie dezbinat între susținerea propunerii de acord, demararea unui „divorț” fără concesii și rămânerea în Uniunea Europeană. În interiorul grupului de aprigi contestatari ai documentului se regăsesc atât susținători ai Brexit-ului cât și suporteri ai rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană, nemulțumirile în rândul celor două tabere vizând prevederi diferite ale acordului.

Opoziția este și ea la fel de divizată. Liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, se află în poziția dificilă de a reprezenta plaja pestriță a electoratul său format atât din votanți Brexit cât și din populație urbană cu educație superioară, care în mare parte susține rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. În plus, Corbyn are în vizor și posibilitatea unor alegeri anticipate în urma cărora partidul său ar putea forma o majoritate în Parlament.

Poziția Primului Ministru însă în fața acestor critici a fost una fermă. Theresa May a punctat în declarațiile publice că în eventualitatea în care propunerea sa nu va avea susținere politică în forma actuală, alternativele rămân demararea unui Brexit fără concesii sau inițierea unui nou referendum pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Argumentul principal al Primului Ministru a fost că propunerea sa reflectă dorințele cetățenilor, în sensul că livrează prevederi care duc la preluarea controlului granițelor și eliberarea de viitoare obligații financiare față de Uniunea Europeană. Într-o tentativă de a controla agenda publică și de a răspunde criticilor conservatorilor eurosceptici, Theresa May s-a lansat într-un discurs profund anti-imigrație, susținând că în viitor, Marea Britanie va permite accesul imigranților doar în baza abilităților acestora.

Unii membri ai Partidului Conservator se pregătesc pentru un vot de neîncredere împotriva Primului Ministru. Pentru ca șefia Theresei May să fie contestată, este nevoie de 48 de scrisori din partea membrilor partidului său.

 

Care sunt posibilele scenarii?

Documentul oficial de retragere a Marii Britanii din U.E. stipulează că executivul Theresei May nu va putea ratifica propunerea fără să obțină aprobarea Parlamentului.

Ce urmează?

 

  • Acordul urmează să fie finalizat și susținut de Uniunea Europeană într-un summit programat pentru 25 noiembrie 2018. Apoi el urmează să se întoarcă pentru aprobare în Parlamentul britanic.

 

  • Dacă în timpul dezbaterii pe moțiune, membrii Parlamentului britanic votează amendamente la aceasta, propunerea se poate îndepărta prea mult de ceea ce a fost negociat deja între Theresa May si Michel Barnier.

 

  • Voci din cabinetul Theresei May au sugerat că aceasta ar putea inversa ordinea dezbaterilor pe moțiune din Parlament, astfel încât întâi se va organiza un vot pentru propunere așa cum este ea în prezent, și doar în eventualitatea în care moțiunea „curată” nu va trece, se va ajunge și la discuția și votul amendamentelor.

 

  • Există paralele evidente între situația actuală și „Marea Dezbatere” din octombrie 1971, un moment cheie pentru aderarea Marii Britanii la C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană la acea dată). În fața lipsei unui consens politic (dar și public) în ceea ce privea moțiunea privind aderarea Marii Britanii la C.E.E., Primul Minstru conservator Edward Heath a decis să organizeze un vot liber în Parlament asupra moțiunii. Votul liber le-a permis membrilor Parlamentului să voteze după cum le-a dictat conștiința, și nu pe linie de partid. Astfel, moțiunea a trecut, iar Marea Britanie a devenit apoi membră a C.E.E. O strategie similară ar putea fi abordată și de actualul Prim Ministru Theresa May, pentru a putea aduna voturi atât din interiorul propriului partid, cât și din rândul Opoziției.

Ce cred britanicii

În fața unei astfel de arhitecturi politice, care în bună măsură reflectă și un public divizat, nu este de mirare că o direcție clară de acțiune se conturează greu. Conform unui sondaj desfășurat de Survation pentru Daily Mail, propunerea de acord nu este populară nici în rândul cetățenilor Marii Britanii, doar 27% dintre cei intervievați aprobând acordul în forma actuală. De altfel, dintre alternativele prezentate, cei mai mulți respondenți ar prefera ca Marea Britanie să rămână totuși în Uniunea Europeană (43%).

În ceea ce privește problema care s-a aflat în miezul campaniilor pro-Brexit, și care a determinat mulți cetățeni britanici să voteze în favoarea părăsirii Uniunii Europene – imigrația – noile prevederi și viitoarele drepturi ale cetățenilor europeni depind în mare măsură de acceptarea Parlamentului britanic a acordului propus de May.

Conform actualei înțelegeri, cetățenii europeni care trăiesc și muncesc în prezent în Marea Britanie vor putea continua să facă asta, și vor putea aplica pentru rezidență permanentă dacă se află în Marea Britanie în mod legal de mai mult de 5 ani. După părăsirea Uniunii Europene, Marea Britanie va urmări limitarea imigrației în ciuda avertizărilor că un control prea strict și brusc al acesteia ar putea duce la dificultăți serioase în sectoare importante precum sănătatea și construcțiile.

De altfel, date recente arată o îmblânzire a atitudinii cetățenilor britanici în ceea ce privește imigrația comparativ cu perioada pre-referendum. Conform unui sondaj realizat de Ipsos MORI în martie 2018, 44% dintre respondenți consideră că impactul imigrației asupra Marii Britanii a fost mai degrabă pozitiv. Înainte de iunie 2016, sondajele YouGov arătau că 56% dintre respondenți considerau că imigrația este principala problemă cu care se confruntă Marea Britanie, în timp ce luna trecută (septembrie 2018), datele arătau că doar 27% au această opinie. Schimbarea de atitudine se poate datora pe de-o parte încrederii că în următorii ani rata imigrației va scădea oricum, prin urmare aceasta nu mai reprezintă o problemă la fel serioasă pentru mulți cetățeni britanici în comparație cu altele mai presante. Pe de altă parte ar putea fi pusă și pe seama expunerii la dezbateri mai echilibrate în ceea ce privește impactul economic al imigrației în contextul Brexit-ului.

În timpul negocierilor s-a luat o decizie și cu privire la suma pe care Marea Britanie o datorează Uniunii Europene, aceasta referindu-se la obligațiile financiare pe care Regatul Unit și le-a asumat înainte de declanșarea Articolului 50. Suma a fost stabilită în prima rundă de negocieri la 67 bilioane de euro.

Deși Theresa May a promis inițial că Marea Britanie va părăsi uniunea vamală europeană, noua propunere susține o rămânere în uniunea vamală, cel puțin până când se vor găsi soluții tehnologice pentru evitarea controlul vamal între U.E. și Irlanda de Nord.

Astfel de clipe de impas nu sunt străine Marii Britanii.

Citește mai mult despre evenimentele care au precedat Brexit și cum s-a ajuns aici.


[1]Backstop – un plan de rezervă pentru cazul în care nu se vor găsi soluții tehnologice care să asigure o graniță cât mai lină între U.E. și Regatul Unit.

[2]Însemnând sistemul care asigură respectarea normelor și regulamentelor