• Tania Chilin

Update 10 decembrie: Theresa May a anunțat amânarea supunerii la vot în Parlamentul britanic a acordului privind ieșirea din UE, vot care ar fi trebuit să aibă loc pe 11 decembrie. Ea a motivat problemele legate de granția dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord (backstop) pe care ar vrea să le rediscute cu reprezentanții UE. Însă jurnaliștii specializati din Regat susțin că acest gest este motivat de lipsa voturilor necesare pentru a trece acordul de parlament, dar și de decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Aceasta susține că Marea Britanie poate să anuleze Brexit prin retragerea Articolului 50 fără permisiunea celorlalte țări și în aceleași condiții actuale. O variantă pe placul celor care susțin organizarea unui nou referendum în Marea Britanie, dar nepopulară printre cei care văd CJUE un instrument politic.

 

După recentul summit de la Bruxelles în urma căruia statele rămase în Uniunea Europeană au aprobat propunerea de acord a Premierului britanic Theresa May, Marea Britanie pare să mai fi făcut câțiva pași spre finalizarea procesului de ieșire din UE, popular numit, Brexit.

Este însă așa?

Un hop important ce trebuie depășit este aprobarea propunerii de către Camera Comunelor, unde se anticipează o puternică rezistență. Pentru aprobare este nevoie de 320 de voturi ale parlamentarilor. Acordul actual obținut după negocieri anevoioase este varianta finală a UE, ceea ce nu da o posibilitate reală de amendare în Parlamentul britanic. Prin urmare, singurele opțiuni ale membrilor Parlamentului rămân fie să aprobe acordul în forma sa actuală, fie să îl respingă.

Nu există un plan B! – a declarat jurnaliștilor Primul Ministru irlandez, Leo Varadkar, la summit-ul de la Bruxelles

La aceste presiuni se adaugă și recenta atenționare din partea Băncii Angliei care a concluzionat că economia Marii Britanii ar avea de suferit în oricare scenariu legat de părăsirea Uniunii Europene, inclusiv pe cel în care acordul agreat cu UE de Theresa May trece de Parlament sau dimpotrivă dacă nu trece și se continuă cu un Brexit fără acord. Acest ultima variantă având posibilitatea să declanșeze o criză economică mai mare decât cea din 2008.

 

Cine și de ce se opune acordului de ieșire din UE?

Regatul Unit se află în continuare în tensiune politică.

Situația a fost asemănată unui aranjament inconfortabil în care se regăsesc două persoane care au divorțat, dar sunt forțate să locuiască în continuare împreună, mai ales din perspectiva istoriei celor două părți aflate în divorțul Brexit. Unii membrii ai Partidului Conservator promiteau recent să adune cele 48 de voturi necesare în partid pentru a contesta șefia Theresei May în fruntea Guvernului. Asta nu s-a întâmplat, dar oponenții acordului în forma sa actuală au rămas la fel de vocali.

Iată-i pe cei mai importanți:

  • Liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, și-a exprimat recent nemulțumirea față de modul în care s-au concretizat negocierile tratatului de ieșire din UE. Corbyn crede că acordul reprezintă cel mai nefavorabil scenariu posibil[1]iar implementarea acestuia ar putea avea consecințe negative asupra economiei Marii Britanii – proces asemănat unui „salt în întuneric”. Discursul lui Jeremy Corbyn a făcut în repetate rânduri trimiteri la necesitatea renegocierii unui acord mai favorabil Marii Britanii, care să asigure rămânerea în Piața Unică Europeană. Este de așteptat așadar ca mulți dintre cei 257 de parlamentari ai Partidului Laburist să voteze împotriva ratificării propunerii înaintate de Theresa May.
  • Multe voci critice, în special din rândul Conservatorilor, au adus în discuție și problema plasei de siguranță[2]. Disensiunile s-au învârtit în jurul suveranității Regatului Unit, și în ce măsură actualul acord livrează cu adevărat ceea ce își doreau cetățenii care au votat în favoarea Brexit. Asta înseamnă că avansarea acordului negociat de Theresa May este contestată inclusiv în interiorul propriului său partid. Luând în calcul și lipsa susținerii din partea grupului anti-Brexit, se anticipează că aproximativ 80 conservatori vor respinge propunerea.
  • Membrii Partidului Democrat Unionist[3], aliați cheie ai Partidului Conservator la guvernare, s-au arătat îngrijorați în privința statutului special pe care urmează să îl dețină Irlanda de Nord, temându-se de implicațiile economice și politice ale unei potențiale granițe la Marea Irlandei care ar separa Irlanda de Nord de restul Regatului Unit. Liderul partidului, Arlene Foster, a adus în discuție chiar și consecințe mai grave, precum deschiderea drumului către anexarea Irlandei de Nord la Republica Irlanda. Cele 10 voturi ale parlamentarilor nord-irlandezi ar putea înclina decisiv balanța spre respingerea propunerii.
  • Partidul Național Scoțian[4], care nu și-a ascuns aspirațiile de independență și revenire în Uniunea Europeană, solicită de asemenea renegocierea acordului de retragere din U.E., invocând nemulțumiri ce țin de aspecte economice și o posibilă scădere a investițiilor.

Într-o astfel de constelație de obiecții, o întrebare mai bună ar fi probabil pe cine a convins propunerea actuală? Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei Europene, a subliniat la summit-ul de la Bruxelles de pe 25 noiembrie 2018 că propunerea negociată de Threresa May este singura posibilă, luând în calcul toate constrângerile impuse de ambele părți, și compromisurile ce au trebuit adoptate în special în privința graniței din Irlanda.

Sunt pe deplin convins că acesta este singurul acord posibil. Cei care cred că prin respingerea acestui acord vor obține unul mai bun, vor fi dezamăgiți din primele secunde. – Jean Claude Junker, Președintele Comisiei Europene, la conferința de presă de după summit-ul de la Bruxelles

Noutăți Brexit: scenarii pentru votul din Parlamentul britanic

Departe de a fi un proces finalizat, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană poate urma diverse trasee:

 

A. Acordul este aprobat în Parlament din prima

Propunerea înaintată de Theresa May poate obține voturile necesare în Parlamentul britanic, în cadrul dezbaterii ce urmează să se finalizeze în data de 11 decembrie 2018. S-a adus în discuție eventualitatea organizării unui vot liber in Parlament, pentru a încuraja membrii Parlamentului să voteze conform propriei lor conștiințe.

Speranța Primului Ministru este că, în fața alternativei unui Brexit fără acord, parlamentarii britanici vor alege “răul cel mai mic” și vor vota pentru implementarea acordului în forma sa actuală. În consecință, acordul ar urma să fie ratificat de către legislativ, devenind astfel un document obligatoriu din punct devedere juridic. Documentul ar trebui apoi ratificat și de cele 27 de state rămase în Uniunea Europeană, iar la data de 29 martie 2019 Regatul Unit ar urma să părăsească oficial Uniunea Europeană. Perioada de tranziție (sau de implementare a acordului) s-a stabilit la 21 de luni – până pe 31 decembrie 2020, cu posibilitatea de prelungire.

 

B. Încă o rundă de votare în Parlament pentru aprobarea acordului

Propunerea poate trece în Parlament, însă nu din prima.Derularea unui astfel de scenariu (organizarea a două voturi pe propunere în Parlament, într-o situație similară cu cea din 2008 din Statele Unite, când s-a votat de două ori pentru salvarea sistemului financiar prin cumpărarea de către stat a creditelor ipotecare neperformante[5]) depinde în bună măsură de ambiția și angajamentul Premierului ca această propunere să fie cea sub care Brexit-ul are loc.

Într-un astfel de context, poziții principiale (aliniate la discursurile publice) vor fi adoptate de către membrii Parlamentului în prima rundă de vot, dar în cadrul celui de-al doilea vot, în fața unei presiuni puternice și a unor posibile reacții negative ale pieței financiare, parlamentarii ar putea vota pentru propunere.

 

C. Acordul nu trece de Parlament și 4 scenarii

Dacă acordul nu obține totuși numărul necesar de voturi și este respins, situația politică ar urma să se complice în Marea Britanie. Deși greu de spus cu certitudine ce se întâmplă dacă acordul este respins de Parlament, există 4 scenarii (de la cel mai posibil până la cel mai puțin posibil): exit al Marii Britanii fără niciun acord cu UE, încă un referendum, negocierea ieșirii din UE fără acord sau tratat și noi alegeri electorale în Regat.

1. În primul rând există varianta implicită a unui Brexit fără acord cu UE, în lipsa unui tratat cu UE care să traseze termenii divorțului aprobat de Parlament. Această alternativă nu pare a fi una care să aibă multă susținere, având în vedere nesiguranța financiară și blocajele la graniță și vamă ce ar urma.

2. Mai multe partide din opoziție (în frunte cu Partidul Național Scoțian, liberal democrații, plus 44 de laburiști), dar și 8 conservatori s-au exprimat public în favoarea organizării unui nou referendum cu privire la acordAceștia susțin că cetățenii sunt cei care trebuie să decidă între ratificarea propunerii, demararea unui Brexit fără acord, sau rămânerea în Uniunea Europeană.

Și în acest context se pune problema timpului, aprobarea, și apoi organizarea unui referendum fiind un proces de durată a cărui implementare ar împinge probabil data Brexit-ului după 29 martie 2019 (o extensie a Articolului 50 fiind posibil necesară, însă problematică din cauza alegerilor europarlamentare ce urmează să aibă loc în mai 2019 și a necesității de a avea OK-ul tuturor statelor membre UE).

Eventualitatea unui nou referendum cu privire la retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană a fost exclusă de Theresa May, care a argumentat în multiple rânduri necesitatea ca votul cetățenilor britanici din 2016 să fie respectat.

3. O altă variantă de a continua pe drumul Brexit-ului, cu șanse reduse de a fi aprobată de Parlament însă, ar fi o negociere a ieșirii din UE fără acord sau tratat.

În acest scenariu, Marea Britanie ar cere Uniunii Europene să îi fie extins cu un an statutul de membru (cu plată) și apoi să părăsească UE pe baza procedurilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (World Trade Organization).

4. Încă o variantă puțin probabilă ar fi declanșarea unor alegeri generale anticipate care ar fi constrânse de timp fără o nouă negociere a datei limită impusă de Articolul 50. Această variantă poate fi inițiată dacă se îndeplinește una din cele două condiții (sau excepții) din Actul emis de Parlament privind mandatul fix din 2011 (Fixed-term Parliaments Act):

a. are loc un vot de neîncredere în guvern, sau

b. două treimi din Camera Comunelor votează pentru organizarea de alegeri generale

Acesta ar fi un scenariu pe care Partidul Laburist nu l-ar ignora sperând să poată forma o majoritate în Parlament și să preia puterea.

 

Mai departe, după clarificarea și ratificarea termenilor divorțului, Marea Britanie va putea începe negocierile noii relații cu Uniunea Europeană doar după ce nu mai este membru al acesteia. Este discutabil dacă cele 21 de luni prevăzute pentru perioada de tranziție sunt suficiente pentru trasarea relațiilor viitoare în domenii complexe precum economia, politica externă, sau securitatea. Pe parcursul perioadei de tranziție, Regatul Unit va face în continuare parte atât din Piața Unică Europeană, cât și din Uniunea Vamală. Până la acel moment însă toate privirile vor fi ațintite pe deznodământul situației incerte a țării din luna decembrie.

Confuzia generalizată legată de finalizarea Brexit și presiunile existente asupra politicienilor britanici par să fie rezumate cel mai bine de un reporter BBC care admite într-o intervenție live că nu are nici cea mai vagă idee ce se va întâmpla, deși e parte din job-ul lui să clarifice astfel de lucruri pentru cetățeni.

 


 

[1] Mai exact, liderul Opoziției a declarat în Parlament că acordul actual ar fi „…the worst of all worlds: no say over future rules and no certainty for the future…”

[2]Backstop – o prevedere ce asigură că nu va exista o graniță între Republica Irlanda și Irlanda de Nord. Dacă până la finalul perioadei de tranziție (31 decembrie 2020) nu se vor găsi soluții concrete cu privire la granița din Irlanda, Irlanda de Nord ar continua să aparțină teritoriului vamal al Uniunii Europene, și să se alinieze la normele impuse de aceasta. Controversa stă și în faptul că Regatul Unit nu va putea decide unilateral, fără aprobarea Uniunii Europene retragerea din această plasa de siguranță. Mai mult, disputele apărute ar urma să fie adresate unei comisii de arbitraj independente, care ar avea puterea să refere anumite probleme Curții Europene de Justiție. O explicație a plasei de siguranță găsiți aici.

[3] Democratic Unionist Party – DUP

[4]Scottish National Party – SNP

[5]Bailout vote – Inițial, în septembrie 2008, propunerea de a injecta 700 de bilioane de dolari capital în piețele financiare pentru a redresa economia Statelor Unite profund afectată de criza economică a fost respinsă. Piețele financiare au reacționat violent la rezultatul votului, ceea ce a convins reluarea acestuia în octombrie același an și acceptarea propunerii.