• Roxana Bodea , Marina Popescu

Alegerile locale din Marea Britanie de pe 2 mai 2019 au adus o perspectivă nouă asupra politicii britanice și a rolului pe care l-a jucat saga Brexit în cum au votat cetățenii. Chiar dacă aceste alegeri nu au vizat toată țara, ci doar 248 de consilii locale, 6 poziții de primari aleși direct și toate cele 11 consilii din Irlanda de Nord, rezultatele sunt semnificative.

 

Cine a pierdut și cine a câștigat în alegerile locale din Marea Britanie?

Marii perdanți au fost chiar cele doua partide mari (conservator și laburist) care au rolurile principale în desfășurarea greoaie a procesului Brexit.

În Anglia, conservatorii au pierdut 1.330 de mandate, rezultatele fiind spre extrema pesimistă a previziunilor pre-electorale. Laburiștii au pierdut 84, în condițiile în care era de așteptat ca aceștia să ia mandate, așa cum o face de obicei opoziția în astfel de scenarii, în care votanții „penalizează” ușor partidul aflat la putere. Conservatorii au pierdut cele mai multe mandate în zonele care votaseră pro-UE în referendumul din 2016, în timp ce laburiștii au pierdut mai mult în zonele care votaseră pro-Brexit.

Cifrele finale arată că marii câștigători sunt într-o oarecare măsură liberal-democrații, care și-au dublat numărul de consilieri locali (de la 658 în 2015 la 1.352 acum) și au câștigat 10 consilii dintre care 7 aparținuseră conservatorilor înainte de alegeri. Dar și numărul de consilieri independenți a crescut cu peste 100% (vor fi 1.044, cu 605 mai mulți decât înainte de alegeri), iar Verzii (Greens) au avut un câștig net de 194 mandate, adică și-au triplat numărul de mandate câștigate față de alegerile anterioare (în 2015 aveau 87 de mandate, iar acum au ajuns la un total de 265). 

Liderii celor două partide mari au interpretat pierderile suferite în alegerile locale din Marea Britanie drept mesajul cetățenilor pentru politicieni să ajungă la un compromis și să livreze Brexit. În schimb, profesori de științe politice și jurnaliști specializați văd în rezultate un motiv de alertă pentru partidele mari, și din perspectiva alegerilor europene ce urmează. Asta pentru că votul exprimat a fost mai degrabă unul de protest care arată nemulțumirea electoratului față de cele două partide mari, iar scenariul se poate repeta cu ocaziile alegerilor pentru Parlamentul European.

Financial Times a calculat că Partidul Conservator a primit cea mai grea înfrângere din ultimii 24 de ani, în timp ce Liberal-Democrații au avut cea mai mare victorie din ultimii peste 30 de ani.

Alegerile europene și Brexit

Și în cazul alegerilor europene care urmează (votul are loc pe 23 mai în Marea Britanie și pe 26 mai în România), precum și în cazul celor locale, discuția e concentrată pe ce semnal ar putea fi „detectat” de la cetățeni – cum și dacă pot fi rezultatele alegerilor interpretate ca un semn că o direcție sau alta este cea dorită mai mult de public. Însă din motive ce țin de sistemul electoral aplicabil la acest scrutin, precum și de termenul scurt pe care l-au avut toate partidele pentru a se pregăti, nu e deloc clar că rezultatele vor oferi un semnal pe care se pot baza sau care merită luat în calcul.

Noutatea este un partidul controversatul Nigel Farage, care a reintrat în politică cu noul partidul numit Brexit, pentru a coagula voturile cetățenilor pro-Brexit. Acesta se folosește de retorica ce l-a făcut celebru, în care dorința oamenilor de rând este ignorată de elita politică, pentru a-și asigura voturi la europarlamentare. Cu atât mai mult cu cât un sondaj recent de opinie îl dă la același nivel ca intenție de vot la aceste alegeri ca Partidul Laburist, și cu mult peste intenția de vot exprimată pentru Partidul Conservator.


Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!


Cât despre partidele pro-europene, acestea nu vor forma o alianță în campania electorală, iar mesajul lor disipat și mai greu de coagulat decât cel al partidului Brexit poate fi un dezavantaj. Asta deși ele speră, mai degrabă, ca valul de susținere pentru rămânerea în UE să le aducă voturile necesare, într-un fel de „referendum blând” (soft referendum) – un semnal pentru cum ar vota britanicii în cazul unui al doilea referendum legat de Brexit. Pentru ca valul de susținere să se întâmple, ar fi necesar ca oamenii să iasă la vot masiv pe 23 mai, mult peste prezența de 35.6% înregistrată la europarlamentarele din 2014, și să voteze pro-european într-o măsură care să semnalizeze o schimbare față de referendumul din 2016.

Acest lucru e dificil însă, pentru că alegerile europene atrag puțini votanți de obicei. În plus, cercetătorul Alan Renwick explica recent de ce partidele pro-europene nu vor avea de câștigat de pe urma deciziei de a nu forma o coaliție și de ce aceste alegeri cu greu pot fi considerate un potențial semnal pentru un nou referendum. 

 

Ce se poate întâmpla la alegerile europene?

În cazul posibilelor alianțe ale partidelor mici, datorită sistemului proporțional folosit pentru alegerile europarlamentare în Marea Britanie, numărul de voturi nu se va reflecta perfect în numărul de mandate acordate unui partid. Chiar și regiunile mari ale țării (de exemplu zona de Sud Est care primește 10 mandate) au un număr relativ mic de locuri care pot fi câștigate. Apoi, formula folosită pentru distribuirea mandatelor tinde să favorizeze partidele mai mari. Astfel, partidele mici nu prea reușesc să obțină mandate, mai ales în regiunile cu puține locuri disponibile.

Mai mult, partidele mici (pro sau contra Brexit) nu au avut timp să respecte pașii necesari pentru a putea forma alianțe la alegerile pentru Parlamentul European, asta mai ales din cauza incertitudinii legate de deznodământul Brexit. Doar partidele care s-au înregistrat la Comisia Electorală până la termenul de 25 aprilie ar fi putut depune o listă comună cu alte partide pentru aceste alegeri.

Astfel, partidele de opoziție pro-Remain se bazează (poate excesiv) pe puterea sistemului de vot proporțional și există riscul de a suprainterpreta relevanța la vot a demonstrațiilor masive și a suportului uriaș pentru petiția în sprijinul referendumului.

În ceea ce privește varianta ca aceste alegeri să reflecte de fapt opiniile britanicilor despre Brexit, aceasta este puțin probabilă. În primul rând, din cauză ca voturile nu se vor traduce în mandate în mod perfect. Totuși, dacă ne vom uita la proporția combinată a voturilor adunate de partidele care sunt clar fie pro, fie anti Brexit, aceasta ar putea da o viziune de ansamblu mai bună asupra preferințelor britanicilor.