• Mihail Chiru

Alegerile europene 2019 – de ce e important Parlamentul European?

Parlamentul European are un rol esențial în procesul legislativ european și în funcționarea Uniunii, ne mai fiind doar un for consultativ așa cum este greșit perceput încă de cetățeni sau de unii jurnaliști. Extinderea spectaculoasă a competențelor Parlamentului s-a realizat progresiv în special în ultimii douăzeci de ani și poate fi explicată prin două tipuri de procese.

Pe de o parte, această s-a realizat în încercarea de a răspunde eventualelor acuzații de pierdere a legitimații democratice că urmare a extinderii votului prin majoritate calificată și nu unanimitate în Consiliul European. Această extindere putea însemna o multiplicare a situațiilor în care guvernul unui Stat Membru nu poate bloca o decizie la nivelul Consiliului chiar dacă această este respinsă de o majoritate a politicienilor aleși în parlamentul național. În acest context, a oferi mai multă putere pentru singură instituție europeană aleasă direct de către cetățenii din toate Statele Membre a părut o soluție optimă pentru a compensa pierderea de suveranitate.


Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!


Pe de altă parte, Parlamentul European și-a extins constant prerogativele prin modificări ale propriilor Reguli de Procedura, acordându-și atribuții în numirea, monitorizarea sau controlul altor instituții și oficiali ai Uniunii.

 Prerogativele Parlamentului European

alegeri europene 2019_puteri PE  Sursa: Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

 

Cum se votează în alegerile europene?

Deși mizele alegerilor europene au crescut semnificativ în ultimele două decenii, modul de raportare la acestea al majorității cetățenilor nu s-a schimbat. Studiile de științe politice ale comportamentelor electorale în cadru alegerilor parlamentare europene au arătat că acestea sunt folosite cu precădere de cetățeni pentru a da un vot de protest și a pedepsi partidele aflate la guvernare pe plan național, pentru a experimenta cu partide noi sau a vota sincer pentru partide mai mici care nu sunt opțiuni viabile în alegerile naționale.

De asemenea, participarea la vot tinde să fie mai scăzută decât în cazul alegerilor naționale. Chiar dacă prezența la vot a crescut progresiv în Romania la toate cele trei alegeri europene în care cetățenii au putut vota (2009: 27,67%; 2007: 29,47%; 2014: 32,16%), rata de participare este totuși mai mică față de cea în alegerile locale sau parlamentare.

>>>Argumentele pentru care prezența la alegerile europene este mai scăzută

Dincolo de absența sau marginalitatea temelor europene în campaniile naționale pentru aceste alegeri, acest model de comportament poate fi explicat și de dificultatea majorității cetățenilor de a identifica partidele europene care sunt responsabile pentru decizii luate la nivelul UE. Lipsa de claritate a responsabilității rezultă din structura multipartizana a Consilului European, natură tehnocrată a Comisiei Europene și frecventa schimbare a majorității în Parlamentul European prin constituirea de coaliții alternative între conservatori, liberali și socialiști.

 

Rezultatele alegerilor europene și nouă Comisie

Parlamentul are un rol sporit față de deceniile trecute și în privința numirii noi Comisii Europene prin:

  • votarea candidatului pentru funcția de Președinte,
  • audierile în comisiile parlamentare a Comisarilor desemnați de Statele Membre.
  • votul de învestitură al Comisiei.

În plus, deși Parlamentul în continuare nu are drept de inițiativă legislativă, se poate vorbi de o oarecare parlamentarizare a UE prin introducerea „Spitzenkandidaten” (sau candidații principali, locomotiva oficială). Aceștia sunt candidați pentru funcția de Președinte al noi Comisii Europene și există așteptarea că liderii Statele Membre, reuniți în Consiliu, să desemneze pentru această poziție pe candidatul partidului european care a obținut cel mai mare număr de voturi în alegeri.

Așa au stat lucrurile în cazul numirii lui Jean-Claude Juncker în 2014, Spitzenkandidat al Partidului Popular European (EPP), drept Președinte al Comisiei Europene. Prima parte a acestui proces, desemnarea de candidați de către partidele europene și dezbateri televizate între aceștia a fost repetată și pentru campania electorală din acest an.

Scenariul cel mai probabil este o nouă victorie a EPP, însă cu un număr redus de mandate față de ciclul precedent. Opoziția unor State Membre, în special din Sudul Europei dar și a câtorva din Est față de Manfred Weber, candidatul EPP, ar putea conduce însă la desemnarea unui alt președinte al Comisiei, această depinzând și de alocarea altor funcții cheie precum cea de Președinte al Consiliului European.

Dincolo de toate aceste calcule și negocieri, este destul de probabil că vom asista la o nouă Comisie Europeană condusă de un politician dintr-un partid de dreapta, așa cum s-a întâmplat în ultimii 24 de ani, din 1994 până în prezent, cu excepția celor câteva luni de interimat ale spaniolului Manuel Marin (PSOE) în 1999.

 

Ascensiunea euroscepticismului

În mod tradițional, Parlamentul European a fost dominat de politicieni cu o orientare favorabilă continuării integrării europene. Alegerile din 2014 au adus cel mai ridicat număr de deputați eurosceptici, aproape 30% și este foarte probabil că acest record să fie depășit la finele scrutinului din weekend. Ce se poate întâmpla la alegerile europene 2019?

Sondajele de opinie indică faptul că aceste câștiguri electorale se vor face în special pe seama partidelor social-democrate (din PES) și a celor conservatoare (din PPE), care au deținut împreună o majoritate absolută a mandatelor în toate legislaturile precedente. Pentru prima dată de când România a devenit Stat Membru este de așteptat că un contingent semnificativ de deputați români să se alăture grupurilor eurosceptice, date fiind schimbările de afiliere ce se vor petrece și care sunt analizate în textul distinct pe acest subiect.

Ascensiunea partidelor eurosceptice poate conduce la blocarea unor reforme sau inițiative de extindere a cooperării europene, însă date fiind diferențele ideologice dintre partidele populiste de dreapta radicală și partide eurosceptice de stânga (ex.: în privința sancțiunilor asupra Rusiei; a redistribuirii refugiaților) este puțin probabil să asistăm la succese legislative majore ale acestora. În schimb, influență lor se poate realiza indirect prin adoptarea de către partidele de centru a pozițiilor lor mai ales în privința temelor legate de controlul imigrației și limitarea accesului și drepturilor refugiaților.