• Raluca Toma

Ca parte din proiectul „Less Hate, More Speech”, la Median Research Centre (MRC), am studiat cum se raportează românii la diferite grupuri, dar și la principii democratice și am testat metode de a cultiva mai multă toleranță reciprocă. Am descoperit că în România, nu suntem învățați să ne gândim la „ceilalți”,  adică cei din afara grupului nostru, ca fiind egalii noștri, care merită aceleași drepturi și privilegii ca și noi. Romii sunt ținta celui mai mare grad de intoleranță, dar aceasta se răsfrânge și asupra altor grupuri.

Spre deosebire de alte țări, în România, oamenii mai educați nu sunt mai toleranți, ceea ce sugerează că sistemul de educație nu cultivă valori precum egalitatea și toleranța, sau o adevărată înțelegere a ceea ce înseamnă existența unor drepturi fundamentale. Totuși, oamenii cu mai multe cunoștințe despre politică sunt mai toleranți. În plus, experimentele pe care le-am făcut au arătat că oamenii răspund pozitiv la mesaje despre unitate, toleranță și solidaritate. Toate acestea demonstrează că, în anumite condiții, oamenii sunt dispuși să treacă peste diferențele dintre ei și să se concentreze pe faptul că suntem toți oameni și toți egali. Dar pentru ca acest lucru să se poată întâmpla, e nevoie de un discurs mai constructiv din partea elitelor, precum și de un efort real de a cultiva valori democratice prin intermediul sistemului de educație.

Notă: în acest articol, când vorbim despre toleranță, ne referim la disponibilitatea de a trata pe membrii unui grup ca fiind egalii tăi, de a accepta ca ei să se bucure de aceleași drepturi și același respect ca tine [1].

Mai mult

Așadar, când spunem că unii oameni sunt intoleranți, ne referim la faptul că nu acceptă ideea ca un grup sau membrii săi să fie tratați în felul cum se așteaptă să fie tratați ei înșiși de către alții. Nu este nevoie să ai o părere bună sau sentimente calde față de cineva pentru a fi tolerant conform acestei definiții. De altfel, unii autori consideră că nu putem fi toleranți decât în raport cu ceva sau cineva care ne displace sau ne este străin. Nu vom discuta aici dacă toleranța poate exista fără antipatie, ci ne vom concentra pe conceptele de egalitate și cel de toleranță, așa cum l-am definit mai sus. Acceptarea ca ceilalți să fie tratați egal și să aibă aceleași drepturi ca tine, pe care unii o numesc „toleranță politică” [2], e necesară pentru dezvoltarea și supraviețuirea unei democrații liberale.

Unii susțin politici discriminatorii față de romi sau nedemocratice

Unii români ar susține – sau cel puțin nu s-ar opune viguros la – măsuri care ar fi nedemocratice sau care ar discrimina împotriva anumitor grupuri.

În două sondaje naționale reprezentative pentru populația din România, i-am întrebat pe oameni dacă ar fi dispuși să acorde anumite drepturi unor grupuri. Din primul sondaj, am aflat că o proporție semnificativă a respondenților nu era de acord ca romii să aibă dreptul de a ocupa funcții publice (35%), să organizeze proteste (50%) sau să predea în școli publice (25%). Menționăm că atunci când am pus aceste întrebări aceste lucruri au fost descrise ca fiind un „drept”, sugerând așadar că s-ar aplica tuturor. În al doilea sondaj, punând aceleași întrebări din nou, am înregistrat un grad și mai mare de intoleranță. Însă un număr mai mic de persoane au respins dreptul romilor la pașaport (14%), o întrebare nouă. Ambele sondaje au indicat, așadar, că unele drepturi sunt mai puțin contestate decât altele.

Drepturi discutate

Proporția respondenților care s-au opus acestui drept pentru romi

Sondaj LHMS (2015-16) Sondaj RES (2016-17)
Ocuparea unei funcții publice 35% 40%
Organizarea de proteste 50% 55%
Predarea într-o școală de stat 24% 35%
Posesia unui pașaport 14%

Procente ponderate. Din calcul au fost excluse răspunsurile „nu știu” și „nu răspund”.

În primul sondaj, oamenii au fost, de asemenea, dispuși să susțină verbal unele forme de discriminare și segregare. Spre exemplu, 81% dintre participanți au fost de acord cu ideea ca barurile și restaurantele să poată să refuze servirea romilor. Iar 30% au fost de acord ca localitățile din România să poată decide dacă să le permită romilor să locuiască acolo.

Cercetările noastre, precum și ale altora, indică faptul că romii sunt grupul etnic care se confruntă cu nivelurile cele mai ridicate de intoleranță. Dar în sondaje, oamenii iau în calcul și posibilitatea de a restrânge drepturile altor persoane. Oricând am pus aceeași întrebare și legat de romi și legat de persoanele homosexuale, oamenii au exprimat mai multă intoleranță față de cei din urmă.

Mai mult

Primul sondaj s-a derulat în decembrie 2015 – aprilie 2016 (CATI, n=1.961), ca parte din proiectul „Less Hate, More Speech”. Am introdus aceleași întrebări și în sondajul implementat de Romanian Election Study, derulat între decembrie 2016 și februarie 2017 (interviuri față-în-față, n=1.106). Grupurile despre care am întrebat au fost romii, maghiarii din România, evreii, persoanele gay [3], oamenii foarte săraci și preoții ortodocși (o categorie de „control”, fiind un grup distinct, dar care nu este considerat marginalizat sau antipatizat de majoritatea oamenilor). În primul sondaj, pentru a evita obosirea respondenților, am folosit un design de tip „planned missing data”, adică am întrebat pe fiecare respondent doar despre unul din drepturi (selectat aleator dintre cele trei) și doar unele din grupuri (dar toată lumea a fost întrebată despre romi). În al doilea sondaj, toate întrebările au fost puse tuturor.

Sistemul de educație nu cultivă toleranța

Un factor care contribuie la situația aceasta este faptul că sistemul de educație nu pare să cultive valori precum toleranța reciprocă și prețuirea drepturilor fundamentale. În vreme ce în democrații consolidate, oamenii cu mai multă educație formală sunt mai toleranți, acest lucru nu e valabil în România.

Din analizele noastre ale datelor din sondajele LHMS și RES, menționate mai sus, reiese că odată ce controlăm pentru alți factori, disponibilitatea de a nega drepturile romilor nu ține de câți ani de educație avem. Acest lucru este valabil și pentru alte grupuri despre care am întrebat, cu excepția persoanelor gay. În cazul acestora, unul din studii a indicat că persoanele cu facultate ar putea fi mai tolerante.

Mai mult

Mai multe studii au indicat că în alte țări, oamenii care petrec mai mult timp în sistemul de educație – mai ales cei care merg la facultate – sunt mai toleranți față de diferite grupuri [5]. Dar efectul nu este prezent peste tot. Spre exemplu, un studiu a arătat că în democrațiile de vârstă medie efectul educației este mai slab decât în democrațiile mai vechi, iar în democrațiile tinere e și mai slab [6].

Unul din mecanismele prin care educația produce acest efect ar fi expunerea tinerilor la mai multă diversitate decât ar întâlni în familie sau în mediul din care provin. Socializarea și colaborarea cu ceilalți poate reduce intoleranța [7]. Însă în România, segregarea și inegalitatea reduc șansele ca sistemul de educație să aducă la un loc în aceleași clase oameni din medii diverse [8].

Un alt mecanism este cultivarea valorilor democratice, adică dacă tinerii sunt învățați să valorizeze drepturile egale, domnia legii și toleranța reciprocă. Însă în sistemul nostru de educație nu sunt abordate asemenea teme dincolo de nivelul superficial. Același lucru e valabil pentru istoria noastră. Spre exemplu istoria romilor – și a altor minorități – este tratată fugitiv, fiind atinse foarte pe scurt subiecte precum sclavia romilor sau Holocaustul acestora (dacă sunt tratate și nu ignorate) [9].  Verifică-ți cunoștințele și găsește câteva resurse în acest scurt material.

Merită menționat că de altfel sistemul de educație românesc are o performanță scăzută în general, producând unele din cele mai scăzute scoruri PISA din Europa.

Oamenii cu mai multe cunoștințe despre politică sunt mai toleranți

Cei care au mai multe cunoștințe despre politică sunt mai toleranți, atât în alte state cât și în România. Asta subliniază încă o dată importanța cultivării unei culturi civice democratice, la care în România, însă, sistemul de educație pare să contribuie foarte puțin.

Mai mult

Nivelul de cunoștințe despre politică este adesea testat în sondaje prin întrebări despre actualități din domeniul afacerilor publice sau despre sistemul politic. Măsurarea acestor cunoștințe ne ajută să înțelegem în ce măsură oamenii au unele din uneltele necesare pentru a înțelege contextual politic și social și a lua decizii care reflectă cât mai bine valorile și preferințele lor.

Studii în alte țări indică faptul că persoanele care au mai multe cunoștințe despre politică susțin egalitatea în drepturi mai mult [11]. Analizele noastre au găsit aceeași relație și în România [12]. Asta sugerează că oamenii cu mai multe cunoștințe probabil stăpânesc mai bine conceptele legate de drepturi și ce înseamnă ele sau că sunt mai receptivi sau conștienți de unele norme împotriva exprimării „pe șleau” a susținerii pentru discriminare.

În primul studiu (LHMS), am inclus patru întrebări ce testau cunoștințe despre politică, precum ce partid are cei mai mulți membri în Parlament, sau care este pragul electoral. În medie, oamenii au răspuns corect la (aproape) 2 din 4 întrebări. În al doilea studiu (RES 2016), au fost incluse opt întrebări despre politică și instituții, care au inclus întrebarea dacă președintele României poate fi membru al unui partid în timpul mandatului și întrebarea dacă statele membre ale UE au același număr de membri în Parlamentul European. În medie, participanții la sondaj au răspuns corect la 3 întrebări din 8.

Faptul că nivelul de cunoștințe despre politică este, în ansamblu, relativ redus în România față de alte țări, reflectă deficiențele sistemului de educație și ale sistemului media.

Un discurs mai constructiv din partea elitelor ar ajuta

Dacă liderii de opinie – elitele politice, elitele media – ar promova mai mult toleranța reciprocă, egalitatea și chiar solidaritatea, opinia publică ar răspunde pozitiv la asta. Cercetările noastre indică faptul că oamenii exprimă mai multă susținere față de drepturi și politici de incluziune socială când vine vorba de romi atunci când au fost expuși la declarații politice care vorbesc despre unitate și solidaritate. Alte experimente pe care le-am făcut, testând disponibilitatea oamenilor de a accepta refugiați în țara noastră, au indicat de asemenea că oamenii devin mai primitori după ce au fost expuși la afirmații care caută să inspire solidaritate.

Mai mult

Am făcut mai multe experimente pentru a testa efectul expunerii la afirmații de la elite politice care au un ton pozitiv și vorbesc despre importanța sau avantajele unității, depășirii diferențelor dintre noi, toleranței sau incluziunii și solidarității cu cei mai nevoiași. Din patru experimente, trei au fost făcute în jurul unor alegeri prezidențiale (prezidențiale 2014, parlamentare 2016, prezidențiale 2019 + încă un experiment în 2017). Am folosit citate reale ale unor lideri politici sau candidați importanți, precum Victor Ponta și Klaus Iohannis. După expunerea la citatele pozitive, participanții au exprimat atitudini mai pozitive față de romi și valori democratice. Spre exemplu, au susținut mai mult ideea ca romii să poată merge la școala cea mai apropiată de casa lor (în loc ca școlile să poată respinge copii romi dacă vor). Și au susținut mai puțin ideea ca doar oamenii cu un anumit nivel de educație să poată vota. Efectul expunerii la acele citate pozitive nu a dispărut dacă participanții au fost informați de autorul lor și acesta s-a întâmplat să nu fie un simpatizant al politicianului respectiv [13].

Un alt experiment, inclus în sondajul RES 2016 (interviuri față în față, n = 1.106), a arătat că oamenii sunt receptivi la apelul la un simț al datoriei de a-i ajuta pe cei care au nevoie. Cei expuși la un astfel de apel au susținut mai tare ideea de a accepta refugiați din zone de conflict (decât cei care au fost expuși la alte argumente). În această primă variantă am apelat la un simț al datoriei creștinești. Însă când am repetat ulterior experimentul (panel online în 2018, n=1,649), am descoperit că nu a fost o diferență semnificativă între efectul unui apel la ideea de a fi „un bun creștin” și cel al unui apel la ideea de a fi „un om bun”. Ambele au inspirat în egală măsură oamenii să accepte ideea relocării refugiaților în România [14].

Din păcate, în mare, discursul politic din România nu este de natură să încurajeze toleranța. Dacă ne uităm la politicieni, de exemplu, chiar și la cel mai înalt nivel, am avut niște exemple revoltătoare în ultimii 15 ani. Printre altele, fostul președinte Traian Băsescu a emis insulte rasiale și declarații bazate pe prejudecăți în timp ce era în funcție, Victor Ponta a promovat și el stereotipuri negative când era Prim Ministru, iar un Ministru de Externe a incitat la expulzarea romilor. Cel mai recent, președintele Klaus Iohannis a alimentat tensiuni inter-etnice cu acuzații că UDMR și PSD vor să „dea Ardealul ungurilor” și și-a bătut joc de limba maghiară în deschiderea unui discurs televizat.

Discursul politic divizează din ce în ce mai mult și pe criterii politice și socio-economice. Devine din ce în ce mai greu să găsim exemple de politicieni din toate taberele care să facă apel la valorile pe care le împărtășim și la unitate sau măcar să recunoască faptul că cealaltă tabără ar putea avea intenții bune, chiar dacă are idei proaste. Între 2014 și 2019 am derulat de mai multe ori un experiment care-i expunea pe participanți la citate (reale) de la politicieni care să inspire unitate și toleranță. De fiecare dată când l-am făcut, părea că devine mai greu să găsim citate potrivite. Și deocamdată, în perioada epidemiei declanșate de noul coronavirus, liderii politici – mai ales din zona puterii – s-au bazat mai mult, nu mai puțin decât înainte, pe retorică exagerată care demonizează tabăra cealaltă și caută să mute responsabilitatea pentru starea de fapt către opoziție. Dar în definitiv, polarizarea și eroziunea încrederii oamenilor în stat și în ceilalți oameni nu va afecta doar minoritățile, ci pe toți cetățenii.

 

Că toți cetățenii, indiferent de ce-i deosebește, ar trebui să fie tratați egal și că toată lumea se bucură de unele drepturi care nu pot fi limitate decât în condiții extreme și foarte bine definite – acestea sunt două idei care sunt fundamentale pentru democrația modernă, liberală. Într-o democrație relativ nouă, precum cea a României, poate ar fi de așteptat ca atașamentul față de egalitate și drepturi fundamentale să fie puțin mai slab decât în state cu o tradiție democratică și egalitară mai lungă. Dar percepția că drepturile și egalitatea sunt negociabile ne-ar putea dăuna tuturor dacă devine prea populară. La final de zi, a trăi într-o țară unde accesul la drepturi și la servicii este fundamental diferit în funcție de mediul din care provenim, sau în care ne aflăm, este un obstacol pentru progresul societății în general. Pentru că reprezintă un obstacol în îndeplinirea potențialului fiecăruia și alimentează neîncrederea în stat și în alți oameni și pentru că adâncește polarizarea.

 

Citește și câteva lucruri despre istoria romilor în Europa.

Află despre atitudinile americanilor legate de cei de culoare.

 

 


[1] Gibson, James L. (2007). ‘Political Intolerance in the Context of Democratic Theory’. In The Oxford Handbook of Political Science, edited by Russell J. Dalton and Hans-Dieter Klingemann. Oxford: Oxford University Press, pp. 323-341.

[2] Sniderman, P. M., Hagendoorn, L., & Hagendoorn, A. (2007). When ways of life collide: Multiculturalism and its discontents in the Netherlands. Princeton University Press. P. 10-11.

[3] Pentru a asigura înțelegerea chestionarului de către cât mai mulți respondenți, am folosit termenul de „homosexual”.

[4] Spre exemplu, în sondajul LHMS, 56% au spus că nu sunt de acord cu dreptul gayilor de a organiza proteste, 52% că aceștia nu ar trebui să aibă dreptul de a ocupa funcții publice, iar 56% că nu ar trebui să aibă dreptul de a preda în școli de stat.

[5] Inglehart, Ronald. (1997). Modernization and Postmodernization: Cultural, Economic, and Political Change in 43 Societies. Princeton, NJ: Princeton University Press.

[6] Drazanova, L. (2017). ‘Education and Tolerance. A Comparative Quantitative Analysis of the Educational Effect on Tolerance’. Warsaw: Peter Lang. Frølund Thomsen, J. P., & Olsen, M. (2017). Re-examining Socialization Theory: How Does Democracy Influence the Impact of Education on Anti-Foreigner Sentiment? British Journal of Political Science, 47(4), 915-938. doi: 10.1017/s0007123415000496.

[7] Samii, C. (2013). Perils or promise of ethnic integration? Evidence from a hard case in Burundi. American Political Science Review, 558-573. Shook, N. J., & Fazio, R. H. (2008). Interracial roommate relationships: An experimental field test of the contact hypothesis. Psychological Science, 19(7), 717-723. Lup, O, & Chilin, T. (2017). DIA (discursul intolerant şi anti-democratic) în România: O abordare longitudinală. Median Research Centre. De la: https://lesshate.openpolitics.ro/dia-discursul-intolerant-si-anti-democratic-in-romania-o-abordare-longitudiala/.

[8] Vezi de exemplu reportajele Dela0:  https://scoala9.ro/cum-monitorizam-segregarea-scolara-/487/ și https://beta.dela0.ro/nu-se-prinde-nimic-de-ei/.

[9] Potrivit unui raport din 2016 (PDF) produs de Centrul pentru Resurse Juridice, nu toate manualele de istorie ating subiectul Holocaustului romilor, sclaviei romilor sau situației minorităților pe perioada comunismului. Când sunt atinse, acest lucru e făcut superficial și fără prea multe date sau context.

[11] Peffley, Mark and Sigelman, Lee (1990). „Intolerance of Communists during the McCarthy Era: A General Model”. The Western Political Quarterly. 43(1): 108. Powell Hall, John. (2018). „Effects of Political Knowledge on Political Tolerance”. Journal of Political Science Education, 14(1):104-122.

[12] Popescu, M., Chilin, T., Lup, O. (2017). “From Social to Political Intolerance: An Examination of Exclusionary Attitudes toward Different Out-groups in Romania.” Lucrare prezentată la conferința Scope: Science of Politics International Interdisciplinary Conference of Political Research, București, România, 26-28 Mai 2017.

[13] Chiru, M., Toka, G., & Popescu, M. (2018). „ Manufacturing tolerance? Political discourse, electoral campaigns and the expression of inclusive, pro-minority views”. Lucrare prezentată la conferința Political Representation in Divided Societies, Brussels School of International Studies, Bruxelles, 15-16 Noiembrie 2018.

[14] Popescu, M, Toma, R., Chiru, M., & Toka, G. (2019). „Acceptance of refugees: moral imperatives and economic fears in an ethnocentric post-communist democracy. Experimental evidence from Romania”. Lucrare prezentată la International Europeanists Conference, Madrid, 20-22 Iunie 2019.