• Raluca Toma

Imunitatea parlamentară poate fi împărțită în două mari categorii: 1. non-răspundere, imunitatea pentru declarațiile și voturile din forul legislativ și 2. inviolabilitate, imunitatea privind măsurile de privare a libertății sau percheziție sau chiar urmărire penală.

Principiul non-răspunderii pentru acțiunile și declarațiile din Parlament decurge natural din ideea fundamentală de libertate de exercitare a mandatului, care include libertatea de exprimare și de a vota după cum îți dictează conștiința [1] .

Inviolabilitatea persoanei legiuitorului implică o definire mai largă a ceea ce înseamnă să protejezi libertatea mandatului și datorează mult și teoriei separarării puterilor în stat și a întâietății Parlamentului, ca for suprem legislativ [2] .

Forma minimală de imunitate prezentă în aproape toate țările democratice este cea referitoare la declarațiile și voturile din forul legislativ (non-răspundere). De regulă, ea este stipulată în constituție și se menține și după terminarea mandatului [3] .

  • Din 162 de țări cu prevederi privind imunitatea introduse în Constituție [4] , pe lângă România mai sunt 131 de state unde declarațiile din Parlament sunt protejate prin imunitate.
  • Imunitatea pentru voturile din Parlament e prevăzută în 106 state.

Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!

Modelul de inspirație britanică, în care imunitatea se rezumă la activitatea parlamentară [5] , a fost adoptat în mai multe țări care au făcut parte din imperiul britanic și merg pe sistemul de „drept comun” și în unele state nordice.

Imunitatea care merge dincolo de declarații și voturi, după modelul francez, este ceva mai controversată, deși nu este deloc o raritate [6] . Această formă a fost preluată în mai multe țări europene [7] . Mai multe din constituțiile post-comuniste elaborate în anii 1990 includ prevederi privind „inviolabilitatea” parlamentarilor.

  • În 102 de țări, inclusiv România, Parlamentul trebuie să aprobe arestarea unui Parlamentar.
  •  Dintre acestea,  în 92 de state se face o excepție de la regulă pentru cazurile de flagrant delict.

În unele state, imunitatea parlamentară merge și mai departe:

  • Sunt 82 de țări unde Parlamentul trebuie să aprobe nu doar arestarea, ci și punerea sub urmărire penală a unui membru.
  • În 71 din ele există o excepție pentru cazurile de flagrant delict.

Vezi recomandările noastre cu privire la imunitatea parlamentară în România.

Află mai multe despre imunitatea parlamentară în Uniunea Europeană sau despre imunitatea parlamentară în România.

Click aici pentru a descărca datele sintetizate asupra prevederilor privind imunitatea în 162 de țări (excel).

 

[1] Consiliul Europei – Comisia de la Veneția, „Report on the Scope and Lifting of Parliamentary Immunities”, CDL-AD(2014)011, martie 2014, 4. Sau Parlamentul European – Office for Promotion of Parliamentary Democracy (OPDD), „Non-liable? Inviolable? Untouchable? The Challenge of Parliamentary Immunities. An Overview”, octombrie 2012, 5, 7.

[2] Comisia de la Veneția, 4, 8.

[3] Există unele state în care se impun limite asupra acestei libertăți, de obicei pentru discurs ofensator sau defăimare. De exemplu, în Albania și Letonia, un deputat poate fi acuzat de defăimare pentru declarațiile făcute în Parlament. Sursa: Consiliul Europei – Comisia de la Veneția, „Report on the Scope and Lifting of Parliamentary Immunities”, CDL-AD(2014)011, martie 2014, 4.

[4] Sursa: Constituteproject.org, care conține textele constituțiilor a zeci de țări. În cazul statelor membre UE, datele au fost cuplate cu informații din „Non-liable? Inviolable? Untouchable? The Challenge of Parliamentary Immunities”, Parlamentul European – Office for Promotion of Parliamentary Democracy (OPDD).

[5] Trebuie menționat că în Regatul Unit, un parlamentar are și o formă de imunitate împotriva arestării sau reținerii pentru acțiuni ce țin de dreptul civil, dar în practică această imunitate n-are nicio importanță, pentru că sunt foarte puține cauze civile pentru care ai putea fi reținut sau arestat. Parlamentul European – Oficiul pentru Promovarea Democrației Parlamentare al Parlamentului European(OPDD), „Non-liable? Inviolable? Untouchable? The Challenge of Parliamentary Immunities. An Overview”, octombrie 2012, 60.

[6] Comisia de la Veneția, 4; OPPD, 5.

[7] OPDD, 7. Constituția adoptată în 1831 în Belgia, una din primele țări cu un sistem parlamentar, a avut și ea un impact asupra legilor fundamentale formulate ulterior.