• Raluca Toma

Imunitatea parlamentară, așa cum o recunoaște și Consiliul Europei, este „o parte integrantă a tradiției constituționale europene” [1] . Toate țările europene au o formă de imunitate, fie și doar pentru declarații sau voturi [2] .

Pentru a măsura și compara cât de extinsă este imunitatea în parlamentele statelor membre UE și în Parlamentul European, am creat un index al imunității. Acesta e obținut prin inventarierea prevederilor privind imunitatea, calcularea unui scor pentru fiecare tip de prevedere și adunarea scorurilor prentru fiecare țară (și PE).  Scorul total este indexul imunității, care are o valoare posibilă între 0 și 6. Toate punctajele totale sunt însă între 2 și 4.5. Figura de mai jos ilustrează gama de valori ale indexului, precum și faptul că prevederile din România nu se află printre cele mai permisive.

index-imunitate

Dintre statele membre UE, 21 oferă parlamentarilor imunitate nelimitată în timp pentru declarații și/sau voturi. În celelalte state membre, non-răspunderea expiră odată cu terminarea mandatului [3] În plus, majoritatea țărilor europene au și diferite forme de protecție împotriva reținerii, arestării sau chiar urmăririi penale.

Mai exact, în 24 de state membre, este necesar acordul parlamentului sau al curții supreme (Cipru) pentru privarea de libertate a unui membru. Câteva dintre aceste țări au condiții speciale în care se aplică imunitatea privind arestarea. În Slovacia, spre exemplu, un parlamentar nu poate fi reținut ori arestat înainte de începerea procesului. În Finlanda, aceeași regulă e valabilă doar dacă membrul parlamentului e suspect de o infracțiune care poate fi pedepsită cu minimum 6 luni de închisoare.

În 19 din cele 28 state membre, imunitatea se aplică chiar și la urmărirea penală, lucru care nu este valabil în România. În plus, în Danemarca, Bulgaria și Portugalia, inclusiv o procedură penală demarată înainte ca parlamentarul să-și înceapă mandatul se suspendă pe perioada acestuia. În Polonia acest lucru se întâmplă doar dacă parlamentul o cere. În mai toate statele membre care oferă imunitate privind arestarea, reținerea sau chiar urmărirea penală, această imunitate nu  se mai aplică dacă parlamentarul este prins in flagrant (22) [4] .

În ceea ce privește procedura de ridicare a imunității, în majoritatea cazurilor aceasta se face prin votul parlamentului sau al camerei din care face parte membrul respectiv. De regulă, e necesară o majoritate simplă. Doar în unele state, precum Polonia și Ungaria, este nevoie de o majoritate de 2/3, iar în Suedia de o majoritate de 5/7 [5] . Votul secret – așa cum este în România – există numai în câteva țări, precum Grecia, Italia, Portugalia și Spania [6] .

În practică, rata de ridicare a imunității variază destul de mult la nivel european. Grecia e un caz deosebit, cu doar 31 de solicitări aprobate, din 221 formulate între 2000 și 2011. Spania e în extrema cealaltă, cu aproape toate solicitările acceptate. În țări precum Portugalia, Slovenia sau Republica Cehă, de cele mai multe ori, când Parlamentul votează pe imunitatea unui membru, hotărârea este de a o ridica. Rata de aprobare a aproximativ  70% din cereri din Romania pare așadar nici prea ridicată nici foarte scăzută.

Numărul de solicitări primite variază: în Cipru și România, acestea nu sunt foarte frecvente, în comparație cu alte state membre UE [7] .  În Parlamentul European, tendința în ultimii ani este de a primi și da aviz pozitiv mai multor solicitări decât în deceniile trecute. În 1994-1999, s-a pus problema ridicării imunității unui membru al PE doar de 9 ori, iar în 7 dintre ele imunitatea a fost menținută. În 1999-2004 s-au tratat 27 de cazuri, dintre care în 4 situații s-a votat pentru ridicarea imunității. Între 2004 și 2009, au fost 44 de solicitări de ridicare a imunității și 24 au fost acceptate [8] .

Vezi recomandările noastre cu privire la imunitatea parlamentară în România.

Află mai multe despre imunitatea parlamentară în 162 de țări sau despre imunitatea parlamentară în România.

Click aici pentru a descărca datele sintetizate asupra prevederilor privind imunitatea în Uniunea Europeană (excel).


[1] Consiliul Europei – Comisia de la Veneția, „Report on the Scope and Lifting of Parliamentary Immunities”, CDL-AD(2014)011, martie 2014, 3.

[2] Nu numai cele din UE dar toate statele membre CoE. Comisia de la Veneția, 3.

[3] Parlamentul European – Oficiul pentru Promovarea Democrației Parlamentare al Parlamentului European(OPDD), „Non-liable? Inviolable? Untouchable? The Challenge of Parliamentary Immunities. An Overview”, octombrie 2012, 17.

[4] Ibid., 19. În unele țări, se suspendă automat imunitatea în caz de flagrant doar dacă respectiva faptă are o gravitate anume, de exemplu o pedeapsă cu închisoarea peste un anumit prag (5 ani în Cipru și Slovenia).

[5] Ibid., 20.

[6] Ibid.

[7] Ibid., 20-21.

[8] Ibid., 33.