• Georgiana Runceanu

La nivel internațional, conform unor estimări recente ale Băncii Mondiale pentru perioada 1992-2009, România, reprezentată prin linia albastru deschis, esta de departe țara cu cea mai ridicată rată a sărăciei din Europa Centrală și de Est [i] . Urmărind povestea graficului Băncii Mondiale, apare evident faptul că ne confruntăm cu o problemă socială destul de serioasă în România, comparativ cu alte țări din regiune.

brief-1-povnet

Rata sărăciei în Europa Centrală și de Est. Date ale Băncii Mondiale.

A fi sărac în România înseamnă a trăi cu un venit lunar care nu asigură un minim de consum de produse alimentare și non-alimentare (cum ar fi îmbrăcăminte, încălțăminte, servicii publice de bază etc.). Pentru a determina cine este sărac și cine nu, autoritățile publice folosesc un „prag al sărăciei”, o anumită sumă de bani care reprezintă limita minimă cu care statul consideră că se poate trăi decent. Orice persoană care trăiește cu un venit lunar mai mic decât pragul stabilit este considerată săracă.

Atunci când măsurăm incidența sărăciei la nivel național, vorbim despre rata sărăciei, anume ponderea populației care trăiește cu un venit lunar mai mic decât cel stabilit ca fiind pragul sărăciei. Aici se face distincția între rata sărăciei relative, respectiv rata sărăciei absolute. Metoda relativă se referă la un prag de sărăcie dinamic: pragul sărăciei relative este calculat ca fiind 60% din mediana veniturilor realizate [ii] . Pentru a calcula suma reprezentând acești 60% din mediana veniturilor, se determină venitul echivalent [iii]  disponibil pentru fiecare individ din gospodărie, după care se sortează toate veniturile în ordine crescătoare. Această sortare se face atât la nivel de individ pentru pragul de sărăcie la nivel individual, cât și la nivel de gospodărie pentru pragul de sărăcie la nivel de gospodărie. Suma care împarte această înșiruire de venituri în două, adică suma care se află la mijlocul șirului, reprezintămediana veniturilor realizate. 60% din valoarea acestei sume reprezintă pragul sărăciei relative: această sumă împarte populația în „săraci” și „non-săraci”. Pragul sărăciei relative (inclusiv din resurse proprii) în anul 2013 a fost calculat la 574,4 RON/lunăla nivel individual [iv]  și în 2014 la 600,4 RON/lună [v] . Cu acest prag, rata sărăciei relative în 2013 se apropie de 18% din totalul populației [vi]  (însemnând aproximativ 3,5 milioane locuitori [vii] ), iar în 2014 aceasta a fost 18,4% [viii] .

Sărăcia absolută reprezintă o altă modalitate de conceptualizare a fenomenului sărăciei. Nu are în vedere veniturile și consumul populației întregi, ca în cazul sărăciei relative, ci este estimată pe baza cheltuielilor impuse pentru obținerea unui coș de bunuri de consum, fie alimentare sau non-alimentare, definită de către autoritățile publice ca necesară pentru a subzista. Costul coșului alimentar este estimat pentru a asigura necesarul de 2550 de calorii zilnice pentru o persoană, la care se adaugă cheltuieli non-alimentare definite ca necesare. Aceste cheltuieli sunt definiteîn baza consumuluireal din rândul populației reprezentând decilele [ix]  2 și 3 ale distribuției populației după cheltuielile de consum [x]  (vezi graficul de mai jos). Conform acestei definiții, în 2013 pragul sărăciei absolute a fost stabilit la suma de 307,3 RON/lună pentru fiecare adult echivalent [xi] , iar rata sărăciei absolute a fost de 4,3 % din totalul populației [xii]  (însemnând aproximativ 900.000 locuitori [xiii] ).

brief-1-distributia-veniturilor

Sărăcia este un concept complex, în permanență supus dezbaterilor și diferențelor de opinii, însă un lucru este cert: fiecare națiune tinde spre eradicarea ei mai mult sau mai puțin. Plecând de la această înțelegere, statul operează cu definiții și metode de calcul diferite pentru a monitoriza nivelul de trai. Cele două formule de calcul descrise nu vizează singurii indicatori cu care lucrează autoritățile publice, însă sunt cei mai importanți indicatori sociali, fiecare servind scopuri diferite. Metoda relativă este conceptualizată în cadrul contextului național și desemnează riscul de sărăcie în funcție de veniturile întregii populații. Sărăcia relativă ne spune ceva, așadar, și despre inegalitățile de venit în rândul populației. Metoda absolută identifică persoanele private material, mai precis care duc lipsă de resurse financiare de a-și acoperi nevoie de bază. Scopul măsurării ratei sărăciei absolute este de a stabili transferuri sociale în bani menite să compenseze lipsa veniturilor din care să se poate subzista.

Citește și introducerea în tema sărăciei în România sau află despre cum arată sărăcia în România, despre politici sociale pentru combaterea acesteia sau despre inegalitate și cum afectează aceasta sărăcia.


[i] Organizația Națiunilor Unite a definit termenul de Europa Centrală și de Sud-Est ca fiind regiunea compusă din: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Macedonia, Ucraina.

[ii] Ministerul Muncii calculează acest prag în două feluri, inclusiv consum din resurse proprii și exclusiv din resurse proprii.

[] Se calculează suma de bani ce îi revine fiecărui membru din familie conform scalei de echivalenţă OECD modificată: capul gospodăriei = 1,0; persoană de 14 ani și peste = 0,5; persoană de sub 14 ani = 0,3.

 

[iv] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Setul național de indicatori de incluziune socială corespunzători pentru anul 2013, p. 35. Recuperat pe 21.01.2015 de pe: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/MMFPSPV_SN_indicatori_incluziune_2013.pdf.

[v] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Setul național de indicatori de incluziune socială corespunzători pentru anul 2014, p. 34.

[vi] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Setul național de indicatori de incluziune socială corespunzători pentru anul 2013, p. 34.

[vii] Calcul propriu folosind date accesate pe Institutul Național de Statistică: http://www.insse.ro.

[viii] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Setul național de indicatori de incluziune socială corespunzători pentru anul 2014, p. 34.

[ix] Populația totală a unei țări este împărțită în 10 grupe egale numeric în funcție de venituri (în ordine crescătoare), fiecare grupă reprezentând 10% (o decilă) din întreaga populație în funcție de venituri.

[x] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Evoluția indicatorilor privind sărăcia în perioada 2010 – 2011, p. 37.

[xi] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Indicatori de incluziune socială calculați de M.M.F.P.S.P.V. corespunzători perioadei 2004 – 2013, p. 3. Recuperat pe 21.01.2015 de pe: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/MMFPSPV_2013-Indicatori-incluziune.pdf.

[xii] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Setul național de indicatori de incluziune socială corespunzători pentru anul 2013, p. 6.

[xiii] Calcul propriu folosind date accesate pe Institutul Național de Statistică: http://www.insse.ro.