Când vine vorba de protecție socială avem de-a face cu două constrângeri esențiale, anume voința politică și resursele limitate. Cea din urmă derivă din prima, voința politică fiind la baza modului în care veniturile publice sunt redistribuite către populație. Am discutat anterior despre principalii indicatori sociali calculați de către stat, mai precis definițiile sărăciei și adâncimea sărăciei absolute. Întrebarea care se ridică este ce se întâmplă cu aceste statistici odată ce sunt calculate. Mai precis, ne interesează dacă informațiile obținute pentru acești indicatori ai sărăciei sunt îndreptate către definirea și implementarea de politici sociale menite să combată sărăcia. Cu alte cuvinte, folosește statul român acești indicatori sociali pentru a concepe politici cât mai eficace sau ne confruntăm cu tendințe contradictorii și politici incoerente sau ineficace în privința sărăciei?
Sistemul de asistență socială românesc este compus dintr-o varietate de prestații bănești și alte beneficii sociale acordate prin programe naționale sau locale [i] . Prestațiile bănești se împart în trei categorii:
- beneficii de asistență socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai;
- beneficii de asistență socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai (adică există condiții de eligibilitate, scopul lor fiind eliminarea acelora care au un minim de mijloace); și
- beneficii de asistență socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari (de pildă părinți singuri, copii cu handicap etc.), cu sau fără testarea mijloacelor de trai [ii] .
Principala diferență dintre beneficiile selective și cele universale este în linii mari aplicarea testului mijloacelor de trai. În primul caz beneficiul este acordat doar celor identificați ca neavând anumite mijloace de trai, deci ca fiind săraci, iar în al doilea caz este vorba de beneficii acordate tuturor celor care le solicită, fără testarea mijloacelor de trai. Beneficiile selective și beneficiile universale produc efecte diferite prin felul în care afectează distribuția de venituri ale populației, mai precis dinamica sărăciei.
În continuare, este descris și ilustrat fiecare dintre aceste beneficii. Foarte important de menționat este faptul că graficele prezentate sunt exemple ipotetice și presupun implementare perfectă: toți cei care au dreptul conform regulilor solicită dreptul social bănesc și îl primesc.
Beneficii universale
Graficul de mai jos prezintă un exemplu ipotetic pentru a ilustra cum ar trebui să funcționeze un transfer universal. Pe axa orizontală X este reprezentată ponderea populației, iar pe axa verticală Y sunt reprezentate veniturile înregistrate de fiecare individ, într-o ordine crescătoare. Pragul sărăciei este stabilit în punctul p pe axa Y și reprezintă pragul sărăciei absolute din 2013 de 307,3 RON/lună. Ymin este venitul minim înregistrat de cel mai sărac individ, desemnat ipotetic la 100 RON/lună pentru scopul acestui text. R1 pe axa X desemnează individul care împarte întreaga populație între săraci și nesăraci [iii] : la stânga lui pe grafic se află toți cei săraci, iar la dreapta lui se află toți cei non-săraci. Pragul sărăciei absolute și rata sărăciei sunt preluate din raportul de Indicatori de Incluziune Socială al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice [iv] , iar restul sumelor sunt fictive, menite să faciliteze înțelegerea argumentelor.
Graficul reprezintă un beneficiu cu caracter universal, cum ar fi alocația de stat pentru copii [v] , până recent în valoare de 42 RON/lună. Fiind vorba de un transfer universal, acordat tuturor copiilor în cazul acesta, efectul pe care îl produce este scăderea ratei sărăciei în rândul populației. Presupunând că fiecare persoana adultă cu un venit are un copil și primește o alocație de stat pentru copil de 42 RON/lună, reducerea ratei sărăciei în acest caz provine din schimbarea veniturilor întregii populațiide la linia neagră ascendentă denumită „venituri înainte de transferul social” la linia întreruptă de culoare albastră denumită „venituri după transferul social”. Prin ridicarea nivelului veniturilor din rândul populației, un anumit număr de persoane vor avea venituri mai ridicate decât pragul sărăciei, ceea ce îi face să treacă în rândul celor non-săraci. Cu mai puțini oameni săraci decât înainte de transfer, rata sărăciei scade. Prin urmare, efectul acestui transfer se monitorizează și se stabilește prin calcularea ratei sărăciei înainte și după transferurile sociale.
Cu suma alocației în plus la veniturile realizate, individul care împarte populația României în săraci și non-săraci nu va mai fi R1, ci R2, venitul căruia estep, pragul sărăciei, doar dacă primește alocația (în lipsa alocației de stat pentru copii, venitul lui R2 ar fi subp în mod normal.) Toți oamenii de la R1 până la R2 au ieșit din sărăcie pentru că le-au crescut veniturile lunare cu ajutorul transferului, deci rata sărăciei scade.
Dezavantajul acestui tip de transfer este capacitatea redusă de a ridica veniturile celor mai săraci din societate. Aceștia rămân tot cei mai săraci, cu venituri foarte joase, în timp ce săracii cu venituri foarte aproape de pragul sărăciei vor trece peste prag. Acest lucru face ca rata sărăciei să scadă însă situația celor mai săraci rămâne la fel de gravă.
Beneficii selective
Pentru a ilustra cum ar trebui să funcționeze aplicarea unui beneficiu selectiv având ca scop stabilirea unui venit minim garantat, se consideră graficul de mai jos. Avem aceeași axă orizontală X care reprezentată ponderea populației, axa verticală Y care reprezentată veniturile înregistrate de fiecare individ și același prag de sărăcie absolută p, echivalent anului 2013.
În urma aplicării beneficiului selectiv de asigurare a unui venit minim garantat, cei mai săraci indivizi din societate sunt ridicați la un nivel uniform, în cazul de față la 212,2 lei pe lună [vi] . Pentru a ajunge la acest rezultat, sunt selectați cei mai săraci membri ai societății, este calculată diferența dintre veniturile acestora și venitul minim garantat stabilit, după care sunt aplicate beneficiile corespunzătoare pentru a-i ridica pe toți cei foarte săraci la același nivel uniform. Această intervenție nu are impact asupra ratei sărăciei, R1, care rămâne aceeași înainte și după transfer. Cu alte cuvinte, cum arată și graficul, garanția venitului minim face ca persoanele sărace anterior primirii beneficiului să rămână tot sărace (cu venituri sub pragul sărăciei, p = 307,3 lei/lună), dar cu venituri care să fie mai aproape de pragul sărăciei.
În termeni reali, eficiența unui astfel de transfer se poate măsura prin indicatorul descris în textul anterior, anume deficitul mediu relativ de consum al populației sărace, pentru că astfel de transferuri reduc diferențele de venit (exprimate în cheltuieli) în rândul celor săraci. Prin acest tip de transfer deficitul mediu relativ de consum al populației sărace este menit să scadă semnificativ. Cu alte cuvinte, beneficiile selective menite a aduce fiecare persoană la un anumit nivel de venit reduc inegalitățile în rândul celor săraci, diferența dintre cei cu consum imediat sub pragul sărăciei și cei mai săraci membri ai societății devenind mai mică. Exprimat altfel, acest tip de ajutor reduce profunzimea sărăciei și face ca cei săraci să aibă venituri mai similare.
Este foarte important de menționat faptul că în România nu există o astfel de intervenție menită să îi ridice la un venit minim uniform pe toți locuitorii după formula prezentată în grafic. Venitul minim garantat în România, reglementat prin legea 416/2001 republicată și actualizată, are un caracter diferit față de ceea ce este expus în graficul de mai sus pentru că nivelul beneficiului acordat este fix, în funcție de numărul de membri din familie, ceea ce înseamnă că unii beneficiari vor ajunge la un nivel care este deasupra liniei roșii, pe când alții vor rămâne în continuare sub linia roșie ulterior transferului. Mai mult, rata de excluziune de la acest beneficiu este, probabil, ridicată din cauza cerințelor birocratice [vii] de solicitare a acestui beneficiu în bani. Aici se ridică o problemă comună a beneficiilor acordate prin testarea mijloacelor de trai. Beneficiile selective, mai ales cele care necesită cerere din partea beneficiarului, vor produce mereu probleme de implementare [viii] , în sensul că un anumit număr de beneficiari vor fi excluși de la transfer, iar acești beneficiari sunt adesea cei mai dezavantajați cetățeni, care au nevoie cel mai mult de asistență.
În realitate sistemul de asistență socială românesc cuprinde o gamă ceva mai largă de beneficii atât monetare, cât și non-monetare acordate celor aflați în situații de risc sau excludere socială. Cu toate acestea, în România există oameni care trăiesc sub pragul de sărăcie alimentară [ix] . Este vorba despre aproximativ 60.000 persoanei [x] care consumă mai puțin de 175,1 RON/lună conform estimărilor legate de consum (nu de venituri realizate!). Acest lucru poate să fie pus doar pe seama fie a excluziunii de la beneficii la care aceștia ar trebui să aibă acces, fie a design-ului ineficace al beneficiilor existente. Pare evident faptul că în cel mai bun caz nu există coerență între programele de asistență socială, iar efectele pe care le produc asupra sărăciei, când le produc, sunt departe de cele ideale prezentate în graficele de mai sus.
Citește și introducerea în tema sărăciei în România sau află despre cum se evaluează rata sărăciei, cum arată sărăcia în România, sau despre inegalitate și cum afectează aceasta sărăcia.
[i] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,Direcția Servicii Sociale și Incluziune Socială Compartiment indicatori sociali și programe incluziune socială: Raport privind incluziunea socială în România în anul 2013, București 2014, p. 48. Recuperat pe 22.03.2015 de pe: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/RaportIncluziuneSociala2013.pdf.
[ii] Idem p. 30. Recuperat pe 22.03.2015 de pe: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/RaportIncluziuneSociala2013.pdf.
[iii] Adică individul care împarte populația între cei 95,7% non-săraci și cei 4,3% săraci absolut.
[iv] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Direcția Servicii Sociale și Incluziune Socială Compartiment indicatori sociali și programe incluziune social INDICATORI DE INCLUZIUNE SOCIALĂ CALCULAŢI DE M.M.F.P.S.P.V. CORESPUNZĂTORI PERIOADEI 2004 – 2013, București, 2014.
[v] Alocația de stat pentru copii are caracter universal însă afectează doar familiile care au copii sub 18 ani.
[vi] Această sumă este aleasă ilustrativ, fiind pragul sărăciei extreme.
[vii] Legea 416/2001 republicată și actualizată. Recuperat pe 22.03.2015 de pe:http://codfiscal.net/35143/legea-4162001-venitul-minim-garantat-actualizata-2013.
[viii] van de Walle, Dominique, TargetingRevisited, 1998, The World Bank ResearchObserver, vol. 13, no. 2. Recuperat pe 22.03.2015 de pe:
http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.199.9462&rep=rep1&type=pdf.
[ix] Sărăcia alimentară se referă la cei care nu își permit nici măcar coșul alimentar de bază.
[x] Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,Direcția Servicii Sociale și Incluziune Socială Compartiment indicatori sociali și programe incluziune social Raport privind incluziunea socială în România în anul 2013, București, 2014, p. 25. Recuperat pe 22.03.2015 de pe: http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/RaportIncluziuneSociala2013.pdf
Scrie un comentariu