Transport

Infrastructura de transport este una dintre problemele structurale ale României, dezvoltarea economiei depinzând direct de costurile pe care le implică transportarea de bunuri şi persoane dintr-o locație în alta.

Această problemă a fost introdusă de România pe lista priorităților în programarea fondurilor europene pentru perioada bugetară 2007-2013. Pe scurt, au fost identificate o problemă (calitatea slabă a infrastructurii de transport, printre altele) și sursele financiare pentru rezolvarea respectivei probleme: Programul Operațional Sectorial Transport, cu valoare aproximativă de 5,7 miliarde de euro.

Dacă în 2007 situația infrastructurii de transport părea că va fi rezolvatăîn anul 2012, aceasta rămâne una gravăpentru România. În septembrie 2012, situația absorbției [1]  externe (plăți făcute de Comisia Europeană României) pe POS Transport era de doar 6,46%.

Dacă pentru alte programe operaționale situațiile pot fi adesea complicate, pe POS Transport lucrurile ar fi trebuit să fie mai simple, cel puțin din perspectiva faptului că există un număr limitat de beneficiari, 10, care sunt toți companii naționale sau autorități publice. Mai mult, contribuția beneficiarilor acestor proiecte este 0, costurile fiind acoperite în întregime prin fonduri europene și prin surse din bugetul național.

La alegerile din 2008 alianţa PSD-PC a promis construirea a 1,000 de km de autostradă până în 2012, PDL planifica 1,500 de km pentru aceeaşi perioadă, PNL aproximativ 1.350 de km iar programul UDMR făcea referiri la construirea a aproximativ 1310 km de  autostradă.

Până la data alegerilor parlamentare din 2012 vor fi finalizaţi, incluzând drumurile de centură în regim de autostradă, aproximativ 250 km. 

În octombrie 2012 Comisia Europeana a pre-suspendat POS Transport, identificând numeroase nereguli în cadrul unui audit al programului. România are la dispoziție două luni pentru corectarea neregulilor și pentru redeschiderea programului.

1. Cum este afectat cetăţeanul?

Drumul de la Iași la Timișoara, cu trenul, durează în  jur de 15 ore, pentru 788 de km de cale ferată. Cu o mașină medie, pe cel mai scurt traseu rutier (724 de km pe DN 15), se fac aproximativ 12 ore. O distanță aproximativ egală este între Paris și Marseille, de exemplu. Banii europeni destinați transporturilor aveau rolul de a diminua diferențele de dezvoltare între regiuni și state membre ale UE. Problema infrastructurii de transport este poate una dintre cele mai ușor observabile probleme structurale al României.

Mai mult

Cu trenul de mare viteză, cei 783 de km dintre cele două orașe din Franța sunt parcurși în aproximativ 3 ore, din 2008. Pe drumuri rutiere, 777 km sunt parcurși în aproximativ 7 ore. Diferențele de dezvoltare a infrastructurii de transport sunt evidente.

Avem mult prea puțini kilometri de autostradă, trenurile nu circulă suficient de rapid (o mare parte dintre liniile de cale ferată nu sunt în prezent electrificate), numărul aeroporturilor și al zborurilor interne și internaționale nu este foarte ridicat, iar porturile românești nu sunt competitive comparativ cu alte porturi europene.

Există numeroase dificultăți de transport urban și interurban precum legăturile proaste între orașe și regiuni, lipsa variantelor ocolitoare ale orașelor, calitatea scăzută a serviciilor de transport public etc.

Mai mult, există și probleme ce derivă din dezvoltarea insuficientă a infrastructurii de transport, precum efecte asupra calității aerului din cauza noxelor, probleme de siguranță a traficului și de sănătate publică. Toate aceste probleme, pe lângă efecte evidente asupra calității vieții cetățenilor, duc și la scăderea capacității României de a deveni competitivă în orice domeniu economic.

În condițiile în care mobilitatea bunurilor și persoanelor devine din ce în ce mai mult o condiție de bază pentru dezvoltare economică și socială, rezolvarea de către România a acestei probleme este imperativă. Aici nu mai vorbim de partide, viziuni și ideologii diferite, nu mai există loc de interpretări. Infrastructura de transport trebuie îmbunătățită, iar pentru asta este nevoie de un management performant al fondurilor.