• Adriana Mihai , Love Ekenberg , Adina Marincea

Evaluarea controversatului proiect minier de exploatare a mineralelor auro-argentifere de la Roșia Montană s-a dovedit a fi un proces îndelungat și dificil. Deși stagnarea decidenților poate fi parțial datorată mizei politice în urma ciocnirii dintre opinia publică și interesele investitorului, procesul decizional în sine este mai complicat decât pare la prima vedere. Datele disponibile despre acest caz arată că, pentru a cântări beneficiile și riscurile derulării proiectului, e nevoie de o analiză riguroasă și imparțială. Pentru a facilita identificarea celei mai bune alternative pentru Roșia Montană, care să ţină cont de părerile şi interesele diferite ale celor implicaţi, OpenPolitics a realizat raportul Analiza procesului decizional în cazul Roșia Montană . Cercetarea noastră arată că, deși proiectul RMGC s-a îmbunătățit considerabil în timp prin negocieri cu statul român, alternativa cea mai bună pentru dezvoltarea durabilă în Roșia Montană este turismul. Cercetătorii OpenPolitics explică în continuare în ce condiţii un proiect turistic ar putea reprezenta soluţia pentru Roşia Montană, şi în ce context sau cine beneficiază mai degrabă fie de începerea exploatării de către RMGC, fie de oprirea proiectului.

Rezultat al colaborării între Median Research Centre și eGovlab, un centru de cercetare în cadrul Universităţii din Stockholm, Department of Computer and Systems Sciences, acesta este primul studiu care cântărește în mod sistematic argumentele pro și contra proiectului minier în comparaţie cu alte opțiuni de dezvoltare, considerând că o astfel de abordare analitică şi transparentă este utilă pentru ieşirea din actualul impas decizional.

Nevoia de metodă

Studiul nostru a pornit de la întrebarea „Care este cea mai înțeleaptă decizie în cazul Roșia Montană?”, cu răspunsuri diferite în sfera publică românească. În căutarea unui consens, am apelat la ajutorul domeniului analizei de risc și a deciziei. Atunci când este greu de spus cu certitudine ce opțiune este cea mai potrivită, există metode științifice de evaluare nepărtinitoare a argumentelor aduse de diferiți stakeholderi. În colaborare cu Prof. Love Ekenberg [i] , unul dintre inventatorii soft-ului de analiză DecideIT, am identificat cea mai potrivită metodă pentru cazul Roșia Montană: analiza decizională multi-criterială [ii] . Folosită pentru prima oară în analiza unui caz românesc de decizie publică, această metodă s-a dovedit a fi utilă în multe alte studii de caz [iii] , implementată de autorități publice precum administrația orașului Stockholm [iv] , de instituții de cercetare precum Academia de Științe din Ungaria [v] , sau de diverse companii.

Roșia Montană, studiu de caz

Cercetarea a presupus, în prima fază, o analiză de conținut a peste 100 de documente publice elaborate de diferiți emitenți, prin care am urmărit să identificăm alternativele cele mai viabile puse în discuție pentru dezvoltarea sustenabilă în Roșia Montană, precum și să centralizăm în mod sistematic principalele argumente aduse de stakeholderi într-o schemă de criterii și subcriterii. Sursele noastre (rapoarte oficiale, acte legislative, comunicate de presă, website-uri oficiale, cărți și articole academice, declarații și petiții) au fost publicate de diferiți emitenți, incluzând administrația națională și locală, promotorul proiectului, experți și societatea civilă. Analiza documentelor a arătat că cel mai frecvent sunt discutate 4 alternative, și anume:
(1) proiectul RMGC actualizat cu prevederile din Acordul 2013 între Companie și Guvernul român;

(2) alternativa Zero, în care proiectul este abandonat şi nimic altceva nu se iniţiază în locul lui;

(3) proiectul minier în forma sa inițială, cu prevederile din Licența de Exploatare din 1999;

(4) abandonarea proiectului minier propus de RMGC și implementarea unui proiect de dezvoltare turistică pe termen lung în zona Roșia Montană.
Criteriile principale sub care au fost centralizate argumentele sunt: economie, mediu, social, cultural și credibilitate, fiecare dintre ele cuprinzând o serie de subcriterii, cum ar fi profitul statului obținut din redevențe, taxe și acțiuni, costurile naționale și locale, impactul asupra apei, aerului și solului, impactul asupra biodiversității și peisajului, protejarea monumentelor istorice, relocări și siguranța localnicilor, sau transparența procesului decizional.

În a doua fază a cercetării, cele 5 criterii și 44 de subcriterii au fost folosite pentru a structura argumentele identificate în documentație în software-ul DecideIT, sub forma unui arbore ca cel din imagine:

arbore-art

Figura 1. Arborele de criterii – captură de ecran

Am acordat valori criteriilor și subcriteriilor și am stabilit relații între acestea pentru fiecare alternativă identificată. Ponderile subcriteriilor au fost date pe baza argumentelor existente pentru fiecare alternativă, în schimb ponderile criteriilor principale, economic, mediu, social, cultural și credibilitate au fost acordate în funcție de mai multe scenarii. În dezbaterile publice, de multe ori s-a putut observa un interes mai mare acordat fie problemelor de mediu (de ex. ONG-uri ecologiste), fie celor economice (de ex. declarațiile unora dintre guvernanți) sau celor socio-culturale. De aceea, am luat în considerare 9 posibilităţi diferite de prioritizare, care au dus la ponderi diferite acordate criteriilor principale:
(1) toate cele 5 criterii au aceeaşi importanţă;

(2) impactul economic și cel de mediu au ponderi egale, mai mari decât aspectele sociale și culturale, aşa cum reiese din majoritatea documentelor consultate;

(3) criteriul credibilitate este exclus, în ideea în care el nu ar mai reprezenta o problemă (presupunând deci că s-ar lua măsuri de îmbunătăţire a credibilităţii, transparenţei şi legalităţii proiectului);
prioritizarea intereselor diferiţilor stakeholderi, aşa cum reiese din documentele consultate:
(4) prioritizarea intereselor economice ale statului român: economicul primează în faţa tuturor celorlalte aspecte;

(5) prioritizarea intereselor societăţii civile și a oponenţilor locali: efectele sociale, culturale, de mediu și cele care ţin de credibilitate sunt mai importante decât cele economice;

(6) prioritizarea intereselor transfrontaliere: impactul asupra mediului primează în faţa tuturor celorlalte aspecte;

(7) prioritizarea intereselor comunităţii locale: efectele sociale şi economice primează, costurile şi beneficiile pentru localnici sunt mai importante decât cele la nivel naţional;

(8) transparența și interesul cetățeanului: aspectele care ţin de credibilitate, transparenţă şi legalitate primează;

(9) prevederile proiectului de lege în domeniul mineritului din 2013, unde se stipulează că proiectele miniere de interes public deosebit sunt cele în care beneficiile economice și sociale sunt mai importante decât impactul asupra mediului [vi] .
Rezultatele finale ale cercetării sunt date de aceste scenarii detaliate în raportul nostru, iar concluziile cu privire la cea mai bună opțiune pentru Roșia Montană se bazează pe ierarhia alternativelor obținută în majoritatea scenariilor.

Care sunt cele mai bune opţiuni în diferitele scenarii?

Pentru scenariul principal, în care considerăm că efectele economice, de mediu, sociale, culturale și de credibilitate sunt la fel de importante, cele 4 alternative pot fi ierarhizate astfel: Turismul apare ca fiind soluţia optimă, urmată de Alternativa Zero şi cea a realizării proiectului conform Acordului din 2013, acestea din urmă suprapunându-se în mare măsură. Cea mai nefavorabilă opţiune, de departe, este cea a realizării proiectului conform prevederilor din 1999.

figura51

Figura 2. Toate criteriile sunt egale (Scenariul 1)

Un alt scenariu pe care l-am luat în considerare a fost cel în care transparența negocierilor dintre RMGC și guvernanți, precum și respectarea legilor și directivelor în vigoare, ar fi garantate. Criteriul credibilitate (care include şi aspecte legate de transparenţă şi legalitate)a fost introdus în evaluarea alternativelor din cauza secretizării licenței de exploatare și a actelor adiționale ale acesteia pe o perioadă lungă de timp, suspiciunilor de ilegalitate în procesul acordării unor avize de către autoritățile române și lobby-ului politic și mediatic realizat de companie. Eforturile şi presiunile de informare echilibrată a publicului cu privire la proiectul RMGC au venit mai degrabă din partea societății civile, a instituţiilor de cercetare şi prin investigațiile jurnalistice, decât din partea guvernanților. Dacă decidenții români ar iniția un dialog permanent pe seama alternativelor pentru dezvoltarea Roșiei Montane, precum și pe seama exploatărilor miniere în general, cu cetățenii și societatea civilă, problema credibilității s-ar îmbunătăți și ar face loc unei discuției deschise şi democratice pe marginea celorlalte patru criterii. În acest caz, dacă eliminăm criteriul credibilitate, ierarhia alternativelor devine similară cu cea din primul caz, singura diferenţă fiind aceea că realizarea proiectului în varianta din 2013 devine uşor preferabilă nerealizării lui.

 figura11

Figura 3. Criteriul Credibilitate este exclus (Scenariul 3)

Pe de altă parte, dacă aspectele ce privesc credibilitatea și echidistanța procesului decizional nu se îmbunătățesc, opinia publică ar rămâne în alertă și ar pune sub semnul întrebării acțiunile guvernanților pe această temă. Lipsa transparenței și a dialogului deschis despre cea mai bună opțiune pentru Roșia Montană ar deveni astfel mai importante și mai relevante decât oricare alt criteriu. Aceasta este situația în care s-au regăsit decidenții români de-a lungul anilor, culminând cu protestele de stradă din toamna anului 2013, când opinia publică a sancționat lipsa unor dezbateri deschise și inclusive cu privire la proiectul de lege pentru modificarea Legii Minelor propus de guvernul Ponta. În acest caz, dacă aspectele legate de credibilitate cântăresc mai mult decât cele economice, de mediu, culturale și sociale, ierarhia se schimbă, devenind preferabilă Alternativa Zero în raport cu toate celelalte:

 figura22

Figura 4. Criteriul Credibilitate e mai important ca restul (Scenariul 8)

Cu excepția acestui scenariu, diferitele prioritizări din celelalte scenarii nu afectează semnificativ ierarhia alternativelor. După cum este arătat în raport, Proiectul RMGC și Alternativa Zero se suprapun considerabil, existând per total o ușoară preferință pentru cea din urmă. Turismul pare să fie în majoritatea cazurilor opțiunea cea mai bună pentru dezvoltarea durabilă în Roșia Montană, iar Proiectul RMGC în forma sa iniţială din 1999 este cu certitudine varianta cea mai slabă.

Cu toate că în această etapă a cercetării nu am putut să formăm un grup de lucru cu decidenții români, considerăm că aportul lor la design-ul metodei ar fi util atât pentru analiza opțiunilor de dezvoltare în Roșia Montană, cât și pentru evaluarea proiectelor miniere în general. Un argument în acest sens este ultimul scenariu descris în prezentul raport, în care am încercat să reformulăm criteriile de evaluare în funcție de definiția dată proiectelor de interes public deosebit în Art.3 din Legea pentru modificarea și completarea Legii minelor nr.85/2003, discutată de Comisia economică a Senatului în 2013 [vii] . În acest caz rezultatele sunt similare cu cele din primul scenariu, unde toate criteriile aveau ponderi egale.

 figura26

Figura 5. Evaluarea alternativelor după două criterii: socio-economic şi mediu (Scenariul 9)

Pe ce fond vine analiza OpenPolitics?

De la acordarea licenței de exploatare în 1999 companiei S.C. Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC), proiectul a făcut obiectul unor nenumărate dezbateri publice, declarații politice, studii tehnice și evaluări ministeriale și parlamentare. Timeline-ul OpenPolitics al principalilor pași care fie au împins proiectul înainte, fie l-au blocat din cauza riscurilor politice, sociale sau de mediu, arată cum au oscilat decidenții în fața luării unei decizii definitive.O primă încercare de evaluare a riscurilor și beneficiilor proiectului de către o Comisie Specială parlamentară a avut loc în 2003, după lansarea studiului de fezabilitate de către RMGC. Raportul Comisiei [viii] aprecia proiectul pentru beneficiile sale economice și asigura cetățenii de legalitatea acordării licenței și activităților companiei. Între timp, diferiți stakeholderi au adus argumente pro și contra proiectului de exploatare, printre care membri ai societății civile, experţi şi instituții de cercetare, cetățeni, dar și politicieni. Ca urmare a protestelor de stradă din toamna anului 2013 stârnite de proiectul de lege pentru modificarea Legii Minelor, Parlamentul a numit o nouă Comisie Specială pentru audierea stakeholderilor. Comisia a recomandat respingerea proiectului de lege și a publicat un raport ce include argumentele principale cu privire la proiectul Roșia Montană. După acest episod, a existat o pauză în procesul decizional, continuându-se amânarea luării unei decizii definitive, în detrimentul dezvoltării zonei de interes pentru proiect. În prezent, legiuitorii români încă se confruntă cu obstacole în luarea unei decizii cu privire la exploatare, în timp ce compania cere o rezoluție finală și un “dialog pozitiv cu factorii de decizie”.

În ce parte înclină balanţa?

Pe baza rezultatelor din fiecare scenariu putem spune că există o ierarhie relativ constantă a celor 4 alternative, indiferent de valorile pe care le acordăm criteriilor principale. Astfel, concluzia studiului este că alternativa implementării proiectului RMGC cu vechile prevederi din licența obţinută în 1999 poate fi abandonată, fiind cea mai dezavantajoasă dintre cele patru opțiuni. Proiectul RMGC din 2013 și Alternativa Zero se suprapun considerabil în majoritatea scenariilor. Deşi în majoritatea cazurilor pare să existe o uşoară preferinţă pentru Alternativa Zero, o diferențiere clară între cele două nu este posibilă cu datele avute la dispoziție. În cele mai multe cazuri, alternativa practicării turismului se dovedește a fi cea optimă pentru zona Roșia Montană, însă ea depinde în mare măsură de credibilitatea unui astfel de proiect şi de existenţa voinţei politice în acest sens.

Scopul prezentului studiu este de a sprijini ieşirea din actualul impas decizional cu privire la viitorul Roşiei Montane. Autorii consideră că amânarea asumării unei decizii nu reprezintă cea mai bună soluţie în acest caz şi că o astfel de analiză sistematică poate facilita deblocarea şi transparentizarea procesului decizional, putând deveni un prim pas în clădirea încrederii între cetăţeni şi factorii decidenţi. Deşi datele disponibile au limitat destul de mult concluziile pe care le-am putut trage din analiză, acestea pot servi ca un punct de plecare bine documentat și echilibrat în discuția opțiunilor disponibile pentru dezvoltarea durabilă a zonei. În plus, metodologia poate fi uşor adaptată la alte cazuri similare, îndeosebi acolo unde natura lor controversată îngreunează procesul decizional.

 


[i] cercetător la Universitatea din Stockholm, Department of Computer and Systems Sciences și la International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA), Viena

[ii] Multi-criteria decision analysis, vezi Mihai, A., Marincea, A., Ekenberg, L. (2015). “A MCDM Analysis of the Roşia Montană Gold Mining Project”. Sustainability, 7, 7261-7288, http://www.mdpi.com/2071-1050/7/6/7261/htm; Danielson, M., Ekenberg, L. (2014). „Rank Ordering Methods for Multi-criteria Decisions”. Group Decision and Negotiation. A Process-Oriented View. Lecture Notes in Business Information Processing, Volume 180, pp 128-135; K. Borking, G. Davies, M. Danielson, L. Ekenberg, J. Idefeldt and A. Larsson. (2011). „Transcending Business Intelligence”, Sine Metu.

[iii] Danielson, M., Ekenberg, L., Idefeldt, J., şi Larsson, A. (2007). “Using a Software Tool for Public Decision Analysis: The Case of Nacka Municipality”. Decision Analysis [Analiza deciziei] 4 (2), pp. 76-90.

[iv] Larsson, A., Firth, D., Ekenberg, L. “Screening şi analiza deciziei în planificarea traficului urban”, Proceedings of 1st IEEE Forum on Integrated and Sustainable Transportation Systems, 2011.

[v] Danielson, M., Ekenberg, L. “A Risk-Based Decision Analytic Approach to Assessing Multi-Stakeholder Policy Problems”, A. Amendola, T. Ermolieva, J. Linnerooth-Bayer, R. Mechler (Eds.) Integrated Catastrophe Risk Modelling: Supporting Policy Processes, Springer, 2012.

[vi] Raportul Comisiei pentru economie, industrie și servicii, nr. XX/597/02.12.2013, p.5, http://www.senat.ro/Legis%5CPDF%5C2013%5C13L304S1.pdf

[vii] Idem.

[viii] Raportul nu mai este disponibil pentru consultare publică, dar declarațiile emise de  membrii comisiei speciale din 2003 pot fi găsite în mass-media – Veronica Marinescu, Desi Raportul Comisiei parlamentare nu da unda verde investitiei, autorii proiectului „Roşia Montană“ se si vad castigatori, Curierul National, 12 iunie 2003 http://www.curierulnational.ro/print/15612