Irlanda, Constituția și Cetățenii obișnuiți

Consultarea cetățenilor în privința revizuirii Constituției este un exercițiu democratic pe care Irlanda s-a decis să îl facă, începând cu vara lui 2012. Atunci, ambele camere ale parlamentului irlandez (Oireachtas) au aprobat formarea Convenției Constituționale, un forum deliberativ format din cetățeni obișnuiți și membri ai parlamentului din partea tuturor partidelor. Deși cazul Irlandei este unul recent, iar dezbaterile încă au loc în această perioadă, în documentul redactat de Forumul Constituțional din România nu există nicio mențiune despre modelul irlandez de revizuire a Constituției.

Decizia de organizare a Convenției Constituționale, după cum scrie Președintele Convenției pe site-ul dedicat, „este o nouă acțiune a democrației participative în Irlanda, cu scopul de a evalua anumite aspecte ale Constituției și de a se asigura că aceasta este complet relevantă pentru secolul 21”. Începuturile acestui demers țin de două dintre partidele Irlandei: Fine Gael și Partidul Laburist. În martie 2010 Fine Gael, cel mai mare partid al Irlandei, a lansat o propunere de reformă electorală (document numit „New Politics”) în care se susținea organizarea unor „adunări cetățenești” (Citizens’ Assemby) care să dezbată opțiunile de reformă electorală. Câteva luni mai târziu și Partidul Laburist, care urma să devină partener de guvernare a lui Fine Gael după alegerile din 2011, a publicat, de asemenea, un plan ambițios de reformă constituțională. Partidul Laburist a inclus chiar și un model de selecție a participanților la Convenția Constituțională care urma sa dezbată reforma Constituției și a propus ca această Convenție să fie alcătuită din: o treime politicieni, o treime experți și o treime cetățeni obișnuiți.

Membrii Convenției au fost aleși pe de o parte, aleatoriu, dintre cetățeni (66 de membri) care să reflecte toate nivele sociale ale țării, iar pe de altă parte au fost aleși 33 de membri ai diverselor partide politice din Irlanda. În total s-au strâns 99 de membri, deopotrivă cetățeni și politicieni, conduși de un Președinte desemnat, Tom Arnold, economist și CEO al unei organizații umanitare internaționale care a fost selecționat pentru reputația sa de neutralitate politică necesară pentru a avea credibilitate într-o asemenea poziție.

Mixul de cetățeni și politicieni este unul interesant deoarece, în timp ce cetățenii simpli nu erau familiarizați cu subiectele propuse spre dezbatere, politicienii (care se aflau în mediul lor clasic ca subiect de dezbatere și erau mult mai experimentați) au fost confruntați cu opiniile direct exprimate de cetățeni din punctul de vedere al omului obișnuit, într-un mediu în care conversațiile se purtau de la egal la egal.

Înainte de deliberări, membrii au primit informații și îndrumare de la mai mulți cercetători, profesori de știință politică și avocați specializați în drept constituțional care le-au facilitat înțelegerea argumentelor pro și contra pe fiecare subiect care urma să fie dezbătut. Pe site-ul dedicat Convenției Constituționale exista posibilitatea pentru organizații și alti cetățeni să își exprime opiniile înainte ca subiectele respective să fie discutate în plenul Convenției. În acest fel, cetățenii au avut acces la maximum de informații posibile pe subiect care au putut fi discutate și clarificate prin discuții în grupuri mici și în plen, conduse de un moderator experimentat.

Agenda Convenției Constituționale cuprinde 8 puncte:

1. Reducerea mandatului Președintelui la 5 ani și alinierea sa cu alegerile locale și europene;
2. Introducerea dreptului de vot de la vârsa de 17 ani;
3. Revizuirea sistemului electoral ^[1] ;
4. Dreptul de vot la alegerile prezidențiale pentru cetățenii care locuiesc în afara granițelor Irlandei;
5. Căsătoria persoanelor de același sex;
6. Modificarea clauzei privind rolul femeii și încurajarea unei participări mai mari a femeilor în viața publică;
7. Creșterea participării femeilor în politică;
8. Eliminarea blasfemiei ca infracțiune din Constituție.

Mandatul Convenției este de 12 luni, timp în care se țin întâlniri, sâmbăta, pentru fiecare din cele 8 puncte de mai sus, iar votul majorității decidea poziția Convenției pe subiectul respectiv.

Primul raport preliminar a fost elaborat pe 26 martie 2013, iar majoritatea membrilor a decis ca vârsta minimă de vot să fie redusă la16 ani, iar mandatul Președintelui să nu fie redus la 5 ani. În ceea ce privește a doua decizie, Convenția a respins decisiv propunerea de micșorare a mandatului prezidențial cu 57% dintre voturi împotrivă, iar o majoritate și mai mare (80%) a decis împotriva alinierii alegerilor prezidențiale cu cele Europene sau locale.

Un al doilea raport a fost înaintat pe 14 aprilie 2013 și se referea la faptul că în Constituție trebuie să fie recunoscut dreptul la căsătorie al persoanelor de același sex și că statul va promulga legile necesare în acest sens. Dezbaterile Convenției pe acest subiect au fost intense și supuse multor presiuni din partea mai multor tabere pro sau contra căsătoriilor între persoane de același sex, dar în final, 79% dintre membri au votat pentru extinderea dreptului la căsătorie și cuplurilor de același sex.

Pe 9 iunie 2013 apare un al treilea raport în care se arată ca membrii Convenției au respins schimbarea radicală a sistemului electoral actual, dar au votat pentru ca membrii parlamentului să renunțe la mandat în momentul în care sunt desemnați miniștri în Cabinet.

Cum dezbaterile pe cele 8 teme sunt încă în desfășurare, este dificil de analizat rezultatul final al acestui exercițiu democratic. Cu toate acestea, sumarizăm mai jos câteva argumente pro și contra:

1. Procesul de implicare a cetățenilor, deși inițial întâmpinat cu scepticism, începe să aibă din ce în ce mai mult suport chiar și din partea ziariștilor pentru care, conform propriilor declarații, întreg exercițiul părea un vis academic devenit realitate fără mare semnificație sau efect în lumea reală; În plus, observatorul sceptic de la The Irish Times constată ca cetățenii par să fie destul de implicați, mai ales atunci când au acces la explicații clare și detaliate ale subiectelor de pe agendă și atunci când sunt încurajați să își exprime părerile. În afară de faptul că cetățenii membri ai Convenției Constituționale au comunicat de la egal la egal cu parlamentarii, până pe 14 iunie 2013, pe site-ul Convenției se primiseră peste 1400 de comentarii/observații din partea publicului.
2. Mai multe organizații neguvernamentale au criticat faptul că pe agenda Convenției nu figurează și noțiuni importante precum accesul la îngrijire medicală, dreptul la locuire sau desființarea Senatului. Conform regulamentului, în unele cazuri, Președintele Convenției poate organiza subcomitete de dezbateri pe teme suplimentare, altele decât cele opt inițiale. Acest lucru s-a și întâmplat la primul subiect pus în discuție: dacă ar trebui să fie redusă vârsta de la care se poate vota la 17 ani. Atunci membrii Convenției au votat majoritar „da” și au adăugat încă un vot, propunând și votând vârsta de 16 ani. ^[2]   Deși nu există informații exacte legate de cum au fost alese aceste opt subiecte, ele au fost pe agenda partidelor la alegerile parlamentare, a existat un dezacord de opinie între partidele din coaliția guvernamentală și, în același timp, ele au putut fi acceptate și de opoziție deși le-a criticat inițial.
3. Poate cea mai importantă critică adusă Convenției este caracterul ei pur consultativ – faptul că deciziile luate de aceasta nu sunt obligatorii pentru parlament. Recomandările sale pot fi revizuite de parlament până la 4 luni după ce ele au fost formulate, dar parlamentul nu are nicio obligație în acest sens și nici nu are obligația de a organiza un referendum național pentru validare.

Membrii Convenției nu au fost aleși și nu au legitimitatea conferită de alegeri pentru a impune o decizie parlamentului, dar mandatul Convenției a fost clar specificat de la început. Legitimitatea este conferită de faptul că, pe de o parte, sunt cetățeni obișnuiți din toate categoriile sociale și, pe de altă parte, deciziile lor sunt informate de cunoașterea criteriilor de a analiza aceste subiecte și a diversele argumente, inclusiv cele ale partidelor. Chiar dacă recomandările Convenției pot fi văzute ca lipsite de putere politică, tot procesul contează pentru cetațenii care, în mod normal, nu pot fi parte atât de integrantă din procesul politic, dar care acum au o voce care poate fi auzită de politicieni, dacă nu chiar luată în considerare complet, așa cum remarcă și Robert Goodin, un reputat profesor de filozofie si teorie politica, citat de David Farrell.

Coaliția de guvernare și-a asumat că va supune referendumului fiecare propunere a convenției. Astfel evită conflictele interne pe subiecte care nu sunt centrale programelor partidelor respective precum sunt promisiunile de reformă instituțională cu care pot fi asociați pozitiv. În iulie 2013 guvernul a acceptat trei dintre recomandările Convenției – introducerea dreptului de vot de la vârsa de 16 ani si a dreptului de a fi ales președinte de la 21 de ani si păstrarea mandatului Președintelui la 7 ani. Primele două vor fi supuse referendumului în timpul mandatului guvernului actual.

Atât cazul irlandez de modificare constituțională, cât și cel islandez își au originea în criza economică și în percepția conform căreia o reformă politică substanțială este necesară pentru a preveni astfel de situații în viitor și pentru a salva democrația însăși. Spre deosebire de Islanda, în Irlanda procesul include mai puțini cetățeni și este mai puțin radical însă mai focalizat pe un număr de subiecte. Deși și în Islanda includerea aleatorie a cetățenilor a fost un principiu folosit în primele etape, în Irlanda selectarea unui eșantion reprezentativ este centrală așa cum este și participarea cetățenilor la discuții pe baza unui pachet de informații și reguli de dezbatere care să-i plaseze în interiorul dezbaterilor politice.

Logica întregului exercițiu constituțional din Irlanda a fost ca propunerile de revizuire să obțina o cât mai mare legitimitate printr-un proces deliberativ, metodologic riguros și care să includă partidele politice, grupurile organizate (ONG-uri) și cetățenii obișnuiti, diverși și neorganizați, cei care sunt cel mai puțin consulați în mod obișnuit.  Fundamental, Convenția Constituțională din Irlanda rămâne clar în cadrul democrației reprezentative a cărei funcționare este menită să o îmbunătățească punctual, cu ajutorul unei combinații de elemente de democrație directă și deliberativă.

Mai multe detalii despre desfășurarea evenimentelor în cadrul Convenției Constituționale din Irlanda și costurile sale, puteți găsi în infograficul OpenPolitics.  Mai mult despre cum s-a ajuns să fie organizată Convenția Constituțională în acest fel și despre cum a funcționat, puteți citi în interviul cu profesorul David Farrell, directorul de cercetare al Convenției. David Farrell este membru al Academiei Regale din Irlanda, președinte al Asociației de Studii Politice din Irlanda și editor fondator al publicației Party Politics.

Vezi și analiza OpenPolitics despre cum s-a organizat Islanda în încercarea de revizuire a Constituției.