Pe scurt
Scopul acestui text este de a reflecta în mod critic asupra conținutului Schiței politicilor sociale 2013-2020 propuse spre consultare de ICCV în 1 iulie 2013 pentru a contribui la îmbunătățirea a ceea ce vedem noi a fi un argument pentru regândirea politicilor sociale românești în următorii ani. Textul analizează patru aspecte distincte ale Schiței în ordinea importanței acordate acestor componente de noi. Analiza nu este exhaustivă, dar aspectele discutate ni se par cele mai importante. Textul identifică carențe, le analizează, argumentează de ce aspectele semnalate sunt problematice și face recomandări pentru îmbunătățiri.
Primul set de critici se referă la obiectivul Schiței și această secțiune argumentează faptul că Schița pare să susțină elaborarea unei strategii guvernamentale, nu elaborarea unui set de intervenții și programe sociale implementabile pentru îmbunătățirea stării sociale actuale din România.
Cel de-al doilea set de critici abordează o serie de carențe comune ale multor recomandări din Schiță: lipsa argumentării și a fundamentării empirice a recomandărilor; formularea mult prea generală a multor recomandări și implicațiile acestei generalități pentru aplicabilitatea recomandărilor Schiței; redundanța și, pe alocuri, incoerența unor recomandări.
Cel de-al treilea set de critici reflectează asupra analizei stării sociale și a efectelor acesteia din cadrul Schiței. În această secțiune arătăm că autorii Schiței nu reușesc să prezinte starea socială actuală a României și efectele acesteia, ci oferă, în două secțiuni succesive, o descriere – pe alocuri convingătoare – a diferitelor dimensiuni ale sărăciei și ale sărăcirii din ultimii ani. Criticăm faptul că Schița face referire aproape exclusiv la această problemă socială, marginalizând altele care, credem noi, necesită și ele atenție din partea statului bunăstării românesc.
Ultimul set de critici vizează două formulări nefericite: „responsabilizarea părinților” și „activizarea familiilor și a comunității” în domeniul social. Argumentăm aici de ce aceste formulări sunt nefericite din perspectiva unei strategii guvernamentale de politici sociale și propunem recomandări punctuale.
Rezumatul reacției la invitația ICCV spre dezbatere,
pe marginea schiței Strategiei politicilor sociale 2013-2020
Apreciem inițiativa echipei de cercetători a Institutului de cercetare a calității vieții (ICCV) de lansare a unei consultări informale pe marginea Schiței pe baza căreia să se elaboreze o strategie guvernamentală de politici sociale în România pentru următorii șapte ani (2013-2020). Mai precis, apreciem sesizarea necesității modificării sistemului de bunăstare socială românesc pentru a-l transforma într-unul mai bine adaptat riscurilor și necesităților sociale actuale ale românilor. Apreciem și semnalarea nevoii de a gândi o strategie coerentă (care să prevină modificări legislative ad-hoc, fără formarea unui consens social despre natura reformelor în domeniul social) pe termen mediu. De asemenea, apreciem o mare parte din recomandările formulate pentru această consultare, cu criticile de rigoare. OpenPolitics.ro dorește să participe la ceea ce vedem noi ca un exercițiu de formulare a unui consens în rândul acelora care sunt interesați de regimul bunăstării sociale și care doresc un stat al bunăstării cât mai bine calibrat, mai eficace și mai responsiv la provocările sociale din acest moment din România.
Scopul acestei reacții este de a reflecta în mod critic asupra conținutului Schiței propuse spre consultare. Din acest motiv, ceea ce urmează este o serie de critici urmate de recomandări care, sperăm noi, vor contribui la îmbunătățirea schiței pentru formularea unei strategii guvernamentale de politici sociale implementabile. Dorim ca argumentul pentru o astfel de strategie guvernamentală să fie cât se poate bine fundamentat și riguros pentru a putea fi cât mai convingător pentru decidenții politici. Pe scurt, punctul nostru de pornire este acela că inițiativa ICCV este deosebit de binevenită și importantă, însă pentru ca ea să aibă succes împărtășim interesul colectiv de a avea argumentele pentru o strategie guvernamentală realizabilă cât se poate de solide și științific fundamentate.
Recomandările privitoare la colectarea de date despre indicatori sociali relevanți.
Atenția specială acordată generațiilor tinere (copiilor și tinerilor): deși revine repetat la el, Schița nu subliniază suficient un principiu care, credem și noi, ar trebui să fie fundamental unei viziuni pe termen lung asupra politicilor sociale românești: investiții în copii și tineri. Noi recomandăm ca focusul pe cohortele tinere să fie formulat ca un principiu de bază al unei strategii guvernamentale (de pildă, în locul enumerării funcțiilor politicilor sociale, enumerate la p. 2).
Accentul pus pe combinarea unor beneficii în bani (alocația de copil, venitul minim garantat etc.) cu servicii sociale oferite la nivel local (chiar dacă finanțate și/sau reglementate la nivel central, județean sau, în perspectivă, regional). Susținem și noi recomandările repetate ale Schiței legate de înființarea unui sistem de servicii sociale cu condiția ca aceste servicii să fie gratuite beneficiarilor, să fie de o calitate bună și – chiar dacă selective – să excludă o minoritate cât mai mică (cei la capătul superior al distribuției de venituri).
Încorporarea recomandărilor privitoare la politici legate de piața muncii, chiar dacă suntem de părere că, în formularea lor actuală, aceste recomandări – în secțiunea A, p. 17-18 – sunt mult prea generale, unele se suprapun cu politici, iar unele au formulări simpliste.
Atenția acordată incoerenței surselor de finanțare a diferitelor beneficii în bani (p. 19). Credem că incoerența surselor de finanțare a diferitelor beneficii în bani, în natură și a serviciilor sociale este un subiect ce necesită dezbatere largă. Recomandăm ca acest subiect să formeze o secțiune de sine stătătoare a unei noi Schițe pentru elaborarea unei strategii guvernamentale de politici sociale. O astfel de secțiune ar trebui să abordeze întreaga varietate de beneficii mai ales în bani disponibile în momentul de față în România.
Obiectivul Schiței în forma actuală. Preambulul Schiței strategiei de politică socială pentru anii 2013-2020 se referă la datoria ICCV de a contribui la „cristalizarea” politicilor sociale românești prin formularea unei strategii guvernamentale în acest sens. Deși neformulată în mod explicit, asumpția pare să fie că o strategie implementabilă și implementată va însemna politici sociale care vor „susține [în mod direct] o relansare social-economică sănătoasă” (p. 2). Din perspectiva actului guvernării, formularea unei strategii (elaborarea ei, traseul ei parlamentar etc.) și implementarea prevederilor cuprinse în ea sunt două chestiuni distincte. O primă critică a Schiței este faptul că ea pare să fie o bază doar pentru elaborarea unui document guvernamental general și sumativ, nu un model de strategie guvernamentală implementabilă, cu intervenții concrete, cu rezultate (inlcusiv ținte) măsurabile și științific fundamentate, cu un buget și un calendar detaliate care să reflecte fazele desfășurării intervențiilor formulate. O primă recomandare, deci, ar fi aceea ca această Schiță să pună mai mult accent pe intervenții concrete organizate pe domenii sociale, cu obiective concrete, bugete și calendare clar definite și cu rezultate măsurabile și științific fundamentate.
Fundamentarea recomandărilor. Schița nu duce lipsă de recomandări, ceea ce este un aspect binevenit. Recomandările cuprinse în Schiță în forma sa actuală suferă, însă, de o serie de carențe care, credem noi, le fac inutilizabile și imposibil de transpus în programe și intervenții sociale (cu excepțiile de rigoare).
2.1. O primă problemă este lipsa argumentelor și explicațiilor referitoare la recomandările formulate.Oricine s-ar putea întreba: „De ce este necesară o evaluare a situației sociale în momentul zero?” (p. 3) sau „De ce este necesară alinierea efortului financiar în domeniul politicilor sociale la standardele europene?” (p. 3) sau (3) „De ce reprezintă serviciile de asistență socială comunitară calea cea mai sigură pentru creșterea eficienței întregului sistem de protecție socială?”. Recomandările din Schiță sunt lipsite de fundamentare teoretică și empirică, sunt neexplicate, iar posibilele alternative sunt omise fără justificări. Din acest motiv, recomandările prezente în Schiță în forma sa actuală par aleatoare, sunt suspecte de parțialitate și, din acest motiv, nu sunt suficient de convingătoare. Recomandarea noastră este ca fiecare dintre recomandările incluse (precum și altele care ar mai putea fi incluse pe parcurs) să fie justificate empiric, cu referire la studii empirice.
2.2. O altă problemă recurentă în ceea ce privește recomandările este formularea mult prea generală și, deci, neclară în multe cazuri. Recomandarea noastră este ca autorii să reformuleze mai ales recomandările din Schiță astfel încât să comunice clar sensul acestora.
2.3. Generalitatea formulărilor, semnalată mai devreme, duce nu doar la neclarități și imposibilitatea înțelegerii sensului recomandărilor, ci și la evitarea formulării unor acțiuni guvernamentale și intervenții sociale concrete, cea de-a treia problemă a recomandărilor Schiței. În opinia noastră, Schița unei strategii de politici sociale pe termen mediu ar trebui să conțină o listă de recomandări, cuplate cu priorități concrete (nevoia cărora o semnalează și Schița la p. 3), care să răspundă la întrebarea: cum? Cum să se încurajeze și să se dezvolte pe termen lung programe sociale care s-au dovedit a fi valoroase? Cum să se încurajeze creșterea economică în zonele/orașele cu deficit cronic de oportunități economice? Cum să se crească eficiența sistemului de politică socială?
2.4. O parte din recomandările formulate par să fie redundante. Cu alte cuvinte, unele dintre recomandările făcute se referă la politici, programe și intervenții care există deja. Recomandarea noastră ar fi ca aceste recomandări să fie ori regândite pentru a nu se suprapune cu prevederi legale în domeniul social deja existente, ori să se reformuleze pentru a fi complementare prevederilor deja implementate.
2.5. Pe alocuri, recomandările Schiței sunt incoerente. Recomandăm ca o nouă variantă a Schiței să corecteze această carență care subminează autoritatea documentului ca punct de pornire pentru o strategie guvernamentală implementabilă de politici sociale.
Analiza problemelor sociale din Schiță. Această secțiune reflectează critic asupra următoarelor secțiuni ale Schiței: „Starea socială a României: 2013” și „Efectul cumulat al acestor factori asupra stării sociale a României” (p. 8-17).
3.1. O primă carență a acestor două secțiuni ale Schiței este repetiția inutilă și, implicit, circularitatea argumentului cauzal care ar trebui să fie constituit de cele două secțiuni. În acest moment, Schița arată felul în care starea socială a României duce la efecte asupra stării sociale a României: o relație cauzală care nu poate fi fundamentul unei strategii de aceasta anvergură. Recomandarea noastră este ca această secțiune să descrie ceea ce susține că dorește să facă: o imagine – longitudinală și/sau transversală – despre situația socială a românilor. Mai precis, să includă în primul rând statistici descriptive despre indicatori sociali. Statisticile descriptive ar putea fi urmate de semnalarea diferitelor probleme sociale. De asemenea, statisticile și numirea problemelor sociale considerate prioritare pot fi urmate de o scurtă descriere a mecanismelor cauzale aferente fiecăreia.
3.2. O problemă recurentă în secțiunea „Starea socială a României: 2013” este sărăcia. Principala problemă socială amintită în secțiunea următoare a Schiței este tot sărăcia. O altă carență a analizei problemelor sociale din Schiță este limitarea la o singură problemă socială: sărăcia. Recomandăm ca autorii Schiței să revadă lista problemelor sociale prioritare care ar trebui să fie abordate prin intervențiile și programele sociale ale unei strategii guvernamentale de politici sociale pe termen mediu și să aloce fiecărei probleme aceeași importanță.
Reflecții asupra unora dintre intervențiile concrete ale Schiței.
4.1. Recomandările formulate în privința sistemului de asistență a familiilor cu copii mici (p. 19-20) pare să se bazeze pe două principii: „responsabilizarea” părinților pe de-o parte și implicarea mai activă („activizarea”) a autorităților comunitare (așadar, locale) în procesul de finanțare a diferitelor forme de asistență pe de altă parte. Datorită asumpțiilor inerente în formularea „responsabilizarea” părinților, recomandăm ca Schița fie să renunțe complet la această formulare, fie să explice semnificația ei.
4.2. Cum am semnalat în secțiunea I. a acestui text, în termeni generici recomandarea privitoare la extinderea serviciilor sociale care țintesc copiii ni se pare foarte binevenită. Găsim însă problematic accentul pus pe „activizarea responsabilității sociale a familiilor, a comunității, a administrației publice locale.” (p. 22). Motivul nostru este următorul: nu este clară sorgintea asumpției care stă la baza acestei recomandări, și anume faptul că familiile și comunitățile nu sunt suficient de active în domeniul social. Recomandarea noastră este ca această idee să fie explicitată și argumentată. În formularea ei actuală, această recomandare pare să rezoneze cu spiritul și discursul reformelor în domeniul social instrumentate de guvernul de coaliție conservator al Regatului Unit, cu efecte sociale negative pe termen scurt și mediu.
Citește și documentul întreg sau descarcă-l în format pdf.
Scrie un comentariu