• Raluca Toma

Pandemia face imposibilă organizarea de alegeri corecte și libere într-o multitudine de țări, iar în altele a adus confuzie generalizată, precum în cazul recent al alegerilor eșuate din Polonia. Deja s-au amânat scrutinuri în zeci de țări, potrivit Institutului Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală (IDEA). În Polonia, coaliția de la putere a insistat până în ultimul moment să organizeze alegeri prezidențiale pe 10 mai, declanșând o criză constituțională. Situația a generat și confuzie în rândul observatorilor din afară: contrar unor relatări, de jure alegerile din Polonia nu s-au amânat. Dar de facto nu au fost alegeri și ele nu sunt, oricum valide, așa că scrutinul va trebui organizat „pe bune” mai târziu. Această harababură arată ce se întâmplă când partidele pun mai mult preț pe interesele proprii de moment decât pe Constituție și pe interesul țării pe termen lung.

Ce s-a întâmplat totuși în cadrul alegerilor eșuate din Polonia?

Deși avantajoase pentru partidele de la putere, alegerile nu erau de fapt posibile în condiții normale, având în vedere că în Polonia sunt încă restricții cu privire la circulația și adunările în spații publice.

Partidele din opoziție au cerut ca Guvernul să declare o stare de urgență și să amâne scrutinul cu câteva luni. PiS a răspuns prin a propune organizarea de alegeri prin corespondență. Dar acest lucru era problematic nu doar din motive practice, cum ar fi dificultatea de a organiza așa ceva în scurt timp, ci și din motive legale: constituția nu permite de fapt modificări majore la reglementările electorale cu mai puțin de 6 luni înainte de alegeri. Totuși, PiS a forțat nota, introducând la începutul lui aprilie o lege în acest sens în Parlament, lege care a trecut prin Sejm într-o singură zi. Senatul nu avea cum să blocheze legea, ci doar să încetinească parcursul ei, lucru pe care l-a și făcut, timp de 30 de zile – adică până cu câteva zile înainte de data scrutinului. Între timp, PiS se apucase deja de planificarea votului prin corespondență, cu o serie de măsuri controversate, precum solicitarea de date personale (via email) de la autoritățile locale – solicitare care a fost refuzată de mai multe autorități locale – și imprimarea buletinelor de vot înainte ca legea să fi trecut prin Parlament. 

Cu câteva zile înainte de termenul de 10 mai, nu era încă clar ce se va întâmpla. Comisia Electorală anunțase că alegerile sunt imposibil de organizat. Foștii premieri și președinți ai Poloniei semnaseră o scrisoare deschisă, anunțând că nu susțin aceste „pseudo-alegeri”, care sunt împotriva prevederilor constituționale și împotriva voinței Parlamentului și nu aveau cum să fie universale și egale pentru toți cetățenii. Doar 30% din cetățeni mai spuneau că au de gând să voteze.

Pentru PiS, criza constituțională a fost  dublată de o criză politică, în cadrul coaliției de guvernare. Membrii unui partid care reprezenta un partener-cheie (Acord) erau împărțiți pe tema alegerilor, unii nesusținând organizarea unui vot prin corespondență într-un timp atât de scurt. Liderul Acord, Jaroslaw Gowin, a cerut amânarea alegerilor cu doi ani. Argumentul în acest sens înaintat de Ministrul Sănătății (membru Acord) a fost că mai devreme de atât nu ar putea fi organizat un scrutin în siguranță. Acord propunea, practic, ca Duda să rămână președinte și peste 2 ani să-și dea demisia, fără să mai candideze  din nou, o soluție care ar fi necesitat modificarea Constituției și care nu se bucură de susținerea opoziției. În urma neînțelegerilor între partenerii de guvernare, Gowin și-a dat demisia din funcția de Vice-Prim Ministru, iar majoritatea PiS din Parlament a fost în pericol cu puțin timp înainte de momentul 10 mai.

 

Contextul alegerilor eșuate din Polonia

În mod normal, Polonia ar fi ținut alegeri prezidențiale luna aceasta. Președintele, ales ca și în România, nu are foarte multe prerogative, dar poate să exercite un veto asupra legislației, veto care nu poate fi depășit decât cu o majoritate de trei cincimi a camerei inferioare a Parlamentului  (Sejm) (v. art. 122). De aceea, aceste alegeri erau destul de importante pentru coaliția Dreapta Unită, condusă de Partidul Lege și Justiție (PiS). După alegerile parlamentare din octombrie 2019, unde PiS a luat aproximativ 44% din voturi, acesta are o majoritate fragilă de 51% din mandate în Sejm (camera inferioară și mai importantă a Parlamentului). Iar Senatul e controlat de opoziție (Coaliția Civică). Pentru a continua cu planurile sale de reforme instituționale – care, potrivit experților, reprezintă o amenințare la adresa independenței justiției și democrațieipentru PiS este necesar să aibă un aliat în funcția președintelui. 

Astfel, momentul 10 mai ar fi fost propice pentru coaliția de la putere să aibă alegeri prezidențiale. PiS și partenerii săi îl susțin în cadrul alegerilor pe președintele aflat acum în funcție, Andrzej Duda, care mai are dreptul la încă un mandat. Potrivit sondajelor derulate în ultimele luni, Duda avea șanse să câștige încă din primul tur, mai ales că opoziția nu reușise să se coalizeze în spatele unui singur candidat. Iar PiS are încă susținere din partea unei părți semnificative a electoratului, în parte și pentru că Polonia a avut parte și de o creștere economică solidă în ultimii ani, iar PiS a adoptat unele măsuri populare de extindere a statului social. Dar coaliția de la putere (Dreapta Unită) se teme, aparent, că epidemia și măsurile adoptate pentru a o ține sub control ar putea duce la o încetinire a creșterii economice sau chiar o recesiune, ceea ce ar afecta și perspectivele electorale. În plus, amânarea alegerilor ar putea să dea opoziției mai mult timp să facă front comun sau măcar să-și promoveze mai mult candidații (epidemia nici nu a permis contra-candidaților să deruleze o campanie normală, fiind interzise, spre exemplu, adunările așa cum am explicat în newsletter-ul lunar OpenPolitics din martie). 


Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!


 

Ce se întâmplă mai departe?

În aceste condiții, pe 6 mai, liderul PiS, Jaroslaw Kaczynski, și liderul Acord, Jaroslaw Gowin, au anunțat că au ajuns totuși la o „soluție”: Polonia avea să aibă alegeri pe 10 mai, urmând ca acestea să fie invalidate de Curtea Constituțională, iar noi alegeri să fie organizate în august (fără declararea unei stări de urgență). Partidele din opoziție au fost de acord cu „amânarea” scrutinului, remarcând însă că Gowin și Kaczynski nu au de unii singuri autoritatea de a lua o astfel de decizie. 

Președintele Comisiei Electorale din Polonia a anunțat pe 10 mai că, din moment ce oamenii nu au avut posibilitatea de a vota, Comisia nu va pregăti un raport privind alegerile care să fie prezentat Curții Supreme. În consecință, s-ar putea să nu fie implicată și Curtea Supremă – pe care PiS a încercat să o „curețe” de membri cu vechime guvernul acum câțiva ani, declanșând o criză în care s-au implicat și instituții precum Comisia Europeană și Curtea de Justiție a UE. Potrivit interpretării legislației făcută de Comisia Electorală, acum liderul Parlamentului este cel care trebuie să anunțe – în maximum două săptămâni – o nouă dată a scrutinului, care să fie în maxim 60 de zile de la anunț. 

Criza alegerilor eșuate din Polonia practic nu s-a rezolvat încă, ci doar s-a prelungit. 

Citește mai multe într-o versiune a acestor explicații (în limba maghiară) pe blogul Prof. Gabor Toka.