
Propunerea de reducere a numărului de parlamentari la 300 reprezintă deja o binecunoscută mantră a președintelui Traian Băsescu. Această analiză prezintă principalele motivele pentru care este foarte probabil ca reducerea să nu producă efectele scontate de Traian Băsescu și subliniază nevoia de a evita populismul și de a discuta cu argumente corecte logic și factual.
Vom examina aici patru argumente pentru reducerea numărului de parlamentari care au putut fi identificate în declarațiile de presă[i] și în aparițiile mediatice[ii] ale lui Traian Băsescu, care se referă la îmbunătățirea procesului de selecție, reducerea corupției, reducerea clientelismului și limitarea costurilor.
Argumentul calității procesului de selecție: „Când vor avea de ales doar pentru 300 de locuri, vor fi mult mai grijulii cu cei pe care îi susţin în alegerile legislative.” „… fiind mic numărul de parlamentari, poate partidele vor fi mult mai responsabile în ce pun pe listă.”
Din declarațiile ulterioare, o parte dintre ele citate mai jos, înțelegem că Traian Băsescu crede că dat fiind numărul mai redus de mandate, partidele nu vor mai promova politicieni corupți și/ sau incompetenți.
Deși literatura empirică dedicată proceselor de selecție a elitelor parlamentare din state democratice s-a dezvoltat extrem de mult în ultimele trei decenii[iii], nici unul dintre aceste studii academice nu documentează existența unei legături între numărul de mandate de alocat și calitatea recrutării legislative.
În Romania, opusul este mai degrabă de așteptat. Indiferent de numărul de mandate sau de sistemul electoral, partidele dispun de un număr de locuri relativ sigure pentru care nominalizarea echivalează cu alegerea. Iar în România, averea candidaților s-a dovedit un predictor statistic extrem de puternic pentru un loc eligibil pe listă, în cazul alegerilor euro-parlamentare[iv] și pentru un colegiu sigur în cazul scrutinului pentru Parlamentul național[v]. Așadar, este extrem de probabil că o reducere a numărului mandatelor nu îi va afecta pe cei pe care Băsescu îi are în vedere declarativ, ci pe politicienii mai lipsiți de resurse financiare și de relații și influență în partid. Este exact acelaşi tip de „wishful thinking”, situat între autoiluzionare și mistificare, propagat de politicieni şi în momentul renunţării la sistemul de vot pe liste în favoarea colegiilor uninominale. Ni se spune că o reformă instituţională singulară va schimba peste noapte calitatea aleşilor.
Argumentul reducerii corupției: „mai puțini politicieni de rang înalt care fac trafic de influență”; „…riscul de trafic de influență este mai mic dacă de la 471 de parlamentari vor fi maxim 300.”
Dacă prin trafic de influență se înțelege primirea de avantaje materiale sau de altă natură pentru susţinerea unui act legislativ, argumentul numărului redus ca barieră a traficului de influenţă contrazice flagrant logica acțiunii colective. Cu cât un parlament este mai mare, cu atât minoritatea simplă care trebuie convinsă pentru ca inițiativa sau amendamentul legislativ să fie adoptat este mai mare. Ceea ce face procesul de negociere individuală între parlamentari, „log-rolling” – cum îl numesc cercetătorii Congresului American – să aibă semnificativ mai puține șanse de succes. Altfel spus, dacă sunt mai puţini parlamentari, e nevoie de mai puţine voturi de „cumpărat” pentru a obţine o majoritate şi deci e cu atât mai uşor traficul de influenţă efectiv.
Dacă prin trafic de influență, preşedintele s-a referit în general la chestiuni legate de corupție, argumentul poate fi reformulat în felul următor: dacă tot nu pot fi împiedicaţi să facă trafic de influenţă, măcar sa fie mai puţini. Ceea ce sugerează că preşedintele consideră natural şi inevitabil un astfel de comportament, ilegal de altfel. Astfel, limitarea traficului de influenţă s-ar obţine prin restrângerea numărului celor care l-ar putea practica şi nu, cum ar fi natural, prin existenţa unui stat neutru şi eficient în care un astfel de comportament să fie mai puţin frecvent pentru că este sancţionat.
Argumentul reducerii clientelismului: „Referendumul… face parte din sistemul de flexibilizare a statului român, de diminuare a birocrației și de ce nu, de diminuare a clientelismului politic. Ştim toţi câţi clienţi ai partidelor se află pe liste.”
În cele mai multe dintre cazurile majore de clientelism, marii donatori ai campaniilor electorale ale partidelor româneşti devin ulteriori principalii beneficiari de contracte publice[vi], nu parlamentari. Categoria la care Băsescu ar putea face referire este cea a sponsorilor locali ai campaniilor electorale. Dar, din motivele deja expuse mai sus (alocarea colegiilor sigure) este foarte puțin probabil ca reducerea numărului de parlamentari să îi afecteze pe aceștia.
Argumentul reducerii costurilor: „Această măsură ar putea să reducă o clasă a privilegiaților cu pensii speciale, cu venituri speciale, cu sume forfetare la dispoziție”; “Cheltuiala cu parlamentarii [în plus față de cei 300, n.a.] pe un ciclu electoral este de 80 de milioane de euro. Daca nu facem referendum vom pierde și mai mult.”
Reducerea costurilor este de altfel argumentul cel mai des vehiculat și în alte sisteme politice unde reforme ale dimensiunii Parlamentului au fost luate în calcul precum Irlanda[vii] sau Marea Britanie[viii].
Totuşi, atunci când estimează la 80 de milioane de euro reducerea costurilor prin micșorarea numărului de parlamentari Băsescu ignoră o serie de aspecte semnificative tocmai pentru că estimarea sa se bazează pe „costul mediu” al unui parlamentar în actuala arhitectură instituțională. Această arhitectură presupune un volum mare de muncă: în plen, comisii, la nivelul birourilor din colegii, care va crește odată cu reducerea numărului de parlamentari, justificând astfel mărirea bugetului individual alocat „supraviețuitorilor” reformei. În plus, costurile fixe[ix] legate de funcționarea legislativului (suport administrativ, staff, costurile cu Palatul Parlamentului) nu scad proporțional cu reducerea numărului de parlamentari din motive obiective. Totodată, cheltuielile din bugetul public cu Parlamentul sunt semnificativ mai mici decât cele realizate cu alte instituții. De exemplu, pentru televiziunea și radioul publice se cheltuie cu 29% mai mult decât pentru legislativ, în timp ce SRI consumă un buget cu 271% mai mare.[x]
Aspectul care ar trebui să preocupe în mod prioritar atât politicienii, cât și cetățenii, este calitatea muncii Parlamentului în raport cu eficienţa cheltuielilor, nu costurile funcționării lui la modul general. O calitate mai bună se poate obţine numai dacă sunt atacate cauzele disfuncţionalităţilor şi nu prin soluţii simpliste ale căror efecte pozitive sunt extrem de improbabile.
Citește despre dimensiunea Parlamentului, dintr-o perspectivă comparativă.
[i]Vezi Declarațiile de presă din 24 septembrie 2009, 22 octombrie 2009, 11 iunie 2013 dar și Comunicatul de presă din 24 octombrie 2009, toate disponibile pe situl oficial al Președinției, www.presidency.ro
[iii]Dintre studiile cele mai citate vezi: Gallagher, M. și Marsh, M. ed., 1988. Candidate Selection in Comparative Perspective: The Secret Garden of Politics, Sage Publications, Londra; Lundell, K. 2004. ‘Determinants of Candidate Selection – The Degree of Centralizationin Comparative Perspective’, Party Politics, Vol. 10, No. 1, pp. 25-47; Rahat, G. și Hazan, R. I. 2001. ‘Candidate Selection Methods – An Analytical Framework’, Party Politics, Vol. 7, No. 3, pp. 297-322
[iv]Gherghina, S. și Chiru, M. 2010. Practice and Payment: Determinants of Candidate List Position in European Parliament Elections’, European Union Politics, Vol. 11, No. 4, pp. 533-552.
[v]Popescu, M. și Chiru, M. 2012. „Studiul candidaţilor la alegerile parlamentare din 2012”, bază de date.
[vi]Gherghina, S. și Chiru, M. 2013. „Taking the Short Route: Political Parties, Funding Regulations, and State Resources in Romania”, East European Politics and Societies, Vol. 27, No. 1, pp. 108-128
[vii]Renwick, A. 2012. „How Is the Democratic Reform Agenda Changing?”, lucrare pregătită pentru The Annual Meeting of the American Political Science Association, New Orleans, 30 August – 2 Septembrie.
[viii]Baston, L. și Wilks-Heeg, S. 2010. „How strong is the case for having fewer MPs?”, Democratic Audit, disponibil la:
http://www.consoc.org.uk/wp-content/uploads/2012/02/howstrongisthecaseforreducingthenumberofmps.pdf
[ix]Idem, p. 10
No Comments
SaLeX
Problema majoră nu e numărul parlamentarilor, ci reducerea numărului de camere. Analiza ignoră faptul că cele două vin la pachet – 300 de parlamentari sunt suficienti pentru că vor fi într-o singură cameră. Abia dupa aceea vin discuții legate de costuri și eficiență. Și atunci dezbaterea trebuie să înceapă de la bicameralism vs. monocameralism, design constituțional etc. A începe de la numărul de parlamentari nu face decât să dea apă la moară propunerii lui TB, pentru că mobilizează tot hate-speech-ul la adresa politicienilor.
Mihail Chiru
Textul face parte dintr-o serie dedicata legislativului romanesc. Va fi urmat de o analiza comparativa a dimensiunilor Parlamentului Romaniei si de un alt text despre argumentele pro si contra bicameralism. Complexitatea problemelor la fiecare nivel ma fac sa nu cred in existenta unei unice abordari corecte sau intr-o stricta ierarhizare a deficientelor.
Dan Mașca
300 este ok pentru ca se cheltuie mai putin, iar calitatea muncii este aceeasi ca la 600 de parlamentari citi sunt acum.
Cei de la Fundatia lui Soros au facut pe vremuri un studiu din care rezulta ca nu cantitatea este problema, ci rezultatul acestei cantitati in munca depusa.
De fapt nu se schimba mare lucru atita timp cit nu se face o reforma plecata de la nivelul legii partidelor, care sa permita cu adevarat miscari de la firul ierbii si in Romania.
http://blog.inmures.ro/2013/03/legea-142003-a-partidelor-partidelor-politice-si-necesitatea-modificarii-ei/
Mihail Chiru
Afirmatia dumneavoastra legata de costuri si calitatea muncii este extrem de discutabila tocmai din motivele prezentate in text: sunt ignorate caracteristicile recrutarii legislative din Romania, modul de alocare a colegiilor eligibile, costurile fixe etc.
Ca sa va ofer un alt exemplu: sunt parlamentari care depun sute sau chiar mii de interpelari si intrebari parlamentare cerand informatii sau rezolvarea unor probleme ale cetatenilor din colegiul lor sau ale autoritatilor locale din judet, Nu este deloc sigur ca acestia vor fi cei realesi si intr-un Parlament mult redus.
As fi curios sa citesc acel studiu al Fundatiei Soros si sa vad datele pe care se bazeaza.
Legea partidelor este extrem de problematica din motivele expuse si in textul dumneavoastra. Dar ea face parte dintr-o poveste mai ampla, aceea a metodelor multiple prin care partidele parlamentare au actionat pentru a limita accesul altor competitori. Cel putin la fel de interesante si eficiente pentru acest scop au fost modficarile succesive aduse legilor finantarii partidelor politice:
http://eep.sagepub.com/content/27/1/108.abstract
Aceste deficiente dar si altele la fel de relevante pentru sistemul romanesc de partide vor fi analizate din toamna in cadrul Openpolitics.
Dan Mașca
Am finantat ca privat anul trecut doua studii/rapoarte unice in Romania.
Primul a dus la acel proiect de lege mai sus postat.
Se poate citi sinteza la final de postare:
http://blog.inmures.ro/2012/12/conditii-de-infiintare-a-partidelor-politice/
Iar al doilea il puteti citi aici:
http://blog.inmures.ro/2012/12/raport-asupra-sistemului-elvetian-de-asigurari-de-sanatate/
Finantarea nu ma intereseaza atita timp cit sunt sanse egale de a iesi in piata politica si a o obtine.
Singura problema este lipsa libertatii de ai concura pornind cu adevarat de la firul ierbii.
veti vedea in studiul de mai sus de ce Beppe Grillo a luat 25% si de ce exista partidul piratilor in parlamentul landuluo branderburg sau in parlamentul european din partea Suediei.
Pentru ca doar 1-3 oameni pot crea un partid si dupa aceea este treaba lor cum reusesc sa convinga oameni.
Daca libertatea de a crea usor un partid politic asa
Cum facem un ONG sau un SRL ar exista atunci va garantez ca alta ar fi situatia in citiva ani in piata politica locala si nationala.
Legat de finanatare problema este transparenta, iar asta, lucrind in zona ITului, se poate obtine foarte simplu prin informatizare facuta bine si nu improvizind ;).
Legat de sutele de interpelari va rog sa imi dati un link unde pot vedea la un parlamentar actual sute de interpelari?
Puteti merge pe cdep.ro sau senat.ro la fiecare dintre ei si sa
Imi dati unul.
Fiind din Mures de loc pot sa va spun ca niciunul din parlamentarii mureseni nu are sute de interpelari, iar proiectele legislative sunt
Firave.
Aproape toti au fost informat de proiectul legislativ mai sus prezentat si realizat avind la baza studiul
Comparativ, dar nu exista interes 😉 .
Stiti de ce?
Pentru ca nu iubesc concurenta 😉
Daca ar trebui sa facem un srl cu 25000 semnaturi din 18 judete, atunci cite srluri am mai avea in Romania?
Dar ONGuri in aceleasi conditii infiintate cite am mai avea?
De aici pleaca totul.
Pe timpul si banii mei fac ce vreau si ar fi bine sa fiu liber, fara sa mint, sa fac partidul povestitorilor despre fericire din tg mures, iar daca suntem buni, poate in ani ajungem sa crestem, asa cum creste orice copil pentru a deveni om
Mare 😉
Mihail Chiru
Un exemplu rapid, dupa aproximativ 6 luni efective de mandat:
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=142&cam=2&leg=2012&pag=3&idl=1
Cand spuneam sute si mii de intrebari, ma refeream la intreg mandatul (4 ani) 2008-2012, pentru care am strans si analizat date. Florin Paslaru, Andrei Gerea, George Scutaru, Adrian Gurzau sunt printre cei care se incadreaza in aceasta categorie
Problema cu finantarea nu este numai controlul surselor si transparenta ci si faptul ca resursele de la stat sunt alocate in proportie covarsitoare partidelor care au obtinut peste 4% din voturi.
Sunt total de acord ca dreptul la asociere politica nu ar trebui ingradit si cred ca partidele locale si regionale ar putea imbunatati lucrurile in comunitatile din Romania.