• Gábor Tóka

Sondajele privind alegerile parlamentare din Franța tind în aceeași direcție, însă există multă incertitudine legat de cine va conduce următorul guvern.

 

Sunt trei forțe principale care concurează la alegerile parlamentare din Franța. Una este reprezentată de partidele de stânga, care sunt aproape toate reunite sub aceeași umbrelă: Noul Front Popular (NFP) și au sprijinul a 27-29,5% din electorat. Reunirea Națională (Rassemblement National, RN), partidul lui Marine Le Pen, are între 32 și 36% în sondaje. Iar coaliția Ensemble condusă de președintele Emmanuel Macron între 19 și 21,5%. 

Centrul-dreapta nu poate conta decât pe aproximativ 10% din voturi și 5-9% din locuri, fiind marginalizat în ultimii ani în contextul dominanței liberalilor lui Emmanuel Macron și a extremiștilor lui Marine Le Pen. Unii din candidații de centru-dreapta din rândul Republicanilor conduși de Eric Ciotti candidează în coaliție cu Reunirea Națională (Rassemblement National, RN), partidul lui Marine Le Pen, care îl promovează pe Jordan Bordella, un tânăr de 28 ani, pentru funcția de premier.

 

Estimările privind împărțirea mandatelor sunt foarte variate, dar există un larg consens că nimeni nu va avea o majoritate parlamentară. Așadar avem trei forțe greu de împăcat una cu cealaltă, niciuna majoritară, care vor ocupa aproximativ 90 % din locurile din parlament. Acest lucru face aproape imposibilă formarea unei coaliții stabile este faptul că acestea vor fi reticente să guverneze împreună, mai ales în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2027. Potrivit unor sondaje, un guvern condus de stânga ar fi considerat un pic mai puțin acceptabil decât unul condus de Jordan Bordella de la RN, deși există desigur foarte multă polarizare a opiniilor pe acest subiect.

Cea mai mare incertitudine provine din faptul că nu există o obligație absolută ca un președinte ales să numească un guvern susținut de o majoritate din parlament. Așadar, cine va deveni premier și câtă influență vor avea Rassemblement National ori stânga –  care militează pentru abolirea reformei pensiilor de anul trecut și pentru o reformă fiscală pentru bogați și marile întreprinderi – va depinde mai mult de abordarea tactică pe care o va adopta Macron decât de detaliile cifrelor. 

 

Sistemul francez dă reprezentanților spațiu de manevră destul de larg în luarea deciziilor fără a urma cu fidelitate opinia publică la fiecare pas, dar când limitele acestui mandat politic sunt împinse prea departe, mai devreme sau mai târziu există consecințe asupra establishment-ului.  

 

Surse: Wikipedia; The Economist; Elabe.fr