Evenimentele recente din România au adus în prim plan o situaţie care ridică semne de întrebare legitime din partea cetăţenilor: cum se formează coaliţii de guvernare şi care e rolul partidelor mici în acest angrenaj, cum se justifică migrarea parlamentarilor de la un partid la altul, dar mai ales cum îşi mai pot politicienii justifica legitimatea şi mandatul primit prin vot, în asemenea condiţii.
Ca să înţelegem fenomenul cât mai bine, am realizat un video-infografic ce explică o parte dintre aceste probleme cu ajutorul exemplelor din politica internă română recentă.
Pe scurt, video-infograficul ilustrează inconsecvenţa partidelor şi a politicienilor individuali şi situaţia din România, unde:
• partidele au încercat majoritatea permutărilor posibile în privinţa realizării de alianţe electorale şi de guvernare
• este acceptabilă candidatura într-o alianţa, dar formarea guvernului se face cu alte partide
• există unele partide care ajung, în urma negocierilor politice, să guverneze, deşi reprezentativitatea lor şi mandatul primit la urne sunt incerte pentru cetăţeni sau chiar nu au participat în alegeri.
• parlamentarii care îşi schimbă de mai multe ori afilierea politică sunt acceptaţi în alte partide şi cu ajutorul lor chiar se formează partide luate în calcul pentru majorităţi guvernamentale
• majorităţi prezidenţiale au fost formate aproape explicit prin racolarea unor parlamentari de la alte partide
• migraţia parlamentară în România nu e cea mai ridicată din Europa, doar printre cele mai ridicate şi a crescut după 2004 în loc să scadă o dată cu maturizarea aşteptată a democraţiei româneşti
Astfel, aceste inconsecvenţe provoacă numeroase consecinţe pentru cetăţeni şi pentru sistemul politic românesc:
• coaliţiile de guvernare nu funcţionează tocmai pentru că nu se bazează pe înţelegeri de politici, ci pe aranjamente şi negocieri despre funcţii care nu reflectă priorităţi politice şi nu ţin seama de reflectarea mandatului primit de la cetăţeni
• cetăţenii nu au cum să ştie sau să prezică poziţiile partidelor şi nu le percep a fi credibile ceea ce afectează calitatea politicilor publice
• niciun partid şi niciun guvern nu e evaluat pozitiv, doar mai puţin negativ
• din această cursă a promisiunilor electorale „găunoase” în care fiecare partid promite imposibilul, cei ajunşi la guvernare vor fi în continuare penalizaţi, chiar dacă activitatea lor este una bună, pentru că cetăţenii au fost împinşi să aibă aşteptări nerealiste.
Citiţi mai multe informaţii despre nevoia de predictabilitate a partidelor politice şi neajunsurile inconsecvenţei lor, dar şi despre migraţia politică, una din consecinţele acestei stări în România .
No Comments
Moise Maria
Ca cetatean responsabil consider ca inprimul rand trebuie schimbata legea electorala,sunt ptr.un parlament de 2 camere cu maxim 400 parlam.300deputati ,100 senatori .Dupa aceea trebuie hotarat ca accesul la alegeri pe liste ,nu se poate face pe criterii etnice ,ex udmr care nici nu e partid e ong .sau asa ceva ,etnicii pot candida pe listele partidelor ,nu independenti care fac jocuri necurate ,omul e supus greselii si ptr.a evita aceste lucruri legile trebuie sa fie clare si explicite ,sa intetzica traseismul ,pragul de intrarein parlam.sa fie macar10%,sa incetam cu aceasta puzderie de pattide fara doctrina,trebuoe sa luam ex.de la Anglia de ex.asa incat la vot sa fie 2 partide care in functie de voturi au majoritate guverneaza ,celalalt partid face opozirie si castiga peste 4ani,in felul acesta se responsabilizeaza clasa politica ,prin interzicerea traseismului si crearea a 2partide serioase care alterneaza la putere ,la fiecare 4ani ,cat despre presedentie ,trebuie revenit la 4ani ,iar candidatii sa fie controlat psihic obligatoriu,fisa averii ptr.oricine vrea sa candideze .As ddori noua Constitutie sa prevada schimbarea formei de guvernate ,eu vreau MONARHIE !!!!…daca aveam REGE ,eram in alta carte ,am fi fost respectati si nu mai aveam circul la care adistam zilnic.
Ștefan
În mare parte sunt de acord cu tine, dar de ce 2 camere? odată poporul, prin referendum (cea mai realistă formă de exprimare a democrației) a ales o cameră cu maxim 300!. Sunt de acord cu scoaterea reprezentanților etniilor din parlament și nu din cauza UDMR, deoarece ei chiar reprezintă 5-6% din popor, ci din cauza celor 16 deputați ai minorităților care au balansat puterea din stg. în dreapta dar n-au în spate nici 0.5% din alegători.
2. Nu e democratic sa limitezi nr. de partide, acestea ar trebui sa se filtreze si sa se limiteze natural.
3. Nici 10% treaptă de intrare in parlament nu e o idee bună, dimpotrivă, accederea ar fi ingreunată pentru noile formațiuni, iar cele vechi ar putea abuza de această poziție privilegiată
4. Monarhia nu ar aduce stabilitate în România. Românii, generația 1945-1989 nu au și vor putea să aibă respectul față de Rege cum îl au englezii de exemplu. MS Mihai dacă ar fi rege azi ar apărea în toate tabloidele, iar casei regale i s-ar imputa toate acțiunile ”cenușii” din perioada interbelică .
5. Da, maximum 2 mandate de parlamentar, cel puțin pt. următorii 20 de ani.
6. Președinte ales de popor (democrație directă, liberală) dar cu puteri clar stabilite și sinalagmatice cu cele ale executivului . sau varianta mea
7. Republică prezidențială (președintele=prim ministru ales de popor) dar având control din partea comisiilor parlamentare.
ion
pai nu e neconstitutional sa interzici asocierea oamenilor in partide?
bebe
In primul rand ne trebuie o Noua Constitutie ! Ce avem acum e apa de ploaie, vorba sa fie …!!! Ultimi ani ne-au dovedit-o.
Dualismul Presedinte-Premier este bun doar pentru circul mediatic( cel putin in Romania)
Daca acest lucru este inteles si acceptat si de partidele parlamentare , lucru de care ma cam indoiesc , putem discuta de continutul efectiv al constitutiei.