Starea presei în România şi Europa

Atât în România, cât şi în restul Europei pluralismul presei este în pericol, arată studiul Media Pluralism Monitor 2015. România este singura ţară cu semnale de alarmă la toate nivelurile, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de bază pentru o presă funcţională. Cele mai mari riscuri atât în România cât şi în majoritatea statelor vizează concentrarea patronatului pieţei de media, competenţele media subdezvoltate în rândul populaţiei, politizarea controlului asupra canalelor media, independenţa serviciilor publice de media, publicitatea de stat sau chiar siguranţa jurnaliştilor.

Deşi ţările europene au sisteme mass-media care funcţionează după modele diferite, ele se confruntă cu probleme similare, arată cercetarea realizată în cadrul proiectului Media Pluralism Monitor 2015, la care au participat Median Research Centre (MRC) şi OpenPolitics. Pentru a identifica zonele de risc care ar putea periclita libertatea şi pluralismul presei, experţii media din 19 ţări din Uniunea Europeană s-au uitat la reglementările legale menite să asigure o bună funcţionare a presei şi la măsura în care ele sunt respectate în practică în Austria, Cehia, Croaţia, Cipru, Finlanda, Germania, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Suedia.

Indicatorii privind libertatea şi pluralismul presei au fost grupaţi în patru categorii mari, pentru care a fost evaluat gradul de risc. România înregistrează un risc mediu la fiecare categorie (Figura 1), însă cele mai presante probleme ţin de pluralismul presei – unde rezultatele ne situează la graniţa cu zona de risc maxim (66%), incluziunea socială (55%) şi independenţa politică (47%). Mai precis, cele mai mari riscuri includ lipsa transparenţei privind concentrarea patronatului pieţei de media, politizarea controlului organizaţiilor media, independenţa TVR, nivelul scăzut al competenţelor media în rândul publicului, precum şi precaritatea condiţiilor de desfăşurare a profesiei de jurnalist.

Figura 1. Media Pluralism Monitor 2015 – România, rezultate pe domeniile de risc

Deşi la nivel de protecţie de bază România este aproape de pragul de risc scăzut (Figura 1), este totuşi îngrijorător faptul că suntem singura ţară din cele 19 în care nu sunt asigurate condiţii de bază pentru o presă funcţională (Figura 2), în mare parte din cauza problemelor ce ţin de statutul jurnaliştilor (Figura 3). Neregulile frecvente la nivelul plății salariilor, nesiguranța locurilor de muncă, situația economică în general dificilă a presei din România (în special pentru ziare), pun jurnalismul într-o situație foarte precară, vulnerabil la instrumentalizare şi influențe externe, faţă de care jurnaliştii nu au mijloacele necesare pentru a se proteja (reglementări legale sau interne, organizaţii puternice care să îi reprezinte, etc.). În acest context dificil, devine puțin probabil ca presa din România să producă un conținut de calitate, în interesul public.

Figura 2. Rezultatele monitorizării indicatorilor care definesc aria de risc “Protecţie de bază”. Aceştia se referă la reglementările esenţiale oricărui sistem media, cum ar fi: existența și eficiența punerii în aplicare a reglementărilor legale menite să protejeze libertatea de exprimare și dreptul la informare; statutul jurnaliștilor din fiecare țară, inclusiv capacitatea lor de a-şi face meseria; precum și independența și eficiența organismelor naționale de reglementare: autoritățile mass-media, autoritățile din domeniul concurenței și autoritățile din domeniul comunicațiilor.

Figura 3. Nivelul de risc din fiecare ţară pentru subindicatorul “Profesia, standardele şi protecţia jurnalismului”

Pe de altă parte, România este un exemplu pozitiv în ceea ce priveşte protejarea libertăţii de exprimare, fiind, alături de Cipru, singurele ţări în care defăimarea este decriminalizată. Există însă riscuri şi aici, pe de o parte din cauza numeroaselor decizii contradictorii privind decriminalizarea emise de Parlament, Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte din cauza abuzurilor frecvente ale dreptului la liberă exprimare, care încalcă limitările impuse de lege şi aduc atingerea unor drepturi conexe, precum cel la demnitate. Deşi, per total, nu prezintă un risc semnificativ, au existat totuşi în ultimii ani cazuri de încălcare a libertății de exprimare, atât on-line cât şi offline, în România şi în alte ţări, printre care Lituania, Polonia sau Slovenia. Mai îngrijorătoare este situaţia privind siguranţa fizică şi digitală a jurnaliştilor în România şi în alte patru ţări (Croaţia, Letonia, Lituania şi Suedia), unde au avut loc în ultimii ani ameninţări frecvente şi chiar unele atacuri fizice sau digitale la adresa jurnaliştilor.

La nivel european, cele mai multe probleme ţin de pluralismul pieţei de media (Figura 4), mai exact de transparenţa scăzută privind proprietarii reali ai diferitelor canale mass-media, precum şi de concentrarea organizaţiilor media în mâinile unui număr relativ scăzut de proprietari. Deşi, la nivel de transparenţă a acţionariatului, niciuna dintre cele 19 ţări nu prezintă un risc ridicat, este totuși alarmant faptul că în majoritatea țărilor (12) există un risc mediu. Motivul ţine de eficiența scăzută a legilor privind transparența deţinătorilor organizaţiilor de presă. Deşi există, de cele mai multe ori, reglementări legale menite să asigure transparenţa, acestea nu reușesc să asigure identificarea adevăraţilor proprietari sau a persoanelor care deţin în mod real controlul presei. Această problemă apare atât în România cât şi în alte ţări precum Finlanda sau Germania, deşi sistemele media din cele trei sunt destul de diferite.

Figura 4. Rezultatele monitorizării indicatorilor care definesc aria de risc “Pluralismul pieţei de media”. Aceştia ţin de transparenţa acţionariatului şi concentrarea pieţei de media

La nivel de independenţă politică a presei, majoritatea ţărilor prezintă anumite probleme care ţin în principal de publicitatea de stat, independenţa agenţiilor de ştiri şi politizarea controlului asupra mass-media (Figura 5). România nu face excepţie, încadrându-se tot în zona de risc mediu, însă cu semnale de alarmă mai serioase în ceea ce priveşte politizarea controlului asupra canalelor media (situaţie similară cu cea din Lituania, Slovacia şi Slovenia – Figura 6), precum şi a independeţei conducerii şi finanţării televiziunii publice, domeniu în care numai în Slovenia şi Cipru mai întâlnim o situaţie la fel de alarmantă (Figura 7). Mai multe despre problemele cu care se confruntă TVR puteţi citi în analiza detaliată realizată de OpenPolitics.ro.

Figura 5. Rezultatele monitorizării indicatorilor care definesc aria de risc “Independenţă politică”. Aceştia vizează existența și eficiența punerii în aplicare a reglementărilor menite să contracareze reprezentarea părtinitoare a punctelor de vedere politice în mass-media, precum și gradul de politizare a canalelor mass-media, a rețelelor de distribuție media și agențiilor de presă. Indicatorii vizează şi influența statului asupra funcționării pieței media, cu accent pe publicitatea de stat și serviciile publice de media (în special televiziunea publică).

Figura 6. Politizarea controlului asupra canalelor mass-media – nivel de risc în fiecare ţară

Figura 7. Independenţa conducerii şi finanţării serviciilor publice de media – nivel de risc în fiecare ţară

Nici la nivel de incluziune socială România nu iese mult din tipar, înregistrând un risc mediu (Figura 8). Deşi stăm bine la acoperirea serviciilor publice de mass-media şi internet, există deficienţe serioase la nivelul competenţelor media (“Media literacy”). Acest lucru se datorează mai multor factori: utilizarea redusă a internetului şi competenţele digitale scăzute la nivelul populaţiei, care ţin de nivelul de dezvoltare al ţării, precum şi lipsa unor politici publice implementate în mod sistematic de către autorităţi. Deşi au fost făcuţi paşi pentru furnizarea competențelor digitale de bază, instituțiile statului rămân axate aproape exclusiv pe competenţe digitale și e-learning, fără a ține cont de dezvoltarea unei politici de alfabetizare mass-media care să asigure abilităţile necesare selecţiei şi filtrării critice a informaţiei.

Figura 8. Rezultatele monitorizării indicatorilor care definesc aria de risc “Incluziune socială”. Aceştia vizează accesul diferitelor grupuri (îndeosebi cele vulnerabile) la mijloacele mass-media. Sunt evaluate reglementările și politicile menite să asigure accesul diverselor grupuri culturale și sociale, al comunităților locale, precum și al persoanelor cu dizabilităţi. În plus, sunt evaluate centralizarea sistemului mass-media, precum și calitatea politicilor privind competențele media și competențele digitale ale populației.

Raportul integral, precum şi rapoartele din fiecare ţară pot fi descărcate aici. Cercetarea privind situaţia din România a fost realizată de echipa Median Research Centre/OpenPolitics, cu sprijinul mai multor experţi media din sfera academică, societatea civilă (ActiveWatch, CJI, ARCA), autorităţi de reglementare a presei (CNA), şi reprezentanţi ai organizaţiilor de presă (EurActiv, Ringier).