• Borbála Kovács

De Ziua Copilului, 1 iunie, Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei și protecției sociale, a anunțat posibilitatea revenirii la valoarea de 85% din venitul mediu salarial lunar (venitul mediu brut) pentru indemnizația pentru creșterea copilului fără mențiunea păstrării sau înlăturării limitelor maxime existente acum (indemnizație de maxim 1200 lei/lună[1] pentru concediul de până la aproape doi ani[2], respectiv maxim 3400 lei/lună[3] pentru cel de maxim aproape un an). Credem că majorarea drepturilor bănești aferente concediului plătit pentru creșterea copilului este binevenită, însă posibilitatea propusă de ministru nu este deloc echitabilă nici pentru părinții români, nici pentru copiii români. Sugerăm, așadar, niște alternative mai echitabile tuturor familiilor cu copii.

Contextul

În 2005 s-au născut 221.020 copii în România. După atingerea în 2009 a cifrei de 222.388 nașteri, maxima ultimilor 13 ani, numărul copiilor născuți în fiecare an în anii de recesiune (din 2009 încoace) a ajuns la aproximativ 201.000[4].

Numărul total de nașteri vii in România

nr-nasteri_ft

Graficul 1. Numărul nașterilor vii în România între 1986 și 2012. Sursa: Eurostat și INSSE Tempo.

În 2010 existau 206,264 beneficiari ai ordonanței de urgență (OU) 148/2005 și a noii OU 111/2010, dintre care 196.495 persoane beneficiau de indemnizația pentru creșterea copilului[5]. În ianuarie 2014 datele Ministerului Muncii indicau un total de 170.913 beneficiari ai indemnizației.

În 2010, înaintea intrării în vigoare a OU 111/2010, părintele putea alege între indemnizația de 600 lei sau 85% din venitul mediu salarial lunar (venitul mediu lunar brut). La vremea respectivă indemnizația medie pe țară era aproximativ 938 lei[6]. În 2011, după intrarea în vigoare și a OU 111/2010 (alături de OU 148/2005), s-a introdus o nouă bază de calcul: 75% din venitul mediu lunar net (la alegere și cu limitele de 1200 lei/lună, respectiv 3400 lei/lună). Indemnizația medie lunară a scăzut ușor ca urmare a acestei modificări, la aproximativ 922 lei/lună[7] (vezi Graficul 2 mai jos). Este important de reținut că valoarea medie a indemnizației – indiferent dacă este calculată la nivel național sau  la nivel regional sau județean – a continuat să scadă inclusiv după o stabilire a unei noi baze de calcul: 85% din venitul lunar net, în octombrie 2013 (Legea 166/2012)[8].

Indemnizația medie lunară pe țară și pentru județe selectate

indemnizatia-medie_ft

Graficul 2. Indemnizația medie lunară la nivel național, în Mun. București (cea mai mare indemnizație lunară), jud. Cluj (a doua cea mai mare indemnizație lunară) și jud. Gorj (în mod consecvent cea mai mică indemnizație lunară) pentru 2008 – ianuarie 2014. Surse: Calcule proprii pe baza datelor publicate în rapoarte ale Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Nu în ultimul rând, valoarea indemnizației minime – de 600 lei/lună – a rămas constantă din 2007 (la un an după intrarea în vigoare a OU 148/2005, când alocația de stat pentru copiii sub 2 ani a devenit 200 lei/lună). În termeni reali și relativi, aceasta s-a erodat semnificativ (vezi Graficul 3 mai jos).

Erodarea valorii indemnizației față de venitul salarial mediu net

erodarea-valorii_ft

Graficul 3. Evoluția valorii salariului mediu net, a indemnizației medii și a cele minime între 2008 – iulie 2013. Surse: Date publicate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Deși rata de acoperire a concediului plătit pentru creșterea copilului, așadar a indemnizației și a stimulentului, este destul de redusă, cca. 48%[9] în ianuarie 2013, creșterea generozității acestui beneficiu social este foarte binevenită pentru aproape jumătate dintre cei care au devenit sau vor deveni în curând părinți.

85% din brut, nu din net

După cum arată graficul 2 de mai sus, indemnizația medie (așadar incluzând cele pentru concediul de un an, precum și cele pentru doi) în ianuarie 2014 a fost 791 lei/lună la nivel național. În București aceasta a fost 999 lei, în jud. Cluj (pe locul 2 în privința valorii indemnizației medii, la nivel de țară) 897 lei și în jud. Gorj 657 lei (cea mai mică indemnizație lunară între 2008 și ianuarie 2014). Operând cu asumpția[10] că varianta de 85% din venitul mediu lunar net (conform Legii 166/2012) este mai benefică tuturor părinților solicitanți, deci că media națională de 791 lei reprezintă media indemnizațiilor calculate ca 85% din venitul mediu lunar net în fiecare caz, rezultă că venitul mediu lunar net a fost 931 lei (în medie, la nivel național), iar venitul lunar mediu brut al părinților în concediu 1404 lei[11].

Revenirea la baza de calcul a indemnizației de 85% din salarul brut, care a fost aplicată de altfel și între 2009-2010[12], ar însemna ca indemnizația medie la nivel național pentru ianuarie 2014 să se majoreze de la 791 la 1193 lei. În București am vedea o majorare de la 999 la 1507 lei/lună, în jud. Cluj de la 897 lei la 1353 lei și în jud. Gorj de la 657 lei la 991 lei/lună. Cu alte cuvinte, vorbim de o majorare medie (la nivel național) de 402 lei/lună, de 508 lei în capitală și de 334 lei în jud. Gorj. Majorarea aceasta (un pic peste 50% din valoarea de acum a indemnizațiilor) ar fi semnificativă, așadar, indiferent de venitul mediu lunar al părintelui solicitant și ar viza vasta majoritate a beneficiarilor. Doar cei care au realizat venituri lunare brute de 706 lei/lună sau mai puțin nu ar fi afectați deloc de modificarea anunțată de ministru. Această majorare ar însemna o mărire de buget de aproximativ 68.742.000 lei/lună sau aproximativ 824.904.000 lei/an pentru cca. 171.000 de părinți cu copii sub doi ani care să stea acasă crescându-și copilul (sau copiii).

Echitate între cine?

Ministrul a mai anunțat că alocația de stat pentru copii, care avea în ianuarie 2014 3.770.000 beneficiari, nu va fi majorată. Aceasta are o valoare neschimbată, de 42 lei/lună, din 2008 încoace. Cu alte cuvinte, Ministerul ar prefera să redistribuie acest buget anual adițional de aproximativ 824.904.000 lei (187,5 milioane euro) la aproximativ 171.000 de părinți cu copii sub doi ani, adică o mărire a indemnizației în medie cu 402 lei/lună fiecăreia din aceste familii, decât să majoreze cu aproximativ 18 lei/lună alocația de stat de 42 lei pentru ceilalți 3.770.000 copii. Cu alte cuvinte, ministrul preferă să modifice o politică socială care să afecteze cca. 4% din toți copiii români (vezi Graficul 4 mai jos). Este de reținut faptul că acești bani ar proveni din bugetul de stat, buget la care contribuie fiecare părinte român cel puțin cu TVA-ul fiecărei cumpărături făcute.

Distribuția copiilor români în funcție de beneficiile în bani primite de familie

distributia-copiilor_ft

Graficul 4. Distribuția copiilor în funcție de beneficiile în bani primite de familiile lor, ianuarie 2013[13]. Surse: Calcule proprii pe baza datelor Eurostat (numărul de nașteri vii pe lună, februarie 2011 – septembrie 2012) și a rapoartelor lunare ale Ministerului Muncii, Familie și Protecției Sociale.

Deși ministrul vorbește de echitate, nu este clar cum această mică reformă a concediului plătit pentru creșterea copilului este echitabilă pentru părinții români, aproximativ 92% dintre care nu au copii sub doi ani, sau pentru copiii din România, 96% dintre care trăiesc în familii care nu au acces la acest beneficiu social.

Propunerea aceasta ar reprezenta, practic, un bonus lunar pentru părinții eligibili pentru concediul plătit pentru creșterea copilului: mai puțin de jumătate dintre proaspeții părinți români și cca. 4% dintre toți părinții din România. Indemnizația de 85% din venitul mediu lunar brut (cu sau fără eliminarea limitelor impuse prin OU 111/2010) ar însemna un venit lunar mai mare decât în perioada activă anterioară nașterii. Cu alte cuvinte, această posibilă modificare a valorii indemnizației nu are nicio legătură cu redistribuire socială sau echitate. Ea reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decât o facilitate financiară focusată exclusiv pe încurajarea nașterilor în cuplurile în care cel puțin unul din (viitorii) părinți este activ pe piața muncii.

Dacă ministrul dorește să cheltuiască cca. 825 milioane lei/an în mod mai echitabil, ar putea:- mări indemnizația minimă de 600 lei/lună la 700 sau 800 lei/lună;

– extinde eligibilitatea concediului plătit la persoane care au lucrat cu întreruperi, dar au contribuit, totuși, la bugetul de stat și cu impozit pe venit și contribuții sociale mai mult timp înaintea nașterii (persoane neeligibile conform regulilor actuale);

– investi în dezvoltarea rețelei de creșe și grădinițe publice (cu program prelungit) pentru extinderea numărului de locuri pentru copii de doi ani în centrele urbane cu cele mai mari deficite de locuri (de pildă București);

– sau majora și alocația de stat pentru copii de 42 lei/lună măcar cu 8 lei/lună dacă nu cu 18 lei/lună, ceea ce ar însemna 361 milioane lei/an.


[1] Legislația definește această limită ca 2,4 ISR (indicator social de referință).

[2] Aproape unul sau doi ani pentru că, în baza OU 124/2011, o lună din concediul plătit este reținut celuilalt părinte în cazul în care și acesta este eligibil pentru concediul plătit. Cu alte cuvinte, indemnizația revine părintelui solicitant până cel târziu la o lună înaintea împlinirii vârstei de un an sau doi a copilului.

[3] 6,8 ISR.

[4] Date Eurostat și INSSE Tempo. Ultimul an accesibil este 2012.

[5] Raport al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, nedisponibil acum. Vezi documentul aici.

[6] Ibid. În 2010 erau 196.495 beneficiari și cheltuielile totale (pe 12 luni) erau de 2.212.724.834 (incluzând, probabil, și cheltuieli administrative).

[7] Raport al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, nedisponibil acum. Vezi documentul aici.

[8] Vezi rapoartele lunare ale Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

[9] Pentru ianuarie 2013, din 348.644 nașteri în virtutea cărora s-ar putea solicita concediul plătit, doar 170.204 părinți au beneficiat de indemnizație (și estimăm că cca. 10.000 au beneficiat de stimulent pe baza datelor din anii anteriori). Așadar cca. 168.500 părinți nu au fost beneficiari, adică o rată de acoperire a concediului plătit de 48%.

[10] Nu există date dezagregate publicate de Minister sau INSSE pentru 2014 (sau 2013 sau 2012) despre numărul celor care au optat pentru 85% din venitul mediu lunar net, respectiv cei cu indemnizația minimă de 600 lei/lună, așadar asumăm că fiecare beneficiar a solicitat opțiunea de 85% din venitul mediu lunar net ca bază de calcul a cuantumului indemnizației.

[11] Dacă 931 lei reprezintă 66,3% din brut, după scăderea impozitului pe venit și a contribuțiilor, brutul de 100% este 931 : 0,663 = 1404 lei.

[12] Conform Hotărârii 1682/2008, cu intrare în vigoare începând cu luna ianuarie 2009, abrogată prin OU 111/2010, cu intrare în vigoare în 1 ianuarie 2011.

[13] Nu avem acces la numărul de nașteri vii defalcate pe luni din 2013 pentru a putea estima această distribuție pentru ianuarie 2014, luna de referință în această analiză.