Financial Times are un nou proprietar, dupa 58 de ani în care grupul englez Pearson a fost acţionar majoritar. Vânzarea către cea mai mare companie media japoneză, Nikkei, a generat dezbateri asupra independenţei editoriale a FT, deşi reprezentanţii Nikkei asigură că nu sunt interesaţi să schimbe linia editorială, ci doar să facă publicaţia “extrem de profitabilă”.
O scrisoare deschisă a Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor din FT, trimisă companiei japoneze, cere ca tranzacţia să includă “independenţa editorială clar stabilită în guvernarea noastră”. Uniunea a declarat că va fi în căutarea de garanţii de la noii proprietari cu privire la condiţiile de muncă şi independenţa editorială şi şi-a exprimat “îngrijorarea cu privire la viteza cu care acordul pare să fi fost făcut”.
În afara reprezentanţilor sindicali, şi analişti ai altor media de renume, printre care New York Times, CNBC sau The Guardian au manifestat temeri că tranzacţia nu este una echitabilă în termeni de respect al valorilor editoriale ale publicaţiei, atrăgând atenţia asupra unor decizii contestabile luate de grupul japonez în ultimii ani.
Un articol din The Telegraph despre vânzarea FT citează postarea pe Twitter a reporterului New York Times Hirocho Tabuchi, care etichetează compania ca fiind “o maşină de PR pentru mediul de afaceri japonez”, insistând asupra faptului ca Nikkei a refuzat să trateze scandaluri importante în care au fost implicate companii japoneze. Printre acestea, este menţionat scandalul de contabilitate de la compania Olympus, dezvăluit chiar de FT, în 2011.
Declaraţiile lui John Fallon, directorul executiv al Pearson Group, justifică vânzarea ca fiind o necesitate pentru FT în campania publicaţiei de a face faţă cerinţelor pieţei digitale şi de a câştiga o vizibilitate globală. Tranziţia făcută de FT către digital s-a dovedit o strategie de succes, până în acest moment, în condiţiile în care audienţa totală pe print şi digital a crescut cu 30 de procente în ultimii cinci ani, iar 70% din audienţa plătitoare vin din abonamentele online, conform datelor prezentate într-un articol al Nieman Lab.
Achiziţia, care a costat 844 de milioane de lire sterline, echivalentul a 1,2 miliarde de euro, apare pe fondul unei scăderi cu patru procente a profitului înregistrat de Pearson în ultimul an. De asemenea, acţiunile companiei au scăzut cu o cincime din martie până în prezent.
Piața presei scrise: Japonia vs. Europa
Noul director executiv al companiei japoneze pe divizia de ziare a explicat decizia de a cumpăra FT spunând că Nikkei se confruntă în Japonia cu aceleași probleme ca multe alte companii: o piață care se restrânge din ce în ce mai mult și îmbătrânirea publicului.
Însă, istoric vorbind, piața ziarelor din Japonia este una dintre cele mai stabile din lume, inclusiv în timpul crizei economice care a afectat puternic zona media. Scăderile la nivel de reach al ziarelor în rândul populației sau la nivel de tiraj au fost unele dintre cele mai mici în Japonia.
Conform datelor din raportul World Press Trends al WAN-IFRA pe anii 2012 și 2010, reach-ul ziarelor în Japonia era în 2010 la 86.8% și a scăzut cu doar 4.15% până în 2012. În timp ce în țări mari din Europa, scăderile au fost mai accentuate și oricum pornesc de la procente mai modeste, una dintre cele mai grave situații fiind în România:
Iar la nivel de tiraje ale cotidianelor din cele 6 ţări, Japonia este de departe ţara cu cea mai mică scădere între anii 2010-2014:
Chiar dacă instabilitatea pieței de acasă nu este așa accentuată cum s-ar putea înțelege din declarațiile șefului Nikkei, este adevărat că la nivel mondial, în ultimii ani, există o tendință a marilor companii media, cu brand-uri puternice în țara de origine, să își extindă activitățile în alte zone vorbitoare de engleză de pe glob.
Aceste mişcări sunt determinate de încercări de diversificare a veniturilor pentru companiile media clasice (cu operaţiuni de business mai ales în zona de print), cele al căror model de business (cititori vs. spaţiu de publicitate cumpărat de companii în ziar sau pe site) s-a prăbuşit mai ales în timpul crizei economice.
Astfel, The Guardian şi-a deschis o ediţie digitală locală în SUA în septembrie 2011 şi în Australia în mai 2013. Tot în mai 2013, New York Times (NYT) îşi redenumea ediţia globală din International Herald Tribune în International New York Times pentru a-şi întări poziţia şi renumele la nivel mondial.
Un alt jucător pe piaţa media în SUA, Politico, şi-a propus să concureze pe acelaşi segment cu NYT, The Guardian sau Huffington Post (care şi-a deschis mai multe ediţii, inclusiv în limbile locale – franceză, spaniolă, etc.), când în martie 2015 a anunţat deschiderea unui website împreună cu nemţii de la Axel Springer în Europa, inclusiv ediţii print în Bruxelles, Paris şi Berlin.
Leave a Comment