Până acum în această investigație ne-am uitat la numere din diverse unghiuri, fără să găsim dovezi reale că una dintre taberele politice ar practica frauda la scară mare, prin intermediul listelor suplimentare.
Totuși, dacă „torturezi” datele suficient, vor mărturisi aproape orice. Vom ilustra acest lucru cu un mic exercițiu.
Recapitulare:
- În partea I, am descoperit că, în primul tur, Ponta nu s-a descurcat nici mai bine, nici mai rău, în secțiile cu o proporție mai mare de votanți pe lista suplimentară. În turul al doilea, a performat mai slab în astfel de secții. Iohannis, în schimb, a avut performanțe ceva mai bune în locurile cu un procent mai mare de alegători pe listele suplimentare – în ambele tururi. Totuși, nu putem să presupunem că doar frauda explică acest lucru.
- Regresia făcută în partea II ne-a dat o imagine mai bună a ceea ce s-a întâmplat în turul doi. Una peste alta, Iohannis a câștigat mai mult acolo unde prezența a fost mai mare – pe oricare din liste – deși unii dintre votanții noi l-au susținut pe Ponta.
- Regresia n-a indicat aproape nicio diferență între votul pe lista permanentă și cel pe lista suplimentară, din punctul de vedere al felului în care s-a împărțit între cei doi candidați. Nu am găsit nicio dovadă că ar exista un tipar suspect și răspândit.
- În partea III, am examinat câteva cazuri neobișnuite, locuri în care au fost rezultate foarte diferite de ceea ce ar fi prezis modelul nostru statistic. Deși aceste „surprize” ar putea fi luate drept semne de fraudă, există și alte explicații plauzibile.
În partea a II-a a acestei serii, am prezentat o regresie multivariată care a inclus:
a) schimbarea în numărul de votanți pe listele suplimentare din fiecare secție – de la turul unu la turul doi;
b) schimbarea în numărul de votanți pe listele permanente;
c) numărul de voturi pe care l-au obținut candidații din turul întâi – Iohannis, Ponta, Macovei, Udrea, Tăriceanu și alții.
Această regresie ne-a oferit o estimare precisă a felului în care s-a votat în turul doi în fiecare secție și a indicat că, una peste alta, nu s-a întâmplat nimic dubios pe listele suplimentare: voturile pe aceste liste s-au împărțit între cei doi candidați cam la fel ca voturile pe listele permanente. Faptul că regresia a avut o putere predictivă bună a însemnat că același trend național s-a impus aproape peste tot, dar am găsit totuși situații în care s-au produs rezultate diferite de ce ar fi prezis modelul nostru.
Atenție: infractori peste tot
Secțiile cu rezultate ieșite din comun pe care le-am analizat în partea a III-a au fost cazuri care au deviat destul de mult de la estimarea noastră, iar evenimentele din una din ele sunt deja cercetate de autorități. Frauda ar putea să explice devierea de la trend, dar există și alte explicații plauzibile în afară de turismul electoral. Să credem că frauda s-a produs oriunde datele sugerează această posibilitate și să ignorăm alternativele? După cum vom vedea, această abordare ne-ar permite să găsim fraudă în foarte multe secții – de fapt, aproape peste tot. Cum e posibil acest lucru? Vă arătăm în patru pași.
Pasul 1:
Pentru a scoate în evidență locurile unde rezultatele au fost câtuși de puțin diferite față de trend, calculăm diferența între următoarele două cifre:
- câte voturi a obținut Ponta ori Iohannis în fiecare secție, în turul doi;
- rezultatul previzionat de modelul nostru pentru fiecare secție – câte voturi ar fi obținut Ponta sau Iohannis într-o secție dacă modelul s-ar fi potrivit perfect.
Un număr pozitiv înseamnă că acest candidat a luat mai multe voturi decât ne-am fi așteptat. Un număr negativ înseamnă că a luat mai puține.
Pasul 2:
Pentru a scoate în evidență dacă în turul doi au apărut mai mulți alegători pe lista suplimentară decât în turul unu, folosim diferența între două numere:
- numărul de votanți pe lista suplimentară din fiecare secție în turul doi;
- numărul de astfel de votanți în turul unu.
O valoare pozitivă înseamnă că mai mulți oameni au apărut și au votat pe lista suplimentară pe 16 noiembrie, comparat cu 2 noiembrie.
Pasul 3
Facem un grafic diferit pentru fiecare candidat. Axa orizontală va reprezenta schimbarea în numărul de votanți pe listele suplimentare – fie ea cu plus sau cu minus. Axa verticală va arăta dacă Ponta sau Iohannis au luat mai multe sau mai puține voturi decât ar fi prevăzut modelul.
Pasul 4
Interpretăm graficul. Putem începe cu cel pentru Ponta, având în vedere că PSD a fost ținta mai multor suspiciuni privind turismul electoral decât alte partide.
Graficul e împărțit în patru cadrane. Axa orizontală, cu evoluția numărului de votanți pe listele suplimentare, arată dacă au fost mai mulți sau mai puțini astfel de alegători pe 16 noiembrie, comparat cu 2 noiembrie. Axa verticală arată unde Ponta a avut mai multe sau mai puține voturi decât ar fi prevăzut modelul statistic.
Cel mai ușor mod de a înțelege acest grafic este de a privi cadranul din dreapta sus. În secțiile reprezentate acolo, Ponta a luat mai multe voturi decât era de așteptat, iar acest lucru coincide cu o creștere a numărului de votanți pe listele suplimentare. Deci am putea spune că acești alegători au fost mult mai pro-Ponta decât ne-ar sugera trend-ul național capturat de regresia noastră. Orice secție care apare în cadranul dreapta-sus sau stânga-jos ar putea fi luată drept un loc unde Ponta a fost favorizat de votanții pe listele suplimentare (fie prin fraudă sau în alte moduri).
În cadranul din stânga jos, Ponta se descurcă mai rău decât ar fi prezis modelul nostru, iar numărul de votanți pe listele suplimentare scade. Deci am putea spune că aceștia au fost deosebit de pro-Ponta, iar faptul că unii dintre ei nu au mai venit în turul doi l-a afectat pe candidat mai mult decât ar fi estimat modelul nostru. Poate că în aceste secții unii votanți, în mod fraudulos sau nu, au votat în proporții neașteptat de mari pentru Ponta, dar apoi nu au mai revenit (poate că au fost duși în altă parte, dacă vorbim de turism electoral).
Interpretarea inversă se aplică celorlalte două cadrane. Cel din stânga sus și cel din dreapta jos arată cazurile care susțin suspiciunea opusă, că alegătorii pe listele suplimentare doar în turul unu sau doar în turul doi au fost deosebit de pro-Iohannis.
Ceea ce este frapant la acest grafic este, în primul rând, că sunt mult mai puține secții în cadranele din partea stângă decât în cele din partea dreaptă. Asta pentru că prezența pe listele suplimentare a crescut în majoritatea secțiilor, în turul doi. Alt aspect deloc neglijabil este faptul că există o simetrie între jumătatea superioară și jumătatea inferioară a graficului. Nu există niciun mănunchi vizibil de secții unde un vot deosebit de puternic pentru sau contra Ponta, să se asocieze cu o creștere sau scădere substanțială a voturilor pe listele suplimentare. Deviațiile care apar sunt distribuite la întâmplare.
Graficul despre votul lui Iohannis este structurat la fel ca cel pentru Ponta. Axa orizontală, cu schimbarea numărului de votanți pe lista temporară, arată dacă au fost mai mulți sau mai puțini la fiecare secție pe 16 noiembrie, comparat cu 2 noiembrie. Axa verticală ilustrează dacă Iohannis a luat mai multe sau mai puține voturi într-o secție, comparat cu media națională pe 16 noiembrie.
Cazurile sunt împărțite destul de egal între cele care susțin teoria că Ponta e avantajat de comportamentul ieșit din comun al votanților pe listele suplimentare, și cele care susțin ipoteza că Iohannis ar ieși mai câștigat de pe urma acestora.
Dovedesc aceste grafice ceva? Doar că oricare din aceste cazuri ar putea fi citate ca exemple de fraudă, dacă ignorăm explicația alternativă – că unii parametri ai modelului național pur și simplu nu se potrivesc cu votul din secțiile respective. Dacă un caz ar putea fi servi drept „exemplu” de fraudă din partea unui partid sau a celuilalt depinde de unde apare în grafic. Sigur, unele exemple sunt mai dramatice decât altele, pentru că vorbim de 100 de voturi în loc de 5. Dar există la fel de multe situații în care am putea acuza un partid de fraudă câte există pentru a-l acuza pe celălalt. Dacă am vrea să alegem cazuri care ilustrează cel mai bine o ipoteză sau alta, atunci am putea să ne concentrăm pe secțiile care sunt marcate în ambele grafice. Hotărâți-vă dacă vreți să dovediți vinovăția taberei Ponta sau Iohannis și graficul nostru vă arată ce secție să alegeți ca exemplu de turism electoral. Vreți să susțineți că PSD e vinovat? Scrieți despre secția nr. 497 din Dolj sau nr. 104 din Caraș-Severin, sau poate despre secția nr. 37 din Iași ori nr. 68 din Ilfov. Vreți să sugerați că ACL a practicat turismul electoral? Probabil cele mai bune opțiuni ar fi secțiile nr. 67 din Ilfov, nr. 206 din Olt sau nr. 149 din Iași.
Citește și Misterul voturilor pe listele suplimentare: mituri, realități și 4 experimente
Citește și Partea I. Descifrarea votului pe listele suplimentare. Suspiciuni versus fapte
Citește și Partea II. O analiză mai fină a votului. Au făcut listele suplimentare diferența?
Citește și Partea III. Rezultate suprinzătoare. Indicii reale sau piste false?
Citește și Concluzii. Turismul electoral, de la suspiciune la prevenție
Scrie un comentariu