Cunoscute și necunoscute
În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, 965.022 de cetățeni – 10,09% dintre cei care au votat în interiorul țării – s-au prezentat la altă secție decât cea la care sunt arondați conform domiciliului. Aceștia sunt alegătorii de pe listele suplimentare, acelea unde cetățenii trebuie să semneze înainte de a putea să-și exprime votul [1] În turul al doilea, numărul votanților pe listele suplimentare din țară a crescut la 1.190.552, adică 10,5% [2] . Acest număr pare ridicat comparat cu așteptările noastre privind numărul de oameni care ar fi plecați de acasă în ziua alegerilor sau în comparație cu 2,13% (108.479 din 5.096.524 votanți) care au făcut același lucru la alegerile parlamentare din Ungaria din acest an, de exemplu.
Un lucru trebuie subliniat de la bun început: nu știm exact cum votează cei de pe listele suplimentare. Toate voturile merg în aceeași urnă și sunt numărate împreună. Tot ce știm este câți oameni folosesc una dintre cele două liste și care sunt rezultatele finale în fiecare secție, localitate, județ etc.
O altă informație de care dispunem însă este unde, în România, au votat acești oameni.
Așa cum arată hărțile de mai sus, foarte mulți oameni au votat pe listele suplimentare în locurile unde ne-am aștepta să o facă: în capitală, alte zone urbane și sub-urbane sau orașe universitare. Cercurile mari de pe hartă semnalează numere mari de alegători pe listele temporare în aceeași localitate, iar acestea se văd în Cluj, Iași, Timișioara etc. Totuși, vedem și mulți votanți pe aceste liste răspândiți prin toată țara [3] .
Mai frapant este faptul că în turul întâi, 50,3% dintre cei care au votat pe listele temporare au fost în zone rurale, conform datelor de la Biroul Electoral Central (BEC). În turul al doilea, 49,1% dintre alegătorii de pe listele suplimentare au fost din nou din mediul rural. Acest lucru pare puțin surprinzător.
De ce sunt atât de mulți votanți pe listele suplimentare în locuri unde nu ne-am aștepta să vedem studenți sau navetiști?
În mod sigur, mulți oameni nu locuiesc la adresa care figurează în buletin. Posibil pentru că schimbarea adresei de domiciliu poate fi un proces anevoios sau pentru că preferă să păstreze o adresă de oraș, pentru a beneficia de servicii medicale mai bune, spre exemplu. Există, de asemenea, legende urbane conform cărora autoritățile din era comunistă au pus adrese greșite pe multe buletine de la sat. Persoanele în asemenea situații pot deveni alegători pe lista suplimentară în ziua alegerilor și să reprezinte un număr mai mare decât cel al studenților, al navetiștilor sau al turiștilor de pe aceeași listă. Pur și simplu nu știm cine sunt toți acești oameni și, în consecință, rămâne o necunoscută dacă profilul lor social tipic seamănă mai mult cu imaginea stereotipă a votantului Ponta sau Iohannis.
Putem, totuși, să încercăm să deducem câte ceva despre cum votează plecând de la alte informații pe care le deținem.
Abordarea cea mai intuitivă este să ne uităm la relația dintre câți oameni au votat pe listele temporare și câte voturi a luat fiecare candidat. Au apărut deja câteva astfel de analize, bazate pe datele la nivel de județ sau rezultatele din anumite localități. Dar avem date și la nivelul secțiilor de votare din toată țara, ceea ce reprezintă 18.553 de cazuri. Le vom folosi pe acestea pentru că mai multe cazuri înseamnă mai mulți pixeli; informația mai detaliată ilustrează mai precis situația, așa cum o hartă a rezultatelor la nivel de localități surprinde mai bine peisajul electoral decât o hartă la nivel de județ.
Ce candidat câștigă bătălia listelor suplimentare? Un prim test
Percepția generală privind comportamentul de vot al românilor este că zonele rurale înclină către Partidul Social Democrat (PSD), în timp ce alegătorii din urban tind către dreapta. Această generalizare este, în ansamblu, susținută de rezultatele din 2014. Cât privește frauda, toate taberele politice au exprimat, la un moment dat, suspiciuni despre adversarii lor, dar în acest an, majoritatea comentariilor din media s-au concentrat pe numărul ridicat de alegători pe lista suplimentară în anumite zone rurale și au insinuat că aceste voturi tind să avantajeze PSD. Ne dau tendințele de vot în cele peste 18.000 de secții din România vreun motiv să susținem această ipoteză?
De fapt, cea mai simplă analiză sugerează că Klaus Iohannis, candidatul Alianței Creștin-Liberale (ACL) poate să fi beneficiat mai mult decât candidatul PSD, Victor Ponta, de pe urma voturilor de pe listele suplimentare.
Următoarele grafice, bazate pe rezultatele din turul unu și turul doi, ilustrează relația între două variabile:
a) câți votanți au folosit lista suplimentară în fiecare secție, ca procent din numărul total de alegători; și
b) ce procent din voturi a obținut Iohannis sau Ponta în fiecare loc
[4]
.
Linia din grafic ilustrează relația pozitivă între voturile pentru Iohannis (axa verticală) și proporția votanților pe lista suplimentară (axa orizontală). Am codat secțiile cu două culori, pentru a ilustra tendințele puțin diferite în rural și urban. În ansamblu, Iohannis a avut performanțe mai bune în urban, pe măsură ce proporția de voturi pe listele temporare a crescut, în vreme ce în zonele rurale, voturile pentru Iohannis nu au funcționat chiar în tandem cu procentul voturilor pe listele suplimentare.
În schimb, voturile lui Ponta în turul întâi de-abia dacă au crescut odată cu proporția alegătorilor pe listele suplimentare. În turul al doilea, Ponta a luat chiar mai puține voturi în secțiile unde a fost mai mare proporția alegătorilor pe aceste liste. Dacă ne-am concentra doar pe votul din rural, am vedea că doar acolo Ponta a avut într-adevăr un avans mai mare față de Iohannis când numărul de alegători pe listele temporare a crescut.
Ca să facem o comparație, am putea spune că, în primul tur, proporția de voturi pentru Iohannis a crescut cu 0.1 procente pentru fiecare procent adăugat la numărul de votanți pe listele suplimentare. În al doilea tur, în aceleași condiții, proporția de voturi pentru Iohannis a crescut cu 0.12 procente. Acest trend este inversat în favoarea lui Ponta în secțiile din rural, dar amplificat în mod semnificativ în favoarea lui Iohannis dacă ne uităm doar la secțiile din urban. Înseamnă asta că turismul electoral l-a favorizat pe Ponta la sat, dar l-a avantajat și mai mult pe Iohannis la oraș? Noi credem că nu.
Este posibil ca în localitățile rurale unde Ponta era candidatul preferat să fi fost mulți votanți pe aceste liste care totuși locuiesc acolo, în pofida a ceea ce figurează în buletin. În mod similar, este posibil ca orașele cu mai mulți votanți pe listele suplimentare să fie, în general, mai pro-Iohannis decât alte localități. Pentru a vedea dacă și unde votanții de pe listele suplimentare se comportă diferit de cei de pe listele permanente, va trebui să luăm în considerare mult mai multe informații despre comportamentul de vot în secții cu diferite proporții de votanți pe ambele liste.
De la turul unu la turul doi. Un al doilea test
Ca un prim pas către o metodă mai sofisticată de a evalua situația, ne vom uita la cum s-a corelat schimbarea numărului de persoane pe lista suplimentară de la turul întâi la turul doi cu schimbarea procentelor câștigate de Iohannis și Ponta.
Ce descoperire ar trebui să declanșeze un semnal de alarmă? Dacă alegătorii de pe listele suplimentare se comportă aproximativ la fel ca cei de pe listele permanente, atunci nu ar trebui să vedem nicio relație clară între cele două variabile pe care le analizăm. În schimb, dacă la nivelul țării, schimbările în proporția votanților pe lista temporară se corelează îndeaproape cu schimbări spectaculoase în proporția de voturi pentru un candidat anume, acest lucru ne-ar da un semnal mult mai clar că, pentru un motiv sau altul, unii votanți de pe lista suplimentară au o preferință deosebită pentru acel candidat.
Următoarele două grafice ilustrează schimbarea în procentul de voturi venite de pe lista suplimentară pe axa orizontală. Axa verticală arată schimbarea în procentul de voturi obținute de candidat de la un tur la altul.
Figura 6 ilustrează destul de bine faptul că într-un număr considerabil de secții Iohannis a câștigat voturi de la un tur la altul. Există un mănunchi deloc neglijabil de secții unde, în turul doi, acesta a câștigat cu 60% mai multe voturi decât în turul unu, unele din cele mai dramatice cazuri fiind în Covasna. Această evoluție demonstrează cum a putut Iohannis să-și depășească dezavantajul din turul întâi, ridicându-se de la un distant loc secund la nivelul de câștigător detașat al turului doi.
Totuși, ceea ce ne interesează pe noi este ceea ce NU se vede în grafic: o corelație vizibilă între cum s-a schimbat procentul lui Iohannis și cum a evoluat numărul de votanți pe listele suplimentare [5] .
Din contră, în general, Iohannis a performat mai bine inclusiv în secțiile unde în turul doi au votat mai puțini oameni pe listele suplimentare decât în turul unu, nu doar în secțiile unde a crescut numărul acestora. Spre exemplu, în secția nr. 65 din Constanța sau Timiș 284, Iohannis a luat o felie mai mare din vot decât în turul unu, deși a scăzut numărul de votanți pe listele suplimentare. În aceste două cazuri, procentul lui a crescut aproximativ la fel ca în secții precum Sibiu nr. 322 sau Ilfov 75, unde a fost o creștere considerabilă a prezenței pe listele suplimentare. În extrema cealaltă, au fost și secții precum nr. 206 din Olt sau nr. 247 din Mehedinți, unde candidatul ACL a pierdut votanți între cele două tururi, dar creșterile sau descreșterile în prezența pe listele temporare au fost la fel de frecvente.
În mod similar, Figura 7 nu arată nicio diferență între câștigul sau pierderea de voturi pentru PSD care să fie bazată pe creșterea sau scăderea numărului de votanți pe listele suplimentare. În vreme ce Ponta a reușit să crească în multe secții, evoluția lui a fost mult mai puțin dramatică decât a lui Iohannis. În plus, Ponta a și pierdut până la 20 de puncte în multe locuri. Din nou, acest lucru pare să se fi întâmplat atât în secții unde au ieșit la vot mai multe persoane pe listele suplimentare, cât și în zone unde au fost mai puțini astfel de alegători în turul al doilea.
Până acum, așadar, analiza noastră nu a identificat niciun semn clar de fraudă și niciun indiciu că turismul electoral ar fi favorizat în mod deosebit unul din candidați. În partea următoare trecem la cele mai concludente teste de până acum.
Citește și Misterul voturilor pe listele suplimentare: mituri, realități și 4 experimente
Citește și Partea II. O analiză mai fină a votului. Au făcut listele suplimentare diferența?
Citește și Partea III. Rezultate suprinzătoare. Indicii reale sau piste false?
Citește și Partea IV. Bonus: Spune-mi ce vrei să dovedești și îți spun la ce să te uiți
Citește și Concluzii. Turismul electoral, de la suspiciune la prevenție
[1] În total, au fost 1.126.284 voturi pe listele suplimentare, dar trebuie reținut că toți românii din afara țării votează pe listele suplimentare, pentru că nu există liste permanente în afara României.
[2] Totalul, împreună cu voturile din afara țării, este de 1.569.668. Notă: toate datele despre rezultatele alegerilor sunt luate de pe site-ul Biroului Electoral central: bec2014.ro. Geo-datele au fost cuplate cu adresele secțiilor de votare folosind pachetul „ggmap” al lui David Kahl, scris pentru software-ul R, și date de pe Google Maps.
[3] În ceea ce privește dimensiunea cercurilor, am stabilit un prag minimal sub care nu poate scădea dimensiunea lor, oricât de mică ar fi proporția voturilor temporare în localitatea respectivă. Harta are 9.265 de cercuri – șase dintre ele pentru București (cele 6 sectoare), dar celelalte localități au doar un singur cerc. Grupuri măricele de localități apropiate cu proporții spectaculoase de alegători pe listele suplimentare se găsesc atât în zone dominate de stânga (ex. la vest de Craiova) cât și în zone care tind către dreapta (ex la nord de Cluj, la est de Timișoara, în jurul Sibiului) sau în arii „contestate” (ex bulinele violete în jurul Bucureștiului, care transpar în preajma suprafețelor albe din sectoarele Bucureștiului).
[4] Notă: pentru a calcula linia ce ilustrează tendința, am acordat o anumită pondere fiecarei secții (și o dimensiune a punctului care o reprezintă în grafic) în funcție de numărul total de voturi exprimate acolo, în așa fel încât o secție cu doar 100 de voturi nu are aceeași greutate ca una cu 1.200 de voturi.
[5] Corelația Pearson (secțiile fiind ponderate în funcție de voturile valide din turul întâi) este de 0,04 pentru Figura 6 și 0,02 pentru Figura 7. Având în vedere numărul foarte mare de cazuri (18,553), ambele sunt semnificative din punct de vedere statistic, dar atât de mici încât putem să le ignorăm fără grijă.
1 Comment