Dezbatere: exploatarea gazelor de şist în România
Atât în România, cât şi în Europa, subiectul exploatării gazului de şist (tip de gaz neconvenţional) a luat amploare şi a devenit extrem de controversat.
Dezbaterea în acest moment se axează pe două direcţii principale:
- Posibilitatea scăderii preţului la gazele naturale, diversificarea resurselor energetice şi limitarea dependenţei de importul acestor resurse (mai ales faţă de Gazprom);
- Riscurile importante la adresa mediului şi a comunităţilor ce locuiesc în apropierea perimetrelor de exploatare.
Sinteza avantajelor şi riscurilor din punct de vedere economic, politic şi de mediu sunt disponibile în analiza situaţiei mediului în România realizată de către OpenPolitics.ro. Această dezbatere se face în cadrul proiectului „România Publică”
Una dintre temele protestelor de stradă de la începutul anului 2012 a fost îngrijorarea faţă de riscurile metodei de exploatare a gazului de şist. Guvernele Boc și Ungureanu nu au abordat acest subiect şi nu au iniţiat campanii de informare sau dezbateri publice oficiale. Secretizarea acordurilor petroliere de concesiune pentru explorare-exploatare (HG 188,189, 190/28.03.2012) cu compania americană Chevron, deşi în conformitate cu Legea Petrolului nr. 238/2004, şi lipsa consultării cetăţenilor şi autorităţilor locale au fost unele dintre motivele moţiunii de cenzură a guvernului Ungureanu [1] .
În iunie 2012, guvernul Ponta a hotărât aplicarea unui moratoriu asupra activității de exploatare până la finalizarea studiilor la nivel european privind impactul fracturării hidraulice asupra mediului şi a amânat orice discuţie până după alegerile parlamentare. Deşi în opoziţie s-a declarat împotriva gazului de şist și era în favoarea consultării comunităților direct afectate, alianţa USL a introdus în Programul de Guvernare 2013-2016, la capitolul Energie, faptul că se are în vedere „demararea acţiunilor de explorare pentru identificarea zăcămintelor exploatabile din şisturi bituminoase”. În ianuarie 2013, Victor Ponta a spus că susţine explorarea gazelor de şist, iar după 5 ani se va lua o decizie finală vizavi de exploatare ce va ţine cont de cele mai înalte standarde de protecţie a mediului [2] . În octombrie 2013, în contradicție cu cerințele formulate în cadrul protestelor de stradă începute în august, acesta a declarat că Guvernul va sprijini explorările, întrucât independența energetică și dezvoltarea economică sunt obiective strategice naționale atât timp cât sunt respectate toate standardele de mediu[3].
În România, dar și în Uniunea Europeană, nu există o legislație specifică pentru reglementarea explorării și exploatării gazelor de șist, ci doar concesionarea rezervelor de petrol și gaze convenționale. Prin urmare, explorarea și exploatarea zăcămintelor neconvenționale este la latitudinea companiilor miniere. În Parlament au existat două inițiative legislative ( Pl-x nr. 278/26.06.2012 și Pl-x nr. 469/2013) cu privire la interzicerea metodei de fracturare hidraulică, dar acestea au fost respinse de către Senat, momentan fiind trimise pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaților.
La nivel european, există recomandări contradictorii venite din partea Directoratului General pentru Mediu și cel pentru Energie cu privire la acest subiect, iar Comisia are de ales între a oferi doar îndrumare industriei extractive, a amenda legislația de mediu existentă și a crea un act normativ special pentru gazele neconvenționale[4]. O decizie în acest sens nu s-a cristalizat până în acest moment.
Eugenia Gușilov
www.roec.ro
Argumente pentru extragerea gazelor de șist în România
Geopolitică: În prezent România are un mix energetic echilibrat și divers, situație însă care nu este garantată pe termen mediu și lung, în absența unei viziuni strategice pentru dezvoltarea sectorului energetic. Securitatea energetică este o problemă care ține de siguranța națională și presupune capacitatea României de a se aproviziona cu energie la prețuri accesibile, în condiții de autonomie politică, prin diversificarea surselor și limitarea dependenței de o singură sursă de import (cazul gazului natural). În absența unor decizii politice ferme și în condițiile declinului producției domestice de gaz, volumul importurilor de gaze pentru care România deja plătește un preț ridicat (412 USD/1000 m3 în dec. 2012) va crește. Sectorul de petrol și gaze din România se confruntă cu o serie de probleme[1], iar în discuția contextului politic și geopolitic trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- timpii mari din momentul luării deciziei până la începerea producției în sectorul energetic (5-10 ani);
- necesarul uriaș de investiții (în contextul crizei economice europene și în contextul în care statul român nu dispune de resurse financiare);
- dependența structurii mixului energetic viitor de deciziile de a investi (sau nu) pe care le iau actorii privați acum;
- nevoia de a avea o viziune pe termen lung pentru dezvoltarea sectorului energetic – Strategia energetică națională – un document asumat de către toți actorii politici și care să nu se schimbe în fiecare an, lucrul la acest document urmând a fi demarat în următoarele luni de către autorități.
Geologie: România s-ar putea să dispună de resurse energetice care să-i asigure auto-suficiența în materie de aprovizionare cu resurse energetice primare și chiar să o transforme într-un exportator de energie în regiune (studiul realizat de Purvin & Gertz, 2011). Surse potențiale pentru creșterea producției de țiței și gaz natural o reprezintă: zăcămintele din Marea Neagră (în curs de explorare) și resursele neconvenționale de pe uscat (ne-explorate încă). Întârzierea activităților de cercetare geologică (explorare pentru hidrocarburile neconvenționale) nu va fi în beneficiul României, ci va reprezenta timp pierdut, în condițiile în care alte țări din Europa au demarat activități de explorare încă din 2008-2009 (Germania, Polonia). Deocamdată, în Romania sunt multe necunoscute legate în special de: cantitatea acestor resurse și de caracterul lor comercial. Cunoașterea geologiei perimetrelor în cauză va permite abordarea individuală a forajelor din fiecare arie. În plus, efectuarea operațiunilor de explorare nu garantează obligatoriu și automat trecerea în etapa următoare, cea a exploatării (vezi cazul ExxonMobil din Polonia). Perioada în care are loc explorarea (în medie 5 ani) oferă României șansa de a revizui (completa/restricționa) legislația relevantă. România se află acum într-o poziție mai avantajoasă, întrucât poate să învețe din greșelile făcute de alții și poate să aplice din start soluțiile tehnice și procedurile noi (care au fost dezvoltate de operatori în ultimii ani tocmai ca urmare a unor nereguli constatate în alte locuri). Într-adevăr, producția de hidrocarburi neconvenționale ridică o serie de noi riscuri, dar, în același timp, există o serie întreagă de măsuri pentru a le gestiona și a spori siguranța exploatării[2] care s-au dezvoltat între timp. În plus, sondele petroliere fac obiectul unor standarde tehnice ca ISO 10426-1 ref. la cimentarea sondelor, ISO 10405 ref. la folosirea tubulaturii, ISO 11961 ref. la țevile de foraj, ș.a.m.d.
Cadrul juridic și considerente economice: Producția autohtonă de hidrocarburi poate stimula economia națională și aduce venituri suplimentare la bugetul statului (sub formă de taxe și redevențe). Este însă nevoie de o analiză riguroasă și imparțială a cadrului de reglementare care se aplică în prezent în România și abia după aceea de luarea unor măsuri concrete Resursele neconvenționale (dacă se confirmă prezența acestora în cantități comerciale) reprezintă o oportunitate pe care România ar trebui cel puțin să o investigheze înainte de a decide ce va face.
Acceptabilitate socială: Un proiect de o asemenea importanță trebuie să opereze în baza unei licențe sociale. Îngrijorările comunităților locale trebuie să primească un răspuns atât din partea mediului academic, din partea companiilor, cât și a autorităților implicate. Există o serie de riscuri pentru care industria are deja soluții tehnice cum ar fi, de exemplu, echiparea verde (green completion/reduced emissions completion, REC[4]) care presupune captarea a 95% din emisiile fugitive printr-un echipament special care separă hidrocarburile lichide de cele gazoase din apa de reflux în timpul echipării sondei, reducând astfel cu 95% compușii organici volatili (VOCs), metanul și alte toxine care scapă în atmosferă până când sonda devine gata să producă. Noile metode disponibile trebuie aplicate și în România, iar informația – diseminată la nivelul opiniei publice prin campanii de informare, dezbateri, procese de consultare cu comunitățile locale.
[1] Epuizarea zăcămintelor convenționale de hidrocarburi, declinul producției autohtone de țiței și gaze naturale, nevoia de a identifica noi zăcăminte, inclusiv de a evalua potențialul României pentru hidrocarburi neconvenționale și realizarea investițiilor necesare pentru a da startul producției offshore din Marea Neagră.
[2] Support to the identification of potential risks for the environment and human health arising from hydrocarbons operations involving hydraulic fracturing in Europe, report prepared for DG Environment by AEA Technology plc., pp. 129- 138.
[4] În SUA, aceste măsuri (primele standarde federale privind calitatea aerului pentru sondele de gaz natural care sunt fracturate hidraulic) vor deveni obligatorii pentru toată industria din 2015, dar există în prezent operatori care le aplică voluntar și din proprie inițiativă (vezi EPA’s Natural Gas STAR Program).
Felicia Ienculescu-Popovici
Argumente împotriva extragerii gazelor de șist în România
Înainte de a deschide lista argumentelor mele, precizez că nu am dorit să repet ceea ce s-a spus deja în dezbaterea live organizată de România publică în data de 23 noiembrie pentru că îmi propun să supun atenției publicului o serie de alte argumente care, în opinia mea, cumulate cu cele formulate în dezbaterea live, creează o imagine mai complexă și mai completă asupra problemelor extragerii gazelor de șist în România. Invit deci publicul să urmărească înregistrarea argumentelor împotriva extragerii gazelor de șist formulate de dna Georgeta Ionescu și să le considere alături de argumentele pe care le voi enumera în continuare.
- Exploatarea gazelor de șist nu contribuie deloc la democratizarea energetică a României. Chiar diversificând producţia cu o nouă sursă, statutul de consumator captiv al cetăţeanului va rămâne neschimbat. Diverse formule de democratizare a energiei sunt implementate în țări precum Germania, Austria, Italia, Marea Britanie sau chiar în unele state ale SUA: stimularea investițiilor în eficienţă energetică pe de o parte și, pe de altă parte, încurajarea micilor producători de energie regenerabilă, persoane fizice sau juridice, care participă la producția de energie și beneficiază direct de investițiile pe care le realizează.
- Experiența acumulată în exploatarea gazelor de șist de țări precum SUA sau Australia arată evident că nu se pot evita contaminări ale apelor de suprafață și ale apelor freatice, în ciuda asigurărilor campaniilor de PR ale companiilor. Conform datelor cuprinse în Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României resursa de apă utilizabilă este în România de 2.660 mc/locuitor/an, în comparație cu media Europeana de peste 4.000 mc/locuitor/an, ”ceea ce plasează România printre statele cu resurse utilizabile de apă relativ scăzute.” .
- Autoritățile statului român par să fie dispuse fără rezerve și fără analize serioase să pună în pericol o resursă extrem de preţioasă cum este apa pentru exploatarea resurselor de gaze de șist, deși există și alte căi, insuficient dezbătute public, pentru a atinge dezideratul independenței energetice.
- Exploatarea gazelor de șist în zone precum Podișul Târnavelor, Băile Felix, Adamclisi, Putna, etc., cu situri naturale și/sau culturale foarte valoroase pentru turism (chiar situri UNESCO (biserici fortificate, mănăstiri, vestigii istorice din perioada romană), situri incluse în Rețeaua Europeană Natura 2000 , zone în care se practică agricultură tradițională, foarte apreciată acum la nivel european sau global, pune în pericol însăși existența unor comunități închegate, care mențin aceste situri vii și active. Nu putem periclita prosperitatea reală, palpabilă şi sustenabilă a unor comunități bazată pe turism, agricultură cu valoare naturală ridicată, industrie și ocupații tradiționale, oferind în schimb himera prețurilor mai mici la gaz sau cea a independenței energetice.
- Prin exploatarea gazelor de șist se produc întârzieri semnificative în procesul de tranziție a României către o societate cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Întinderea perimetrelor concesionate arată că deși România, ca parte din Uniunea Europeană, și-a propus teoretic ținte ambițioase privind reducerea acestor emisii, având şi un mare potențial pentru surse regenerabile de energie, merge de fapt cu hotărâre înapoi către industria bazată pe combustibili fosili, generatoare de consecințe devastatoare pentru România și pentru întreaga planetă.
- România nu este încă pregătită să facă față instituţional problemelor complexe care vin “la pachet” cu exploatarea prin fracturare a gazelor de șist. Sistemul juridic este lent, costisitor și greu accesibil pentru oameni din mediul rural, în eventualitatea în care ar trebui să se judece cu companiile de gaz pentru despăgubiri. Sistemul medical este la fel de greu accesibil și foarte costisitor pentru comunitățile rurale, dacă se pune problema evaluării unor probleme de sănătate dificil de diagnosticat (statele americane Colorado și Pennsylvania, unde gazele de șist se exploatează prin fracturare de mai mulți ani, se confruntă cu o avalanșă de asemenea probleme). Investigațiile privind incidente de mediu (contaminări ale apelor de suprafață și freatice cu substanțe cancerigene sau mutagene, depășiri ale nivelului maxim admis de gaz metan în aer sau în ape, etc.) vor fi greu de realizat dacă vor fi zeci sau sute de astfel de zone unde se va face fracturare. Trecerea Agențiilor de Protecția Mediului în subordinea administraţiei locale (prevăzută în controversatul Proiect de Lege a Descentralizării) ar slăbi și mai mult capacitatea comunităților de a denunța și solicita anchetarea unor incidente de contaminări. Utilizarea unor tehnologii cu risc ridicat de contaminare a mediului de către o industrie recunoscută ca fiind cea mai mare generatoare de corupţie în statele slabe este cu atât mai riscantă într-un context instituţional fragil, într-o permanentă schimbare, cum este cel din România.
97 Comments