Articol preluat și tradus de pe Journalist’s Resource

Autor: Denise-Marie Ordway

 

De câteva săptămâni încoace, jurnaliștii și cercetătorii din întreaga lume muncesc din greu pentru a furniza informații la zi cu privire la noul Coronavirus, cunoscut sub numele de COVID-19, și a ajuta publicul să evite infecția, în timp ce se străduiesc, de asemenea, să înțeleagă virusul și impactul pe care l-ar putea avea.

Bill Hanage, conferențiar universitar în epidemiologie la Școala de Sănătate Publică T.H. Chan de la Harvard, și Marc Lipsitch, un profesor de epidemiologie în cadrul aceleiași instituții, și-au unit forțele pentru a oferi jurnaliștilor recomandări cu privire la relatarea despre epidemie. Eseul lor, denumit „Cum să relatezi în mod responsabil despre epidemia de COVID-19”, a apărut pe un blog găzduit de Scientific American.

„Abundența de informații care continuă să apară despre epidemia tot mai mare de COVID-19 prezintă provocări pentru reporteri și oamenii de știință cu care vorbesc atunci când își pregătesc materialele”, scriu aceștia. „Materialele jurnalistice și științifice de calitate trebuie să distingă între sursele legitime de informații și zvonurile care apar neîncetat, adevărurile parțiale, leacurile false promovate pentru câștiguri bănești și propaganda motivată politic”.

Jurnalist’s Resource l-a contactat pe Hanage pentru a cere recomandări suplimentare care să-i ajute pe reporteri să-și amelioreze relatările despre Coronavirus. Mai jos sunt cinci ponturi, bazate pe sugestiile sale.

1. Alegeți experții cu atenție. Primirea unui Premiu Nobel pentru un subiect științific nu face pe cineva o autoritate pe toate subiectele ce au legătură cu știința. Nici posesia unui doctorat poziția de lector la o școală medicală prestigioasă nu este o garanție.

Când au un termen de predare și se grăbesc să bată concurența, jurnaliștii solicită de multe ori explicații sau opinii de la persoane care nu au cunoștințe fix pe subiectul în cauză. Potrivit lui Hanage, practica asta poate fi periculoasă atunci când relatăm despre sănătatea publică, deoarece publicul se bazează pe informațiile din presă pentru a lua decizii cu privire la sănătatea lor și a celor dragi.

„Citatele acelea extrase rapid pot fi stupide”, spune Hanau. „Mă enervează când văd în ziare ceva ce știu că va speria oamenii sau ceva ce va trebui să demontez eu însumi. E foarte supărător.”

El îndeamnă jurnaliștii să-și acorde timpul necesar pentru a găsi cercetătorii care au cunoștințe și experiență pe subiectul respectiv. Pentru materialele despre subiecte noi din domeniul sănătății, precum COVID-19, despre care toți experții încearcă să afle cât mai mult în timp cât mai scurt acum, e o idee bună să intervievezi mai mulți cercetători.

„Recomand să testeze reacțiile a cât mai multor persoane,” spune Hanage. „Sună patru sau cinci oameni de știință diferiți. Dacă toți spun cam același lucru, atunci chiar merită să pui asta în materialul tău.”

El subliniază, de asemenea, că jurnaliștii ar trebui să creadă și să asculte cercetătorii când spun că nu au cunoștințele specifice necesare pentru a răspunde la o întrebare. „Un bun [cercetător] va spune clar: «Nu știu», sau, «Nu este domeniul meu de expertiză». Dacă mi-ați pune întrebări detaliate despre cum se tratează un pacient, aș zice «Să nu intrăm în asta»”, spune Hanage, care cercetează evoluția și epidemiologia bolilor infecțioase.

2. Distingeți între ceea ce este cunoscut ca fiind adevărat și ceea ce este considerat a fi adevărat – și ceea ce reprezintă o speculație sau opinie.

În relatările jurnalistice despre epidemie, este important să explicăm ce știu experții și ce cred că știu, pe baza experienței lor și a unei evaluări a dovezilor, explică Hanage. „De exemplu, știm că acesta este un beta-coronavirus – asta e un fapt”, spune el. „Dar dacă mă întrebați cât de mulți oameni cred că va infecta, asta e altceva.” Acestea fiind spuse, știrile ar trebui să se bazeze cât mai puțin pe opinii și speculații cu privire la problemele despre care cercetătorii încă știu prea puțin – de exemplu, de ce copiii par să aibă șanse mult mai mici de a dezvolta simptome severe ale Coronavirusului.

3. Fiți precauți atunci când citați rezultatele cercetării din copii pre-publicare („preprint”) sau lucrări academice nepublicate.

Cercetătorii publică adesea rezultatele studiilor lor în jurnale academice. Dar pentru că procesul de publicare poate dura luni de zile, un an sau chiar mai mult, ei își diseminează uneori rezultatele prin copii pre-publicare („preprints” în engleză).

Abonează-te acum la newsletter-ul lunar OpenPolitics.ro! Explicăm subiecte importante și de actualitate!

Copiile pre-publicare ale studiilor privind Coronavirusul oferă publicului acces mai rapid la cele mai noi informații despre virus, dar Hanage avertizează jurnaliștii să țină cont de faptul că aceste lucrări nu au fost supuse evaluării inter pares („peer review”) – un proces conceput pentru controlul calității, prin care alți cercetători cu expertiză pe subiect examinează studiul și constatările sale și ajută la pregătirea lucrării pentru publicare într-un jurnal.

Apariția variantelor pre-publicare ale unor studii despre noul coronavirus deja a condus la „câteva derapaje foarte urâte”, spune Hanage. Un exemplu: mai multe știri au relatat în mod eronat că ar fi o legătură între COVID-19 și HIV, citând o lucrare nepublicată a unor oameni de știință din India. Studiul, postat pe 31 ianuarie pe serverul bioRxiv, dedicat copiilor pre-publicare,  a fost retras între timp.

4. Cereți ajutorul oamenilor din instituții de învățământ și cercetare când evaluați valoarea de știre a noilor teorii și ipoteze. Pentru a preveni răspândirea dezinformării, ar trebui verificate și informațiile din articolele de opinie.

„Dacă un fapt pare extrem de surprinzător sau neobișnuit sau neașteptat, nu ezitați să-l verificați”, spune Hanage. Acesta menționează o afirmație făcută recent de către o publicație din Regatul Unit, afirmație pe care epidemiologii ar fi putut-o demonta. Un profesor (pensionat) de matematică aplicată și astronomie a spus publicației Express că un meteorit care a lovit China toamna trecută a adus probabil noul coronavirus pe Pământ.

„Contactează pe altcineva și spune, «Am auzit asta și este oarecum surprinzător»’”, sugerează Hanage. „Dacă mă suni și eu doar pufnesc în râs și-ți zic «Vei arata ca un idiot», atunci ar trebui, probabil, să te gândești de două ori înainte de a publica.”

Citește și seria scurtă de articole despre sursele de informare despre Coronavirus și de ce sunt importante pentru public și jurnaliști!

Din același motiv, redacțiile ar trebui să verifice informațiile din articolele de opinie. Un editorial recent  din New York Post susține că Coronavirusul ar putea fi o armă biologică care a scăpat dintr-un laborator chinez. Dar „dintr-o perspectivă științifică, nu există nici o dovadă pentru teoria armei biologice”, explică Hanage. Editorialul, pe care Hanage îl califică drept o „opinie fasonată cu limbaj științific”, a fost scris de către președintele Institutului de Cercetare a Populației, o organizație care se opune controlului populației.

5. Citiți materialele jurnaliștilor care relatează bine despre temele științifice.

Hanage spune că acești jurnaliști fac o treabă „extraordinar de bună”:

Alte resurse: