• Raluca Toma

La șapte luni de la incidentele inițiale din Ferguson, o investigație a Departamentului de Justiție a concluzionat că practicile nelegale și încălcarea Constituției în mod repetat de către autoritățile din Ferguson au creat „o atmosferă extrem de tensionată, în care oamenii se simt sub asediu, asaltați chiar de către cei care au fost desemnați pentru a-i servi și proteja”.

Raportul a confirmat faptul că poliția viza în mod disproporționat afro-americanii, aceștia fiind opriți mai frecvent și supuși mult mai frecvent la utilizarea forței. Practicile forțelor de ordine și instanțelor de judecată sunt „în mod disproporționat nocive pentru rezidenții afro-americani, iar acest lucru pare să se datoreze frecvent cel puțin în parte prejudecăților rasiale, atât implicite cât și explicite”, a declarat Procurorul General Eric Holder. De altfel, investigatorii au descoperit inclusiv email-uri în care polițiști și funcționari publici schimbau glume rasiste despre afro-americani, inclusiv Președintele Obama și Prima Doamnă.

Cât despre evenimentul care a declanșat investigația, Departamentul de Justiție a considerat că faptele nu susțin demararea unei anchete penale la nivel federal în cazul tânărului afro-american Michael Brown, împușcat mortal de către polițistul Darren Wilson. Cu câteva luni în urmă, în noiembrie 2014, un „grand jury” luase decizia de a nu demara un proces penal la nivel local.


În luna august 2014 evenimentele din Ferguson, un oraș de 20,000 de locuitori din vecinătatea orașului St. Louis (Missouri), au făcut prima pagină în Statele Unite ale Americii (SUA) și au atras atenția presei internaționale. Cazul lui Michael Brown, un adolescent neînarmat împușcat de poliție pe 9 august, nu reprezintă singurul deces suspect al unui tânăr de culoare care a stârnit indignare în ultimii ani. Dar protestele ce au urmat, care au început pașnic și au fost întrerupte de acte de violență din partea unor participanți și de reacții dure ale poliției, au fascinat pentru persistența și intensitatea lor.

Pentru o descriere a evenimentelor din Ferguson, o sursă bună într-un stil simplu, factual și explicativ este Vox.com. Noi ne propunem să analizăm câțiva factori care au contribuit la perseverența manifestanților și la escaladarea tensiunilor dintre aceștia și forțele de ordine:

  • Paradoxul luptei împotriva criminalității din SUA este încă o realitate – deși criminalitatea este în scădere, în timp, „militarizarea” a crescut în rândul poliției. Din anii 1990 încoace, poliția a acumulat cantități impresionante de armament și echipamente militare. Înarmarea și utilizarea tacticilor dure cu frecvență crescândă este acum descrisă ca reprezentând „militarizarea poliției”. Alte proteste au demonstrat faptul că aplicarea excesivă a forței și lipsa comunicării pot alimenta violențele.
  • SUA se confruntă cu declinul dezvoltării urbane, iar suburbia a devenit vulnerabilă la șomaj, sărăcie și sub-finanțarea serviciilor publice, fenomene pe care le asociem cu inner city-ul american. Chiar și familiile de clasă mijlocie au fost lovite de recesiunile anilor 2000, iar cetățenii sunt frustrați de incapacitatea autorităților de a soluționa probleme precum declinul sistemului educațional.
  • Afro-americanii sunt sub-reprezentați atât în administrația locală, cât și în rândul forțelor de ordine, iar acest lucru are impact negativ asupra vocii pe care comunitatea o poate avea în rândul administrației. În plus, aceștia sunt vizați prioritar de poliție, având o probabilitate mult mai mare de a fi opriți sau arestați, ceea ce contribuie la marginalizarea comunității afro-americane. În Ferguson, a fi de culoare înseamnă o probabilitate cu 37% mai mare de a fi oprit. În statul Missouri, afro-americanii sunt opriți cu 59% mai des decât albii.

Forțe de ordine supra-echipate și sub-pregătite

Unele acțiuni ale autorităților (intervențiile în forță, folosirea gazelor lacrimogene, reținerea jurnaliștiilor, impunerea stării de urgență etc.) au ridicat semne de întrebare asupra pregătirii lor pentru a răspunde adecvat la protest, fără a agrava situația. Ferguson a adus în prim plan arsenalul impresionant de echipamente făcute pentru zone de conflict militar cu care este dotată în ziua de azi poliția americană.

Un raport al ACLU (American Civil Liberties Union) [1] lansat anul acesta critică faptul că „militarizarea poliției în SUA s-a făcut cu aproape zero supraveghere publică”. „Militarizarea” poliției se referă nu doar la influxul de armamente către poliția locală și statală, ci și la normalizarea utilizării echipelor de intervenție specială și a tacticilor dure.

Celebrele războaie împotriva crimei și împotriva drogurilor, demarate de Richard Nixon în anii ‘70 și intensificate în deceniile următoare, au servit ca impuls pentru înarmarea poliției. După o creștere a criminalității legate de droguri din anii ‘80, începând cu 1990, Departamentul de Apărare a transferat armament poliției prin programul 1033. Din 2001, la vechile preocupări s-au adăugat temerile legate de pericolul terorismului. Departamentul de Securitate Internă, stabilit în 2002, a acordat poliției granturi în valoare de 35 de miliarde de dolari pentru combaterea terorismului și traficului de droguri. În plus, retragerea din teatrele de operațiuni externe din ultimii ani a lăsat și ea, drept moștenire, o producție bogată de muniție, echipamente, vehicule blindate etc. – care ajunge în departamentele de poliție, explică un articol din New York Times din iunie[2]. Până în 2011, transferurile de la Pentagon ajunseseră la o valoare de aproape 3 miliarde de dolari. Potrivit publicației The Economist, ACLU a descoperit că valoarea echipamentelor deținute de poliție a crescut de la 1 milion de dolari în 1990 la 450 de milioane în 2013.

Înarmarea poliției s-a asociat cu aplicarea mai frecventă a forței, inclusiv utilizarea echipelor SWAT (Special Weapons and Tactics) pentru operațiuni precum servirea mandatelor de percheziție[3]. În prima parte a anilor ‘80, trupele SWAT erau trimise în acțiune de aproximativ 3.000 ori pe an; în 2000 se atinsese la o rată de intervenție de 45.000/an. În timp ce criminalitatea în State e în scădere de vreo 20 de ani, militarizarea crește.

Tacticile și echipamentele militare nu sunt neapărat prevăzute pentru confruntări urbane și, cu atât mai puțin, pentru proteste relativ pașnice. Unii experți mililtari au criticat poliția pentru pregătirea precară și reacțiile exagerate. Presa și experții civili amintesc, la rândul lor, că nu ar fi prima oară când forțele de ordine răspund brutal la proteste și că alte orașe s-au confruntat, în trecut, cu situații similare, care au ilustrat importanța comunicării și pericolul ca măsurile dure să alimenteze violența. Din păcate, cercetări privind manifestațiile în perioada 1960-1990 sugerează că și culoarea protestatarilor ar putea juca un rol: protestele unde predomină afro-americani tind să atragă o prezență mai mare, și mai agresivă, a poliției.

 Probleme economice și sociale

În mod tradițional, asociem conceptul de suburbie americană cu traiul liniștit al clasei de mijloc, dar acest lucru nu este la fel de valabil la momentul actual. Încă din anii ‘90, cercetătorii au început să atragă atenția că suburbiile sunt vulnerabile la noile dinamici economice, demografice și declinul infrastructurii, îndeosebi cartierele „vechi”, construite în imediata apropiere a orașului. Potrivit Brookings Institution, fenomenul s-a agravat cu recesiunile din anii 2000. Problemele pe care le asociem cu „inner city”-ul american – șomaj, investiții puține, școli cu probleme, inegalitate – încep să se vadă și în aceste zone.

Deși zona St. Louis a cunoscut și creștere economică în ultimii ani, inclusiv datorită locurilor de muncă generate de prezența unei companii Fortune 500, New York Times scrie că în North St. Louis Country există „colțuri de sărăcie” alături de comunități de clasă mijlocie. Un raport Brookings explică faptul că Ferguson și împrejurimile au suferit schimbări economice destul de dramatice. Rata șomajului a crescut de la 5% în 2000 la peste 13% în 2010-2012. Veniturile celor cu loc de muncă au scăzut cu o treime. Unul din patru rezidenți trăiește sub pragul sărăciei [4]. Acest pattern se repetă și în alte suburbii din Statele Unite. Numărul zonelor suburbane în care cel puțin 2 din 10 persoane trăiesc sub pragul sărăciei s-a dublat din 2000 încoace. În general, fenomenul e mai pronunțat în rândul cetățenilor de culoare. Cetățenii sunt frustrați și de problemele din sistemul de educație. În ultimii ani, două districte din apropierea Ferguson și-au pierdut acreditarea școlară. Rezidenții de culoare se plâng că au întâmpinat dificultăți în transferarea copiilor și că guvernatorul nu face suficient.

 Reprezentare și participare politică scăzute

Cu toate că majoritatea populației [5] din Ferguson este afro-americană, puțini ajung în administrația locală. Atât primarul, cât și 5 din cei 6 consilieri locali sunt albi. Potrivit BuzzFeed, anul acesta comitetul de administrare a școlilor din districtul Ferguson-Florissant – care are șapte membri caucazieni – a demis din funcție pe administratorul de culoare. Comunitatea s-a mobilizat și a trimis pentru prima oară un membru afro-american în comitet. În general, reprezentarea politică a afro-americanilor la nivel local este semnificativă atât din punct de vedere simbolic, cât și practic. Un număr mai mare de reprezentanți din rândul populației de culoare se asociază cu politici diferite, un grad de satisfacție mai ridicat al populației afro-americane și o prezență mai mare la vot.

Una din explicațiile pentru reprezentarea scăzută a rezidenților de culoare este prezența redusă la vot. Anul acesta, doar 12,3% din cetățeni au participat la alegerile locale. Cifrele sugerează că cei care se duc la vot în Ferguson sunt cetățenii caucazieni mai în vârstă, care locuiesc acolo de mai multă vreme. În 2013, doar 6% din votanții de culoare s-au prezentat la alegerile locale, comparat cu 17% din votanții caucazieni. La alegerile naționale prezența e mai mare, iar experții consideră că organizarea alegerilor locale în aceiași ani ca scrutinurile naționale ar contribui la creșterea participării.

 Relații dificile cu poliția

„Oamenii din North County[6] – nu doar afro-americanii, ci și unii din oamenii albi – s-au săturat de hărțuirea din partea poliției”, povestește Garland Moore, un bărbat de culoare care a crescut în Ferguson. În activitatea poliției, populația de culoare este vizată preponderent. Deși 67% din cetățeni sunt afro-americani și 29% caucazieni, în anul 2013, în 86% din situațiile când poliția a oprit un cetățean acesta era de culoare. Asta cu toate că dintre cei opriți, caucazienii sunt cei care au mai des contrabandă (34% dintre ei comparat cu 22% dintre afro-americani). Peste 92% din cei arestați anul trecut erau afro-americani.

În Ferguson, a fi de culoare înseamnă o probabilitate cu 37% mai mare de a fi oprit. În statul Missouri, afro-americanii sunt opriți cu 59% mai des decât albii. Anul trecut, departamentul de poliție din St. Louis a demis un șef care instruise ofițerii să vizeze, cu prioritate, persoanele afro-americane. Potrivit NY Times, departamentul a chemat cercetători de la Universitatea din California să examineze dacă în St. Louis se face racial profiling.

Într-o critică dură publicată pe Vox.com, jurnalistul Ezra Klein argumentează că intregul sistem legal american este rasist. În presă și în rândul unor experților circulă de ceva vreme teza că războiul împotriva crimei/drogurilor afectează negativ comunitatea afro-americană și că sistemul legal discriminează. Raidurile SWAT targetează în proporție de 42% pe afro-americani și 12% pe hispanici (72% din populația SUA e caucaziană). Consumul de droguri e aproximativ la fel de frecvent în rândul tuturor raselor, dar negrii au o șansă de 3,6 ori mai mare de a fi arestați pentru asta decât albii. Atunci când programul „Stop and Frisk”, de oprire și percheziționare a pietonilor din New York era încă în vigoare, peste 80% din cei opriți erau negri sau hispanici.

Relația cu poliția devine și mai delicată când populația de culoare este sub-reprezentată în rândul forțelor de ordine. În Ferguson, din 53 de polițiști, 3 sunt negri. Dezechilibrul între populația civilă și compoziția poliției s-a ameliorat în ultimele decenii. Totuși, în 40% din orașele analizate de Biroul pentru Recensâminte, sub-reprezentarea minorităților este încă o realitate, relatează Washington Post [7].

 Tensiuni inter-rasiale?

Dacă la incidentele din Ferguson și-au adus contribuția și tensiuni inter-rasiale, aceasta este o întrebare fără răspuns clar. Părerile diferă radical, arată un reportaj al BuzzFeed. Din presă și din declarațiile cetățenilor se desprind, însă, două idei: 1) Unii observatori văd în aceste evenimente urmarea a decenii de segregare, inițial impusă, apoi produsă „organic”. 2) În rândul locuitorilor, albii și negrii citesc diferit situația.

Presa a semnalat faptul că zona metropolitană St. Louis este printre cele mai segregate din țară. Din 50 de zone metropolitane cu populație afro-americană ridicată, St. Louis este pe locul 9 la segregare, după „Indexului Diferențelor”, care măsoară distribuția geografică a diferitelor rase. Istoria orașului Ferguson ilustrează într-o anumită măsură dinamica migrațiilor urbane din a doua parte a secolului XX, explică NY Times. În timp ce afro-americanii au început să se mute în urban, albii au migrat către suburbii. Inițial, populația de culoare a fost exclusă din suburbii dar pe măsură ce restricțiile au fost eliminate, iar aceștia au migrat către suburbii, albii s-au mutat către alte cartiere suburbane, mai departe de oraș.

Totuși, Ferguson și câteva localități vecine au populații distribuite destul de eterogen – cartierele sunt, de obicei, populate deopotrivă de negri și de albi. Problema în Ferguson nu este coexistența raselor diferite, ci reprezentarea acestora, susține Washington Post: structurile de putere într-o localitate în mare parte afro-americană nu reflectă populația acesteia, iar asta influențează politicile publice și contribuie la încrederea scăzută în autorități.

În ceea ce privește reacțiile locuitorilor, caucazienii par să fie mai surprinși de tulburările actuale, insistă că nu există o istorie a conflictelor inter-rasiale dar au temeri legate de viitor. Rezidenții de culoare intervievați declară mai curând fie că sunt frustrați, fie că înțeleg doleanțele protestatarilor, chiar dacă ei nu au avut experiențe negative.
„Cred că relațiile inter-rasiale au fost mereu bune aici. Nu există conflicte între rase. Și cred că protestele vor afecta situația asta.”

„Ne tratează ca pe niște criminali. Întreabă pe cine vrei din oraș [n.a. St. Louis]. Nimeni nu vine din oraș aici pentru că știu că ăsta-i unul din locurile cel mai rasiste.”
Locuitorii din Ferguson povestesc și că oameni diverși locuiesc pe aceeași stradă, că sunt afro-americani care au ales să se mute acolo pentru că orașul e mai pașnic decât locurile unde au crescut. Dar dacă relațiile între vecini sunt bune, asta nu înseamnă că rezidenții de culoare nu se simt nereprezentați de sistemul politic sau nedreptățiți de cel legal.

Așa cum o ilustrează statisticile Pew Research, populația albă subestimează de obicei gradul de discriminare pe care îl resimt ceilalți: în mai 2013, 88% dintre afro-americani spuneau că în SUA există încă discriminare împotriva lor; 57% dintre albi declarau același lucru. Deși discriminarea poate părea pentru unii de domeniul trecutului, pentru că nu o trăiesc și nu află despre ea nici din cercurile lor sociale, percepția injustiției în rândul unui grup dezavantajat istoric trebuie luată în serios. Întrebați recent despre moartea lui Michael Brown, cetățenii americani de culoare au răspuns în proporție de 80% că aceasta ridică probleme importante legate de relațiile inter-rasiale. Doar 47% dintre caucazieni au fost de acord.

 Ferguson, poveste americană?

Cazul Ferguson prezintă trăsături tipic americane. Într-o țară cu prea multe arme, obsedată de combaterea criminalității și cu un trecut dureros al relațiilor inter-rasiale, a mai murit un tânăr afro-american neînarmat. Cetățenii au ieșit în stradă și poliția a intervenit pripit. Sunt evoluții șocante, dar retrospectiv, încercăm să le înțelegem prin prisma trecutului: a segregării, a războiului contra criminalității, a declinului orașului american.

Asemenea locuitorilor din Ferguson, de obicei nu ne așteptăm la așa ceva în cartierul nostru, în țara noastră. Dar inegalitatea, tensiunile inter-etnice și doleanțele neadresate de autorități nu se găsesc doar în America. Aceste probleme nu sunt fără de soluții, dar trebuie recunoscute pentru ca oamenii să nu rămână cu ideea că „dacă n-ar fi vandalizarea, [n-ar] primi atâta atenție”[8].

Urmărind evoluțiile din Ferguson, am putea să ne întrebăm cum ar fi dacă uciderii unui tânăr rom (precum în cazul de anul acesta care a făcut vâlvă grație eforturilor APADOR-CH) i-ar urma proteste ca cele din Ferentari din 2006 (cand Transelectrica a oprit curentul și patru copii au murit asfixiați într-un incendiu pornit de la lumânări). Vox.com a ilustrat, satiric, cum ar scrie presa americană despre Ferguson dacă ar fi altundeva. Noi cum am citi Ferguson dacă ar fi în Ferentari?

 


[1] O organizație neguvernamentală fondată în 1920, care se ocupă de asistență și advocacy pentru apărarea drepturilor civile în Statele Unite

[2] Programul Pentagonului prin care aceste elemente sunt transferate gratuit departamentelor de poliție nu este singurul prin care se achiziționează armament și echipament, dar vizionarea graficelor elaborate de autori bazate pe transferuri de la Pentagon către poliție după 2006 ilustrează cat de multe localități profită de ofertă: http://www.nytimes.com/2014/08/20/upshot/data-on-transfer-of-military-gear-to-police-departments.html?rref=us&abt=0002&abg=1.

[3] Un caz relativ celebru este folosirea unei echipe SWAT pentru un raid la o frizerie, cu pretextul unei suspiciuni că se opera fără permis.

[4] Definit în 2012 ca traiul cu mai puțin de 23 492 de dolari pe an, pentru o familie de patru persoane.

[5] 67%, mai exact.

[6] North St. Louis County, județul în care se găsește Ferguson.

[7] Site-ul de analiză fivethirtyeight.com a evidențiat, totodată, că în multe orașe americane, o bună parte din polițiști nu trăiesc acolo unde activează. În medie, în cele 75 de orașe care au cele mai mari numere de polițiști din SUA, 60% dintre ofițeri stau în altă localitate decat cea unde lucrează. Caucazienii sunt cei care au tendința cea mai mare de a locui în altă parte. Materialul arată că sunt diferențe seminificative de la oraș la oraș. Spre exemplu, în Detroit, Michigan, 57% din ofițerii de culoare locuiesc în limitele orașului, comparat cu 8% dintre cei caucazieni. În schimb, în Chicago, 88% din polițiști (de toate rasele) trăiesc în oraș.

[8] Câteva statistici sugerează că escaladarea situației chiar contribuie la atenționarea publicului. Protestele din Ferguson au atras mai multă atenție, mai repede, decât a făcut-o cazul lui Trayvon Martin, un tânăr neînarmat împușcat de un civil, voluntar al neighborhood watch (veghea cartierului) în Florida: http://www.pewresearch.org/fact-tank/2014/08/20/cable-twitter-picked-up-ferguson-story-at-a-similar-clip/