Fenomenul polarizării opiniei publice în urma condamnării unor oameni politici importanţi nu este nou, cum au arătat-o momentele arestării lui Adrian Năstase sau Gigi Becali. În mod similar, condamnarea lui Dan Voiculescu – un caz recent, puternic mediatizat – a divizat opinia publică în două tabere: cei care susţin şi cei care se opun protestului jurnaliştilor Antena 3.
Analiza OpenPolitics îşi propune să vadă în ce măsură această polarizare apare în mediul online, în special în discuţiile dintre utilizatorii de Facebook, şi cum influenţează ea calitatea interacţiunii dintre aceştia. Polarizarea societăţii este adesea însoţită de atitudini intolerante şi un discurs ostil faţă de grupul care nu împărtăşeşte aceleaşi convingeri. Într-o societate ca România, unde intoleranţa la nivel de societate este oricum peste media europeană [1] , diviziuni noi precum cea generată de condamnarea lui Voiculescu pot alimenta astfel de atitudini. La acest fenomen contribuie inegalitatea crescută şi nivelul slab al educaţiei, factori care întăresc tensiunile şi fac ca atitudinile intolerante să fie răspândite şi acceptate în societate, chiar la cele mai înalte niveluri. Un exemplu în acest sens este propunerea din ce în ce mai des auzită cu privire la introducerea votului cenzitar. Recent Gândul a realizat o serie de interviuri pe tema „Aţi fi de acord să nu voteze cei care au un venit sub 2.000 de lei?”, în timp ce un articol pe Contributors propunea restricţionarea dreptului de vot pe baza nivelului de alfabetizare.
Pentru că polarizarea creşte intoleranţa la nivel de societate, am vrut să vedem în analiza de faţă în ce măsură cel mai utilizat site de social media din ţară, Facebook-ul, poate contribui la reducerea polarizării prin stimularea unui dialog civilizat şi informat între utilizatori cu păreri diferite. Ne-a interesat cum s-au poziţionat userii în dezbaterea de pe Facebook privind condamnarea lui Dan Voiculescu, ce surse au folosit pentru a-şi argumenta poziţia şi în ce măsură Facebook-ul a reprezentat în acest caz un catalizator pentru o dezbatere politică tolerantă. Analiza a urmărit să răspundă la următoarele două întrebări:
I. Cum interacţionează utilizatorii online la nivel discursiv, în ce măsură putem vorbi de un dialog argumentat şi civilizat?
II. Care sunt sursele citate cel mai des de utilizatori şi cum diferă în funcţie de canalul media pe a cărui pagină apar? În ce măsură aceste surse de informare au potenţialul de a îmbunătăţi calitatea dezbaterii?
Analiza de conţinut a fost realizată pe paginile de Facebook ale principalelor canale de ştiri: Adevărul, Evenimentul Zilei, România Liberă, Jurnalul Naţional, Libertatea, Gândul, Mediafax, Hotnews, Ziare.com, Agerpres, Antena 3, Realitatea, TVR1, ŞtirileProTV [2] . Au fost descărcate toate postările şi comentariile legate de condamnarea lui Dan Voiculescu, din perioada 8 august (ziua sentinţei) – 11 august (o zi după „Plimbarea Libertăţii”). Au fost excluse din analiză paginile de Facebook ale Antena 1, B1TV, GSP deoarece nu a fost posibilă descărcarea automată [3] a comentariilor şi postărilor, iar pagina Prima TV a fost eliminată deoarece nu conţinea nicio ştire legată de subiectul în cauză în intervalul stabilit. În total analiza a fost realizată pe 50.791 postări şi comentarii, dintre care aproape jumătate au fost descărcate de pe pagina Antena 3, şi un sfert de pe pagina Realitatea (Figura 1).
Figura 1. Numărul total de postări şi comentarii analizate pe fiecare pagină de Facebook
Rezultate analiză
I. Cum interacţionează utilizatorii online la nivel discursiv, în ce măsură putem vorbi de un dialog argumentat şi civilizat?
Pentru a putea răspunde la această întrebare ne-am uitat la două aspecte:
a) În ce termeni este purtată discuţia online pe diferitele pagini de Facebook analizate?
b) În ce măsură există o interacţiune directă între utilizatorii online care comentează pe paginile de Facebook ale canalelor de ştiri? Cum îşi răspund utilizatorii unul altuia – printr-un dialog civilizat sau mai degrabă printr-un schimb de insulte?
a) Contextualizarea dezbaterii
Întrucât numărul foarte mare de comentarii şi postări (cca. 50.000) nu ne permite o analiză calitativă, am vrut să vedem care sunt cele mai frecvente cuvinte care apar în comentariile userilor, şi în ce măsură există o retorică similară pe diferitele pagini studiate. Acest lucru ne permite să ne conturăm o idee despre modul în care a fost contextualizată dezbaterea despre cazul ICA, despre interpretările care au dominat atât în rândul cetăţenilor cât şi pe diferite canale media.
Ce am aflat:
Indiferent de canalul media ales, discursul online cu privire la condamnarea lui Voiculescu şi interacţiunea dintre comentatori se poartă în aceiaşi termeni. Însă atenţia nu cade prioritar pe Dan Voiculescu, pe proces sau sentinţă, ci pe Antene – pe implicaţiile posibile asupra posturilor de televiziune deţinute de grupul Intact sau pe revendicările acestora – cuvinte ca “antena”, „antena3”, „antenele” fiind de departe cele mai frecvente în postările şi comentariile de pe Facebook, cu peste 6500 apariţii. Mai mult, deşi ştirile şi postările ţin de condamnarea lui Voiculescu, referirile la Traian Băsescu sunt de două ori mai frecvente.
Figura 1. Cele mai frecvente 40 de cuvinte din postările şi comentariile de pe fiecare pagină de Facebook. Nodurile colorate reprezintă paginile de Facebook ale surselor de ştiri analizate, iar nodurile portocalii reprezintă cuvintele cele mai frecvente. Liniile colorate dintre noduri arată pe care pagină de Facebook apar cuvintele respective, iar grosimea liniilor reprezintă numărul de menţiuni. Grosimea nodurilor reprezintă numărul de referiri totale (de la toate sursele) către cuvântul respectiv, prin urmare cele mai mari noduri portocalii desemnează cuvintele cele mai frecvente, în timp ce nodurile colorate cele mai mari reprezintă paginile de Facebook cu cele mai multe comentarii şi postări.
Pe toate canalele de ştiri sunt invocate în comentariile utilizatorilor cuvinte ca România, ţara şi poporul, ceea ce sugerează că procesul în dosarul ICA a fost privit ca un caz cu miză naţională şi a mobilizat un discurs profund identitar. În acest sens, există o polarizare clară la nivelul utilizatorilor online, care îşi declară apartenenţa simbolică la o tabară sau alta prin disocieri frecvente de tipul „noi” – „voi”, „sunteţi” – „suntem”, prin interpelări de tipul jignirilor – „prost”, sau mustrărilor – „ruşine”. Polarizarea decurge chiar din modul în care este structurată „discuţia” online: ca un conflict între Antene/Voiculescu şi Băsescu. Această antagonizare politică este replicată la nivelul discuţiei dintre userii Facebook. Ca la fotbal, fiecare echipă are suporteri şi opozanţi, care se adresează unii altora cu apelative ca “băsist” sau “antenist”.
Deşi pe majoritatea paginilor de FB discuţia se poartă, în linii mari, în aceiaşi termeni, există totuşi câteva surse unde postările şi comentariile încearcă o recontextualizare a dezbaterii. Acestea sunt: Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei şi Libertatea. Pe pagina de Facebook a ziarului Libertatea, singurul tabloid din listă, apar foarte frecvent cuvintele politică, partid, ură sau Huidu. Ultimele două ţin de natura senzaţionalistă a ziarului, care se vede şi prin faptul că în discuţia online a utilizatorilor de pe pagina Libertatea cazul Voiculescu este asociat cu cel al condamnării lui Şerban Huidu, o asociere relativ absentă pe celelalte pagini de Facebook.
Figura de mai jos arată nu doar ce interpretări noi propunJurnalul Naţional şi Evenimentul Zilei, ci şi în ce măsură dezbaterea de pe acestea şi cea de pe Antena 3 este una similară. Dacă ne uităm la cele mai frecvente 40 de cuvinte din postările şi comentariile de pe Jurnalul Naţional şi Antena 3, repertoriul este relativ comun şi include cuvinte ca “băsist”, “alături”, “strada”, “libertate”, “bravo / felicitări”, care nu sunt la fel de vizibile pe EVZ. O altă diferenţă importantă este că, în timp ce pe EVZ dezbaterea este centrată pe personajul Dan Voiculescu, pe Antena 3 cuvântul “Voiculescu” nu apare printre cele mai frecvente 1000 de cuvinte, spre deosebire de toate celelalte surse. Acest lucru confirmă că Antena 3 a recontextualizat discuţia despre cazul Voiculescu, înlocuind-o cu una despre situaţia Antenelor, cu apeluri pentru sprijin şi mobilizare.
Pe paginile EVZ şi Jurnalul Naţional sunt mai frecvente referirile la dosarul Telepatia şi la proces, deşi pe pagina Jurnalul, ca şi pe Antena 3 dar diferit de majoritatea celorlalte surse, apar cuvinte ca “onoare”, “curaj”, “demnitate”. Pe de altă parte, în discuţiile de pe EVZ apar interpretări negative puternice precum “isteria”, “şocant” sau apelativele “varan” sau “felix”. Un alt lucru inedit din dezbaterea online de pe EVZ este că, spre deosebire de toate celelalte surse, pe pagina EVZ se vorbeşte frecvent de “protestul” vedetelor Antenei 3. Acest lucru este relevant deoarece arată că pe unele canalele de ştiri au existat interpretări diferite, preluate şi în comentariile utilizatorilor. Astfel, în timp ce pe Antena 3, Jurnalul Naţional şi majoritatea celorlalte surse s-a discutat despre „plimbarea” organizată de Antena 3, pe EVZ plimbarea a fost etichetată drept „protest”.
Figura 2. Cele mai frecvente cuvinte din comentariile şi postările publicate pe paginile de Facebook ale Antena 3, Jurnalul Naţional şi Evenimentul Zilei
b) „Dialogul” ad-hominem
Pentru a afla cât şi cum au comunicat utilizatorii de Facebook cu privire la condamnarea lui Voiculescu, ne-am uitat numai la comentariile scrise ca răspuns la ce au postat alţi utilizatori. Ne-au interesat atât frecvenţa lor, raportată la numărul total de comentarii de pe fiecare pagină de Facebook, cât şi cum sunt construite.
Per ansamblu, utilizatorii au răspuns aproximativ la 1 din 5 comentarii scrise de alţii, ceea ce înseamnă că ştirea condamnării lui Voiculescu i-a făcut pe utilizatorii de Facebook să comunice între ei. Există însă variaţii la nivelul surselor de ştiri (Figura 3). Cele mai multe interacţiuni sunt pe paginile de Facebook ale Jurnalul Naţional şi Antena 3, unde 27% din comentarii au replici. La polul opus, cu cea mai redusă interacţiune între utilizatori, sunt Adevărul, Gândul şi Libertatea, cu numai 15% replici la comentarii. Pe TVR1, România Liberă şi Evenimentul Zilei, nu există o astfel de interacţiune, în mare parte din cauza numărului mult mai redus de postări şi comentarii generate de ştirea condamnării, iar pe Agerpres, similar, există doar 2 răspunsuri. Putem deduce de aici că acestea din urmă nu au reuşit să genereze o dezbatere online între utilizatorii de Facebook.
Figura 3. Distribuţia răspunsurilor la comentariile altor utilizatori pe fiecare pagină de Facebook şi a cuvântului „eşti” în cadrul acestor răspunsuri
Întrucât numărul mare de răspunsuri – 10.307 – nu ne-a permis o analiză calitativă, am apelat din nou la identificarea celor mai frecvente cuvinte. Printre primele trei cele mai frecvente cuvinte se numără verbul „eşti”, cu peste 1000 de apariţii. În medie, 10% dintre replicile de pe paginile de Facebook analizate conţin acest cuvânt, cele mai multe apariţii fiind pe paginile de Facebook Jurnalul Naţional şi Gândul, şi cele mai puţine pe Adevărul şi Ziare.com (Figura 3).
Acest rezultat este deosebit de relevant, întrucât cuvântul „eşti” poate desemna o argumentaţie de tip ad hominem, în care răspunsul la un comentariu este de fapt un atac la persoană, şi nu un argument cu privire la ideea expusă de aceasta. Pentru a verifica dacă acesta este cazul, am încercat să vedem cu ce este asociat cuvântul „eşti” în replicile utilizatorilor de Facebook. În medie, în 70% dintre răspunsurile care conţin cuvântul „eşti” acesta este urmat de o insultă sau un apelativ jignitor. Printr cele mai frecvente asocieri sunt: „băsist” (urmat în general de alte adjective cu conotaţie negativă), „prost”, „spălat pe creier”, „analfabet”. Pe lângă acestea, sunt relativ frecvente şi asocierile ironice ca „eşti deştept / inteligent”, „eşti tare”, care nu fac parte din cele aproximativ 70% de asocieri explicit negative.
Distribuţia atacurilor la persoană este uşor diferită în funcţie de pagina de Facebook analizată (Figura 4). În top se află paginile Adevărul (78%) şi Realitatea (77%). Este însă interesant de remarcat că, în cazul Adevărul, utilizatorii apelează mai rar decât utilizatorii altor pagini de ştiri la adresări de tipul „eşti…”, însă atunci când o fac scopul este, în mai mare măsură decât pe celelalte pagini de Facebook, de a insulta alţi utilizatori. La polul opus se situează Hotnews, unde puţin peste jumătate din răspunsurile de tipul „eşti…” sunt ad hominem, sugerând un dialog mai civilizat decât pe celelalte pagini. Cu toate acestea, în ansamblu dezbaterea online de pe paginile de Facebook analizate conţine un număr alarmant de atacuri la persoană. Acestea accentuează fenomenul polarizării discursive identificat anterior, întrucât schimbul de insulte se petrece în general între „taberele” adverse, între presupuşii „băsişti” şi „antenişti”.
Figura 4. Frecvenţa asocierilor cuvântului „eşti” cu termeni care au o conotaţie explicit negativă
II. Surse de informare sau de bagatelizare?
Ne-a interesat să vedem şi care sunt sursele citate de utilizatorii de Facebook pe paginile canalelor de ştiri, pentru a avea o idee de unde îşi iau aceştia informaţia şi sub ce formă. Cele mai multe referinţe, pe toate paginile, sunt către alte pagini de Facebook: poze fie de susţinere, fie de critică la adresa Antenelor, sau care iau în derâdere personaje politice ca Traian Băsescu, Dan Voiculescu sau Victor Ponta. După cum arată şi imaginea alăturată (Figura 5), cei mai înclinaţi spre a apela la Facebook ca sursă de informaţii care le exprimă convingerile sunt utilizatorii online care comentează pe paginile Antena 3, ŞtirileProTV şi Realitatea TV. În mod similar, utilizatorii de Facebook manifestă o preferinţă ridicată pentru videoclipurile Youtube (aici un exemplu), multe dintre acestea fiind materiale care ironizează personajele amintite sau critică întreaga clasă politică – piesele de hip hop cu mesaje socio-politice acide fiind des folosite de userii Facebook în dezbatere pentru a-şi exprima punctul de vedere.
Unii utilizatori apelează la canalele media pentru a-şi exprima punctul de vedere, însă acest lucru este mult mai rar întâlnit decât în cazul citării altor pagini de Facebook sau a videoclipurilor Youtube. Cel mai frecvent citate surse sunt Gândul.info, Adevărul.ro (citat numai pe Antena 3), Naşul.tv, Realitatea.net, Capital.ro precum şi site-uri de tip pamflet: kmkz.ro, timesnewroman.ro sau academiacatavencu.info. Luate împreună, acestea nu se ridică nici la jumătate din frecvenţa linkurilor de Youtube, sau un sfert din cea a linkurilor de Facebook. În plus, interacţiunea dintre canalele media este aproape absentă, având în vedere că pe paginile lor de Facebook apar foarte rar linkuri către alte surse de ştiri decât cea proprie – atât în postările respectivului canal, cât şi în comentariile utilizatorilor. Acest lucru poate fi dăunător pentru pluralitatea opiniilor utilizatorilor, mai ales în cazul surselor puternic partizane.
Polarizarea la nivelul comentariilor nu este evidentă din sursele citate, însă ea decurge la o analiză mai atentă a linkurilor. Chiar dacă utilizatorii online cu păreri contrare apelează la aceleaşi surse sau canale media pentru a-şi întări poziţia pe subiect, aceştia selectează din respectivele surse materialele care le confirmă convingerile. Mai mult, în cazul Antenei 3 utilizatorii au realizat ei înşişi siteuri sau poze de susţinere a canalului.
Figura 5. Interacţiunea dintre diferitele surse de informare. Nodurile colorate reprezintă paginile de Facebook analizate, iar nodurile galbene reprezintă linkurile din comentariile şi postările de pe respectivele pagini. Nodurile galbene cele mai mari sunt cele mai citate surse, în timp ce nodurile colorate cele mai mari sunt paginile de Facebook în care sunt citate cele mai multe linkuri. Grosimea liniilor reprezintă numărul de referinţe la sursa citată.
Concluzii
Răspunsurile la cele două întrebări adresate în analiza de faţă dau un pronostic mai degrabă pesimist privind rolul jucat de Facebook în stimularea unei dezbateri politice informate, civilizate şi argumentate. Deşi canalele de ştiri au reuşit să genereze reacţii din partea utilizatorilor online –50.000 de postări şi comentarii în 4 zile fiind un număr deloc neglijabil – acestea au ratat şansa de a transforma aceste reacţii într-o dezbatere politică online.
Deşi pe majoritatea paginilor de Facebook comentariile sunt mixte la nivel de partizanat, ceea ce ar putea oferi premisele pentru un dialog între grupuri cu opinii diferite, interacţiunea este una cel mult artificială. Nu există de fapt un dialog între utilizatori, ci doar o reafirmare individuală a convingerilor sau un schimb de insulte şi atacuri la persoană. Această practică discursivă – comună pentru toate paginile analizate – accentuează polarizarea dintre utilizatori, dintre „băsişti” şi „antenişti”, pe principiul „cine nu e cu noi e împotriva noastră”.
Nici sursele de informare la care apelează utilizatorii online pentru a-şi întări poziţia nu lasă prea multe speranţe în vederea unui dialog civilizat şi argumentat. „Mijlocul este mesajul”, spunea McLuhan [4] , ceea ce explică în cazul de faţă preferinţa utilizatorilor reţelei de socializare pentru surse media preponderent vizuale şi interactive, ca Facebook şi Youtube. Însă şi dialogul imaginilor este în acest caz preponderent unul al ironiei sau al insultei. Indiferent de ţinta atacurilor – Antenele, Voiculescu, Băsescu, Ponta – cele două tabere folosesc aceleaşi instrumente de comunicare şi chiar acelaşi limbaj antagonizant.
Analiza relevă faptul că în cazul de faţă Facebook-ul, ca mijloc de comunicare, mai degrabă a accentuat polarizarea şi intoleranţa decât să le reducă. Numeroasele atacuri la persoană, precum şi calitatea foarte scăzută a multora dintre comentarii alimentează şi fac să fie acceptabile propuneri elitiste şi intolerante de tipul celor lansate de Contributors sau Gândul. Din acest motiv, merită să ne întrebăm dacă „discuţiile” politice de pe Facebook nu fac mai mult rău decât bine, şi dacă nu ar fi oportună o practică de moderare a comentariilor şi de responsabilizare a utilizatorilor.
Un alt aspect îngrijorător ridicat de rezultatele analizei ţine de implicaţiile polărizării opiniei publice. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs politic mai degrabă emoţional şi identitar decât cu încercări de obiectivitate şi de analiză critică a informaţiilor, ceea ce accentuează divizunea dintre grupuri. Printre postările canalelor de ştiri sau ale comentatorilor sunt puţine reacţii de tipul „justiţia şi-a spus cuvântul”, fără alte încărcături partizane. Privit la rece, procesul lui Dan Voiculescu a fost de fapt un simplu act de justiţie, însă el a fost investit cu o puternică încărcătură simbolică şi emoţională. Pentru unii a fost un act de profundă nedreptate sau de răzbunare politică, pentru alţii o performanță lăudabilă în justiţie, de importanţă naţională.
Această polarizare cu substrat emoţional şi identitar face dificilă nu doar dezvoltarea unei dezbateri politice civilizate, informate şi argumentate, ci şi crearea consensului, sau cel puţin a unei baze comune care să faciliteze înţelegerea reciprocă. Acest lucru poate avea implicaţii importante la nivel politic, întrucât deciziile politice ajung să fie judecate mai degrabă prin filtrul partizanatului, în funcţie de autorii lor, şi nu din prisma implicaţiilor lor, ceea ce face ca în permanenţă să existe o tabără nemulţumită. Mai mult, erodarea consensului sau a bazei comune îngreunează însuşi procesul decizional, acesta devenind un simplu joc de putere între partide sau politicieni aflaţi în opoziţie. Un exemplu grăitor în acest sens este declaraţia din 2013 a premierului Victor Ponta, conform căreia acesta se opunea proiectului exploatării de la Roşia Montană doar pentru că preşedintele Traian Băsescu îl susţinea. Această polarizare politică puternică atât în rândul electoratului, cât şi a clasei politice, riscă să erodeze şi mai mult încrederea oamenilor în instituţiile statului, în justiţie sau în procesele de guvernare.
[1] Horaţiu Rusu, Elena Tudor, “Valorile românilor. NEWSLETTER – Toleranţă, intoleranţă și atitudini discriminatorii”.
[2] în cazul paginii de Facebook ŞtirileProTV nu am putut descărca automat comentariile şi postările, ele fiind preluate manual întrucât modalitatea de postare a permis acest lucru.
[3] Descărcarea a fost realizată cu ajutorul pluginului NCapture şi baza de date a fost ulterior prelucrată în Nvivo.
[4] [1964](2012). Să înţelegem media. Extensiile omului. Curtea Veche.
Leave a Comment