• Irina Paraschivoiu

Între 2009 și 2014 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a alocat peste 747 milioane de lei [echivalentul a aproximativ 170 milioane de euro] prin alocații de la bugetul de stat pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuințe. Peste 70% din acest total a fost direcționat către 14 unități administrativ-teritoriale mari și medii. Credem că este necesară o distribuție teritorială mai echitabilă a fondurilor provenind de la bugetul de stat și de o mai mare transparență în privința criteriilor alocării sprijinului de la bugetul de stat.

1. Context

În 2010 Uniunea Europeană a adoptat Directiva privind Performanța Energetică a clădirilor (2010/31/UE), o reformă a unei Directive adoptate inițial în 2002 și complementată ulterior de Directiva privind Eficiența Energetică (2012/27/UE). Prin acestea, Uniunea Europeană a oferit pârghiile implementării unui cadru comun în statele membre pentru stabilirea de standarde și niveluri de performanță în privința gradului de energie a clădirilor.

2. Rațiunea eficienței energetice în blocurile de locuințe

Dacă lăsăm de o parte programele ce vizează clădirile aflate în proprietatea autorităților publice, există cel puțin două rațiuni care susțin reducerea consumului de energie în blocurile de locuințe:

  • O rațiune publică: aceea de reducere a emisiilor cu efect de seră și decuplarea creșterii economice de consumul de energie;
  • O rațiune orientată spre consumator: de reducere a costului energiei de către utilizatorii casnici, în special de către consumatorii vulnerabili.

În România 72% din unitățile locative din mediul urban sunt situate în blocuri de locuințe. O bună parte din acestea, construite în perioada 1960-1990, au un grad redus de izolare termică[1].

OUG 174/2002 și mai târziu OUG 18/2009 cu completările ulterioare au permis subvenționarea lucrărilor pentru reabilitări termice ale blocurilor de locuințe, prin alocații de la bugetul de stat prin programul multianual, precum și prin alocări bugetare din partea Consiliilor Locale. Din 2012 legea prevede și posibilitatea finanțării parțiale prin fonduri structurale sau de coeziune, de la Uniunea Europeană. Cât despre contribuția asociațiilor de proprietari, aceasta a fluctuat de la 15% la 20%, în prezent ea fiind de minimum 10% până la 40%[2]. Din 2010 este posibilă și acordarea de credite bancare cu garanție guvernamentală pentru blocurile de locuințe care nu au fost incluse în programele multianuale, cu finanțare de la bugetul de stat.

3. Distribuția fondurilor prin programele multianuale de la bugetul de stat

În perioada 2009 – 2014, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice[3] a alocat peste 747 milioane de lei pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuințe, prin alocații de la bugetul de stat[4]. Numărul imobilelor[5] incluse spre finanțare a fost de 5,372, finanțarea acoperind 50% până la 60% din costurile reabilitărilor. În 2009, Ministerul alocase un buget de 360 milioane de lei pentru reabilitarea a 1209 de imobile, buget care a fost redus la mai mult de jumătate (150 milioane de lei) în 2010 și 2011. În 2012 și 2014 bugetele alocate programului au scăzut la 29 milioane (inclusiv credite de angajament), respectiv 58 milioane lei.

f1
Graficul 1: Bugetul alocat și numărul de imobile incluse prin programul multianual privind creșterea performanței energetice la blocurile de locuințe, 2009-2014. Sursa: Calcule proprii, pe baza listelor publicate de MDRAP.
Mai interesant, însă, este să ne întrebăm care a fost distribuția teritorială a sprijinului în acest interval. Cea mai recentă versiune a Ordonanței privind finanțarea programului precizează faptul că alocarea fondurilor publice în cotă-parte se realizează în mod echilibrat pe regiuni de dezvoltare, municipii, orașe și comune[6]. Autoritățile publice locale sunt responsabile cu inventarierea și prioritizarea imobilelor, în funcție de numărul de apartamente, nivelul de performanță energetică și vechime. Așadar, stadiul și dimensiunea fondului locativ ar trebui să fie principalele criterii reflectate în distribuția alocării finanțărilor.

În perioada 2009-2014, 14 unități adminstrativ-teritoriale au primit alocări prin programele multianuale totalizând aproape 70% din totalul fondurilor, așa cum este ilustrat în graficul de mai jos.

 f2

Graficul 2: Alocarea fondurilor, unități administrativ teritoriale, prin programul multianual privind creșterea performanței energetice la blocurile de locuințe, 2009-2014. Sursa: Calcule proprii, pe baza listelor publicate de MDRAP
Așa cum ne-am aștepta, unitățile administrativ-teritoriale mai mari, unde este de presupus că fondul locativ este mai numeros, au primit alocări bugetare mai mari, însă există și excepții. De exemplu, Municipiile Slatina (85,000 locuitori) și Târgoviște (94,000 locuitori) au primit finanțări de 5%, respectiv 3.5% din totalul fondurilor pentru perioada 2009-2014, mai mult decât Timișoara (333,000 locuitori) sau Brașov (291,000 locuitori). Primăria Sectorului 2 București a beneficiat cel mai mult de programele multianuale, respectiv de 10.3% din totalul fondurilor alocate, la polul opus aflându-se Primăria Sectorului 4 care a atras numai 2.85% din finanțare în perioada 2009-2014. În total, 37.65% din bugetul programului în acest interval a fost direcționat către Municipiul București, prin cele 6 unități administrativ-teritoriale, deși acesta nu deține nici 37,65% din populația țării, nici 38% din clădirile de locuințe care necesită cel mai urgent lucrări de reabilitare.

Graficul de mai jos reprezintă ponderea populației acestor 14 unități administrativ-teritoriale din populația României. Există discrepanțe mai mari decât ne-am aștepta între sectoarele Municipiului București – de exemplu, Sectorul 1 numără 225,000 de locuitori, considerabil mai puțin decât Sectorul 2 (345,000 locuitori) sau Sectorul 3 (385,000 locuitori). Cu toate acestea, populația Sectorului 2 reprezintă doar 1,7% din populația țării noastre, în timp ce în Municipiul București locuiește 9.36% din populația României.

f3

Graficul 3: Distribuția populației României. Sursa: Institutul Național de Statistică, Tempo Online
4. Echitate sau nu? Ce (nu) ne spun cifrele

Datele de mai sus nu prezintă o situație elocventă asupra stadiului reabilitării termice la nivel național. Ne putem întreba, însă, în ce măsură distribuția sprijinului prin alocații provenind de la bugetul de stat este echitabilă, luând în considerare faptul că ele se bazează pe contribuții precum TVA, impozitul pe venit sau pe profit. O astfel de distribuție ar trebuie să se bazeze (inclusiv în virtutea prevederilor în vigoare) pe cel puțin doi factori: realitatea locativă și echitatea teritorială. Practic, o distribuție echitabilă ar trebui să asigure accesul la programe pentru toate unitățile admnistrativ-teritoriale, indiferent de dimensiune și localizare, dar proporțional cu clădirile identificate drept prioritare la nivel local.

Datele de mai sus indică faptul că o serie de alți factori ar putea influența distribuția fondurilor. În practică, este dificil de făcut o distincție clară între autorități publice locale care au beneficiat mai mult de sprijin de la bugetul de stat și autorități care au folosit mai degrabă alte surse, deoarece majoritatea autorităților locale nu au publicat liste defalcate cu imobilele reabilitate, conform surselor de finanțare. Unele dintre acestea, însă, au finanțat parțial sau chiar integral o serie de programe de reabilitare termică prin fonduri structurale sau de coeziune ale Uniunii Europene, din buget local sau alte surse.

Pentru o distribuție mai echitabilă a fondurilor pentru reabilitarea termică a locuințelor, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ar trebui să asigure, în primul rând, o mai mare transparență asupra criteriilor alocărilor fondurilor de la bugetul de stat, de exemplu prin publicarea inventarului fondului locativ din perioada 1960-1990, la nivel de unitate administrativă teritorială. De asemenea, Ministerul ar putea lua în considerare crearea unui mecanism prin care o autoritate publică locală să poată accesa fonduri doar până la un procent echivalent cu procentul fondului locativ eligibil pentru reabilitare termică.

Surse:

Buildings Performance Institute Europe. Renovarea României. O strategie pentru renovarea durabilă a Fondului de clădiri din România, 2014

DIRECTIVA 2010/31/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor

DIRECTIVA 2012/27/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE

Institutul Național de Statistică, Tempo online https://statistici.insse.ro/shop/

Ministerul Dezvoltării Regionale și administrației publice, http://www.mdrap.ro/lucrari-publice/-3144/-3692

Monitorul Oficial. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 174/2002

Monitorul Oficial. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 18/2009

Monitorul Oficial. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 69/2010

Monitorul Oficial. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 63/2012

Planul Național de acțiune în domeniul eficienței energetice 2014-2020, 2014

Guvernul României. Raport privind EFICIENŢA ENERGETICĂ realizat în conformitate cu Directiva 2012/27/UE


[1] Conform Planului Național de Acțiune în domeniul Eficienței Energetice, 2014-2020.

[2] OUG 63/2012 prevede faptul că 40% din totalul costurilor reabilitărilor termice se va finanța din fonduri aprobate în acest scop de la bugete locale și/sau alte surse legal constituite, precum și din fondul de reparații ale asociațiilor de proprietari, în cuantum de minimum 10%. Prin excepție, autoritățile publice locale pot asigura și finanțarea cheltuielilor aferente asociațiilor de proprietari, și/sau recuperarea sumelor avansate printr-o taxă de reabilitare termică.

[3] Nb. Anterior Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

[4] Sursa: www.mdrt.ro ; Această sumă se referă la total alocărilor anuale, nu la lucrările efectiv finalizate și nu include alocarea financiară pentru anul 2013, pentru care nu există informații publicate de către MDRAP

[5] Imobil se referă aici atât la blocuri de locuințe cât și la scări diferite care au asociații diferite de proprietari

[6] OUG 63/2012