• Mihail Chiru , Marina Popescu

De ce sunt importante pozițiile pe care se află candidații pe liste partidelor și criteriile pe care au fost nominalizați aceștia?

În primul rând, aceste hotărâri interne ale partidelor vor determina într-o proporție decisivă compoziția viitorului Parlament, odată cu revenirea la votul de reprezentare proporțională pe liste închise. Anumite poziții pe listă pot fi câștigătoare sau nu în funcție de câteva procente în plus sau în minus, ori de numărul total de partide care reușesc să treacă pragul național pentru reprezentare[i]. De altfel, unele dintre principalele partide parlamentare (PNL și UDMR) au anunțat deja care sunt pozițiile pe listă pe care le consideră eligibile.

Apoi, este interesant de observat de ce procentul candidaților care își doresc realegerea acum este semnificativ mai mic decât la alegerile din 2004, 2008 și 2012, dar și ce criterii sunt mai importante pentru partide în desemnarea nominalizaților pentru locurile cu șanse (experiența, loialitatea la voturile din parlament față de poziția partidului, activitatea etc.).

O harta interactivă realizată de Parlament Transparent aduce mai multe informații despre toți deputații din fiecare județ care își doresc realegerea în acest an, activitatea lor anterioară în Parlament, traseul în partide sau poziția pe diversele legi controversate.

Încercăm să răspundem la următoarele 3 întrebări:

  1. câți dintre actualii parlamentari se regăsesc pe listele de candidați?
  2. câți dintre aceștia se află pe poziții viabile? dar mai ales,
  3. cum influențează nivelul general de activitate parlamentară, disciplina la voturile finale parlamentare și experiența politică a deputaților deciziile partidelor privind renominalizarea?

Număr record de deputați noi

Schimbarea de sistem electoral înseamnă și reducerea semnificativă a numărului de parlamentari, de la 588 cât au fost aleși în 2012 prin alocarea mandatelor suplimentare la 466.

Excluzându-i pe reprezentanții minorităților naționale, doar 283 de parlamentari din cei 577 (49%) care au îndeplinit funcția în ultimul legislativ candidează pentru un nou mandat: 84 de senatori și 199 de deputați.

Această proporție este considerabil mai mică decât la ultimele trei alegeri:

  • 303 din 537 de parlamentari au candidat pentru realegere în 2004 (56,4%),
  • în 2008 și 2012 proporția a crescut la 65,8% – 343 din 521 de parlamentari în 2008 și 308 din 468 în 2012.[ii]

Situația este probabil rezultatul unei combinații între strategia partidelor de a arăta alegătorilor că doresc să promoveze oameni noi, renunțarea la cariera parlamentară a unor veterani și refuzul altor parlamentari de a candida din nou.

Parlamentarii care își doresc un nou mandat candidează pentru:

  • PSD (101),
  • PNL (77),
  • ALDE (36),
  • PMP (25),
  • PRU (20),
  • UDMR (14),
  • PER (4)
  • Independenți (6).

Date fiind probabilitatea foarte ridicată ca parlamentarii care candidează pentru PRU, PER sau ca independenți să nu câștige mandate, dar și posibilitatea indicată de majoritatea sondajelor ca PMP să nu treacă pragul electoral, ne îndreptăm către o rată record de parlamentari aleși pentru prima dată, în condițiile în care oricum nivelul de reînnoire legislativă din România era unul dintre cele mai ridicate nu numai în regiune, ci și în lume (Chiru 2010).

Prin urmare, din perspectiva profesionalizării Parlamentului și a eficienței lui este important ca puținii parlamentarii actuali care se vor regăsi în următorul legislativ să aibă experiența necesară atât în privința muncii în comisii și în plen, cât și în poziții de conducere la nivelul celor două camere, dar și să fi demonstrat interes pentru diversele activitățile parlamentare.

În acest sens, Median Research Centre a realizat mai mult analize statistice ce au folosit date legate de activitatea parlamentară individuală a deputaților pe întreaga perioadă a actualei legislaturi, obținute cu ajutorul Parlament Transparent. Rezultatele confirmă că partidele au ținut cont de necesitatea formării unui Parlament pe criterii de profesionalism, experiență, dar și loialitate față de partid, deși ponderea acordată fiecărui criteriu diferă de la caz la caz.

Pe scurt, deputații cei mai inactivi au o șansă de doar 10% de a fi nominalizați pe o poziție eligibilă, în timp pentru cei mai activi dintre colegii lor probabilitarea respectivă este extrem de ridicată, la aproape 80%. Figura 1 ilustrează cine are mai multe șanse să fie nominalizat pe o poziție viabilă în funcție de indexul de activitate parlamentară[iii] pe care l-am calculat și pe baza modelului 1 din tabelul 2 asupra cărora ne oprim mai jos.

Figura 1: Gradul de activitate parlamentară și alocarea pozițiilor eligibile

viability-all-ro

Acest efect pozitiv al activității parlamentare asupra alocării pozițiilor eligibile se regăsește atât în analiza care îi include pe deputații tuturor partidelor care au șanse de a câștiga reprezentare parlamentară cât și în analizele realizate separat pentru PNL și PSD, deși magnitudinea lui diferă. Explicăm mai jos în detaliu aceste diferențe precum și diferențele ce țin de ponderea diferită a altor criterii de selecție (ex.: loialitatea la voturile parlamentare sau experiența în funcții legislative de conducere).

Date, variabile și raționamente

La ultimele trei alegeri parlamentare desfășurate pe liste (1996-2004) pozițiile eligibile au fost alocate cu precădere candidaților cu experiență parlamentară și celor cu experiență electorală – politicieni care mai participaseră și la alte alegeri (Chiru și Popescu 2016). Acest articol face un pas suplimentar, în încercarea de a înțelege ce anume din experiența parlamentară este considerat relevant și dezirabil de către partide.

Așadar, pentru a răspunde celei de a treia întrebări de mai sus am realizat o serie de analize statistice ce au folosit date legate de activitatea parlamentară individuală a deputaților pe întreaga perioadă a actualei legislaturi[iv], obținute cu ajutorul Parlament Transparent.[v]

O anumită poziție pe listă a fost considerată viabilă sau eligibilă dacă aceasta este mai mică sau egală cu numărul de mandate câștigate în județ la camera respectivă de partidul respectiv sau predecesoarele sale (în cazul PNL) la alegerile parlamentare din trecut: 2008 și 2004. Pe lângă acest criteriu am luat în considerare performanțele obținute de aceste partide la alegerile pentru consilii județene din iunie 2016: dacă au reușit să treacă pragul electoral pentru a obține reprezentare, respectiv numărul de mandate.  Un alt tip de informație folosită au fost propriile evaluări ale partidelor: PNL și UDMR au publicat încă dinainte de startul campaniei electorale listele de candidați considerați eligibili.

O măsurare cât mai corectă a eligibilității este extrem de necesară în condițiile în care inițiative anterioare au supra-estimat în mod absurd grupul de candidați cu șanse reale de alegere: nu pot exista 746 de candidați eligibili dacă următorurul Parlament va avea un număr fix de 466 de membrii.

Indexul de activitate parlamentară a fost calculat însumând numărul de propuneri legislative, întrebări și interpelări parlamentare și numărul de luări de cuvânt ale deputatului pe întreaga durată a ciclului parlamentar 2012-2016. Datorită efortului implicat vădit mai sporit, propunerile legislative au primit o pondere de 3 ori mai mare decât celelalte tipuri de activitate. Valoarea finală a indexului este egală cu logaritmul natural al sumei rezultate. Decizia de a folosi valoarea logaritmată este motivată de ideea că  efectul marginal al fiecărei întrebări, propuneri legislative sau luări de cuvânt nu este constant ci scade pe măsură ce frecvența acestora crește (Däubler et al 2016: 429). Operaționalizarea celorlaltor variabile folosite este explicată în tabelul 3 de la sfârșitul articolului.

Înainte de a prezenta rezultatelele detaliate ale analizelor noastre trebuie spus că există unele diferențe între principalele patru partide parlamentare cu privire la procentul de deputați pe care i-au inclus pe noile listele de candidați, respectiv pe poziții viabile, după cum se poate observa și din Figura 2. Astfel, ALDE a inclus pe noile liste 70% dintre actualii săi deputați, comparat cu 44% – PNL, 51% PSD, respectiv 53% UMDR. În cazul ultimelor trei partide, majoritatea deputaților renominalizați se găsesc pe poziții eligibile.

Figura 2: Renominalizarea deputaților pe listele pentru alegerile parlamentare

procente-partide-toti-si-viabile

Rezultate

Am analizat separat probabilitatea ca deputații să fie incluși din nou pe listele de candidați, respectiv probabilitatea ca aceștia să primească poziții viabile. Prezența pe noile liste de candidați este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru realegere dacă respectivul parlamentar a primit o poziție departe de cele eligibile. Totuși, date fiind frecventele demisii și cariere terminate brusc din motive legale din Parlamentul României, este foarte probabil ca un număr însemnat de candidați nealeși la 11 decembrie să intre ulterior în legislativ din postura de supleanți.

Tabelele 1 și 2 prezintă rezultatele regresiilor logistice binare, realizate separat pentru cele două tipuri de nominalizări. În fiecare tabel primul model include întregul eșantion, în timp ce următoarele analizează separat deputații PSD și cei ai PNL. Un coeficient mai mare ca 1 indică o probabilitate pozitivă de a fi nominalizat, iar un coeficient mai mic decât 1 sugerează o probabilitate negativă.

Modelul 1 din tabelul 1 confirmă o bună parte din așteptările noastre. Astfel, deputații mai activi au o șansă semnificativ mai mare să se regăsească pe listele de candidați, la fel cum o au cei care au îndeplinit o funcție în legislativul care tocmai se încheie. Din contră, indisciplina mai frecventă la voturile parlamentare conduce la omitere de pe liste. Vârsta pare să fi fost de asemenea un criteriu important de selecție: cele patru partide analizate au preferat să includă pe noile liste de candidați parlamentari mai tineri. Experiența în Parlament și genul nu par să aibă o importanță.

Continuând cu modele 2 și 3 se poate observa că ambele partide mari i-au favorizat pe deputații activi, deși efectul este mai puternic în cazul PNL. Deputații cu o funcție parlamentară au fost re-nominalizați de PSD într-o proporție mai mare comparat cu colegii lor, în timp ce PNL pare să fi avantajat deputații mai tineri în alcătuirea listelor de candidați.

Tabelul 1: Determinanți ai nominalizării deputaților la alegerile parlamentare din 2016 (regresii logistice binare)

Model 1

Partide parlam.

 Model 2

PSD

 Model 3

PNL
Experiență în Parlament 1.12 1.13 1.01
Funcție parlamentară 1.63** 1.76* 1.37
Grad de activitate parlamentară 1.32** 1.31* 2.28**
Indisciplina voturi parlamentare 0.87* 0.90 0.85
Vârstă 0.96*** 0.98 0.92***
Gen 1.03 0.89 0.77
N 311 143 121
McFadden’s R2 0.046 0.038 0.116
Cazuri prezise corect 58.5% 54.6% 65.3%

* Semnificație statistică la * p < 0.10, ** p < 0.05, ***p < 0.01.

** Coeficienții sunt raporturi de șanse („odds ratios”); am utilizat erori standard robuste la nivel de județ.

Potrivit rezultatelor din Tabelul 2, gradul de activitate parlamentară pare să conteze chiar și mai mult pentru alocarea locurilor promițătoare de pe liste. Acest factor are un efect pozitiv și pentru cele două mari partide, fiind din nou un mai bun predictor al obținerii unei poziții viabile pentru deputații PNL decât pentru cei ai PSD.

Modelul care include toate cele patru partide arată și că deputații care au votat mai des altfel decât partidul lor au fost mai degrabă ocoliți de la împărțirea pozițiilor eligibile de pe liste. În principiu, partidele coezive ideologic, capabile să implementeze un program de guvernare sunt de preferat celor divizate sau care se confruntă cu un număr mare de parlamentari indisciplinați la vot. Într-un model alternativ[vi], am înlocuit disciplina în privința voturile parlamentare cu o variabilă ce indică dacă deputatul a schimbat sau nu partidul pentru care a fost ales în 2012. A reieșit că deputații care și au schimbat afilierea au o probabilitate de 2 ori mai mică decât restul colegilor de a fi nominalizați pe o poziție eligibilă.

Tabelul 2: Determinanți ai nominalizării deputaților pe poziții viabile (regresii logistice binare)

Model 1

Partide parlam.

 Model 2

PSD

 Model 3

PNL
Experiență în Parlament 1.31* 1.29 1.02
Funcție parlamentară 1.31 1.95** 1.12
Grad de activitate parlamentară 1.41*** 1.27* 3.13***
Indisciplina voturi parlamentare 0.75*** 0.74* 0.74
Vârstă 0.96*** 0.97 0.93***
Gen 0.82 0.74 0.80
N 311 143 121
McFadden’s R2 0.052 0.061 0.113
Cazuri prezise corect 61.1% 64.3% 63.5%

* Semnificație statistică la * p < 0.10, ** p < 0.05, ***p < 0.01.

** Coeficienții sunt raporturi de șanse („odds ratios”); am utilizat erori standard robuste la nivel de județ.

Modelul 1 din Tabelul 2 indică un efect pozitiv al experienței parlamentare, care nu se regăsește însă în regresiile realizate separat pentru PSD și PNL, deci ar putea fi cauzat de preferințele de selecție a candidaților pe care le-au avut liderii ALDE și UDMR. În alocarea pozițiilor eligibile, liderii PSD au ținut cont și de experiența deputaților lor în funcții de conducere în Parlament, după cum la PNL au fost preferați deputații mai tineri.

Concluzii

Așadar principalele partide parlamentare au ținut seama în alocarea pozițiilor eligibile de pe liste de activitatea deputaților lor, preferându-i în general pe cei mai activi și pe cei care au fost mai loiali la voturile parlamentare. De asemenea, deputații care și au schimbat afilierea par să aibă o probabilitate mai scăzută de a fi nominalizați pe poziții care să le permită realegerea.

Aceste decizii ale partidelor sunt de apreciat atât din punct de vedere al profesionalizării parlamentare, cât și din perspectiva normativă a funcționării responsabilității democratice. Democrațiile nu pot funcționa altfel decât prin partide, iar evaluarea activității lor trebuie să meargă dincolo de generalizări populiste care hrănesc valul de ură, dispreț și neîncredere în politică.

 

 

Tabelul 3: Operaționalizarea variabilelor

Experiență în Parlament 0= ales pentru prima dată în 2012; 1= deputatul avea între 0.1 și 4 ani de experiență parlamentară înainte de alegerea din 2012; 2= deputatul avea între 4.1 și 8 ani de experiență parlamentară înainte de alegerea din 2012; 3= deputatul avea mai mult de 8 ani de experiență parlamentară înainte de alegerea din 2012.
Funcție parlamentară 1= deputatul a avut o funcție la nivelul unei comisii parlamentare, al unui grup parlamentar sau la nivelul Camerei; 0= nicio funcție.
Grad de activitate parlamentară Index bazat pe numărul de propuneri legislative, întrebări și interpelări parlamentare și pe numărul de luări de cuvânt
Indisciplina voturi parlamentare 4 categorii egale bazate pe procentul de cazuri în care deputatul a votat altfel decât partidul său
Vârstă Vârsta în ani
Gen 1= femeie; 0= bărbat.

[i]Una dintre inovațiile noii legi electorale comparativ cu sistemul care a fost în vigoare până la reforma din 2008 este introducerea unui prag alternativ: un partid poate obține mandate chiar dacă nu obține 5% din voturi la nivel național dacă reușește să câștige 20% din voturi în cel puțin patru circumscripții electorale. (art. 94.a)

[ii] Totalul îi include și pe parlamentarii aleși pe parcursul legislaturi din postura de supleanți (2000-2008) sau ca urmare a alegerilor parțiale organizate după reforma electorală și scrutinul din 2008.

[iii] Pentru a înlesni înțelegerea efectului activității parlamentare asupra alocării pozițiilor eligibile am calculat probabilitatea de a primi o poziție viabilă la diverse valori ale indexului de activitate parlamentară, menținând în același timp restul variabilelor independente din regresie la valoarea lor medie. Aceste calcule folosesc o serie de simulări realizate cu programul Clarify (King et al. 2000), bazate pe modelul 1 din tabelul 2.

[iv]O excepție o reprezintă datele privind prezența și disciplina la voturile finale din plen care acoperă perioada decembrie 2012 – februarie 2016, fiindcă situl Camerei Deputaților nu mai prezinta voturile individuale ale deputaților de la scandalul privind votul asuprapropunerii legislative privind defăimarea socială. Sperăm ca aceasta problemă va fi remediată cât mai curând.

[v] Nu au fost incluși în analiză deputații care nu mai puteau candida pentru un nou mandat: cei care au decedat sau au fost condamnați definitiv, dar și pe reprezentanții minorităților naționale care candidează pentru locuri rezervate. Din rațiunile explicate mai sus am exclus și PMP și PRU din analiză.

[vi] Cele două variabile nu pot fi incluse simultan în model din motive de colinearitate.

Referințe

Chiru, M. 2010. Turnover and Legislative Institutionalization in Romania, Hungary and Estonia. Paper prepared for the conference Twenty Years After: Parliamentary Democracy and Parliamentary Representation in Post-Communist Europe, Jena (May 7–8)

Chiru, M. și Popescu, M. 2016 The Value of Legislative Versus Electoral Experience and Gender in Explaining Candidate List Placement Under Closed List PR, Problems of Post-Communism. First View.

Däubler, T., Bräuninger, T., și Brunner, M., 2016. Is Personal Vote‐Seeking Behavior Effective?. Legislative Studies Quarterly, 41(2): 419-444.

King, G., Tomz, M., și Wittenberg, J. 2000. Making the most of statistical analyses: Improving interpretation and presentation. American Journal of Political Science, 44(2): 347-361.